Alaturi
de zilnica recunoastere a pacatelor, studiu biblic, partasie si rugaciune,
darnicia este una dintre disciplinele spirituale majore pe care trebuie sa le
invete credinciosii din bisericile noastre.
Ne rugam ca multi prezbiteri din bisericile noastre sa aiba calauzirea Duhului lui Dumnezeu in a--i invata pe membrii lor despre darnicie. Adesea ei se tem ca membrii se vor supara daca le vor vorbi despre bani, deoarece multi nu sunt bogati si nu au de unde sa daruiasca. Cei mai receptivi la aceasta invatatura sunt crestinii intorsi de curand, peste a caror dragoste pentru Isus nu a avut timp sa se astearna praful. Ei se supun imediat cuvintelor Scripturii. Este deosebit de important sa-i invatam disciplinele care erau specifice modului de viata al Bisericii Primare, asa cum putem vedea in Fapte 2:42-47. Ele constau in invatatura Cuvantului, partasie, rugaciune, frangerea painii, lauda si darnicie. Cand crestinii, chiar daca sunt saraci, incep sa descopere bucuria darniciei imediat dupa ce s--au intors la credinta, ei vor fi binecuvantati, asa cum a spus Isus. (Fapte 20:35).
Ne rugam ca multi prezbiteri din bisericile noastre sa aiba calauzirea Duhului lui Dumnezeu in a--i invata pe membrii lor despre darnicie. Adesea ei se tem ca membrii se vor supara daca le vor vorbi despre bani, deoarece multi nu sunt bogati si nu au de unde sa daruiasca. Cei mai receptivi la aceasta invatatura sunt crestinii intorsi de curand, peste a caror dragoste pentru Isus nu a avut timp sa se astearna praful. Ei se supun imediat cuvintelor Scripturii. Este deosebit de important sa-i invatam disciplinele care erau specifice modului de viata al Bisericii Primare, asa cum putem vedea in Fapte 2:42-47. Ele constau in invatatura Cuvantului, partasie, rugaciune, frangerea painii, lauda si darnicie. Cand crestinii, chiar daca sunt saraci, incep sa descopere bucuria darniciei imediat dupa ce s--au intors la credinta, ei vor fi binecuvantati, asa cum a spus Isus. (Fapte 20:35).
PRINCIPII
PENTRU ZECIUIALA SI DARNICIE
Principiile
zeciuielii si darniciei apar atat in Vechiul Testament cat si in Noul Testament
si formeaza o disciplina esentiala a credintei, disciplina care este adesea
testata si care poate fi usor abandonata. Aceasta disciplina necesita o
incredere si o supunere fata de puterea suverana a lui Dumnezeu de a purta de
grija celor ce sunt ai Sai si increderea ca Dumnezeu va fi credincios
scopurilor Sale. Asa cum Dumnezeu isi cheama oameni pentru lucrarea Sa, El le
si testeaza resursele, in mod special pe cele financiare, demonstrand insa de
fiecare data capacitatea Sa de a asigura tot ce este necesar pentru lucrarea
Lui.
I. DEFINITIE
I. DEFINITIE
Zeciuiala
= procentajul cerut din resurse proprii ce trebuie inapoiat Domnului.
Prin urmare, daca cineva primeste o suma de bani sau un cadou, daca holdele sau gradinile sale ii aduc prosperitate materiala, atunci acea persoana, la randul ei, va trebui sa daruiasca in ascultare si cu multumiri un procent Domnului. El "trebuie" s-o faca, dar Scriptura ne arata de fapt ca, in relatie cu Dumnezeu, omul nu este niciodata constrans, ci in momentul intalnirii cu El acesta doreste uneori tanjeste chiar sa-L slujeasca in felul acesta. (Exemple in acest sens se afla in: Genesa 14:20, 28:22; Luca 19:8 si 2 Corinteni 8:4). Atitudinea cuiva fata de bani si felul in care va folosi acei bani va fi o marturie a devotamentului sau pentru Dumnezeu (Matei 6:24). Dumnezeu a dat omului acest principiu al zeciuielii ca un mijloc al binecuvantarii, cat si pentru a evalua inima lui si profunzimea relatiei lui cu El.
In mod similar, darnicia este un dar de buna voie dat de om Domnului din resursele sale. Generozitatea aceasta este si ea un raspuns dat lui Dumnezeu, demonstrand relatia omului cu El si increderea acordata Tatalui ceresc. Sa observam exemplul lui David, care a daruit cu generozitate cate o turta fiecarui om care a participat la aducerea chivotului in Ierusalim (2 Samuel 6:19) sau exemplul vaduvei care a dat Domnului ultimii ei banuti (Marcu 12:41 si urm.). Un alt exemplu demn de remarcat este cel al lui Barnaba care a vandut o portiune din pamantul sau, a adus banii si i-a pus la picioarele apostolilor (Fapte 4:36-37); si din acest context, sa mai remarcam un lucru: versetul 33 afirma ca apostolilor le era dat un "mare har", iar versetul 34: "Pentru ca nu era nici unul printre ei care sa duca lipsa". Generozitatea oamenilor lui Dumnezeu, a caror darnicie este rezultatul relatiei cu El, semnifica profunzimea increderii in Domnul lor. Iar credinta si increderea in Dumnezeu a celor din Fapte, a avut ca raspuns din partea Lui, un asemenea "mare har".
Aceste doua aspecte ale recunostintei fata de Dumnezeu-zeciuiala si darnicia au aceleasi principii de aplicare ca in Vechiul Testament. In Noul Testament Isus repeta necesitatea de a da zeciuiala, iar Pavel, scriind credinciosilor dintre Neamuri, ii invata principiile darniciei extrase din tiparele zeciuielii din Vechiul Testament. De aceea o analiza a Vechiului Testament, va scoate la iveala de asemenea principiile darniciei.
II. VECHIUL TESTAMENT
Prin urmare, daca cineva primeste o suma de bani sau un cadou, daca holdele sau gradinile sale ii aduc prosperitate materiala, atunci acea persoana, la randul ei, va trebui sa daruiasca in ascultare si cu multumiri un procent Domnului. El "trebuie" s-o faca, dar Scriptura ne arata de fapt ca, in relatie cu Dumnezeu, omul nu este niciodata constrans, ci in momentul intalnirii cu El acesta doreste uneori tanjeste chiar sa-L slujeasca in felul acesta. (Exemple in acest sens se afla in: Genesa 14:20, 28:22; Luca 19:8 si 2 Corinteni 8:4). Atitudinea cuiva fata de bani si felul in care va folosi acei bani va fi o marturie a devotamentului sau pentru Dumnezeu (Matei 6:24). Dumnezeu a dat omului acest principiu al zeciuielii ca un mijloc al binecuvantarii, cat si pentru a evalua inima lui si profunzimea relatiei lui cu El.
In mod similar, darnicia este un dar de buna voie dat de om Domnului din resursele sale. Generozitatea aceasta este si ea un raspuns dat lui Dumnezeu, demonstrand relatia omului cu El si increderea acordata Tatalui ceresc. Sa observam exemplul lui David, care a daruit cu generozitate cate o turta fiecarui om care a participat la aducerea chivotului in Ierusalim (2 Samuel 6:19) sau exemplul vaduvei care a dat Domnului ultimii ei banuti (Marcu 12:41 si urm.). Un alt exemplu demn de remarcat este cel al lui Barnaba care a vandut o portiune din pamantul sau, a adus banii si i-a pus la picioarele apostolilor (Fapte 4:36-37); si din acest context, sa mai remarcam un lucru: versetul 33 afirma ca apostolilor le era dat un "mare har", iar versetul 34: "Pentru ca nu era nici unul printre ei care sa duca lipsa". Generozitatea oamenilor lui Dumnezeu, a caror darnicie este rezultatul relatiei cu El, semnifica profunzimea increderii in Domnul lor. Iar credinta si increderea in Dumnezeu a celor din Fapte, a avut ca raspuns din partea Lui, un asemenea "mare har".
Aceste doua aspecte ale recunostintei fata de Dumnezeu-zeciuiala si darnicia au aceleasi principii de aplicare ca in Vechiul Testament. In Noul Testament Isus repeta necesitatea de a da zeciuiala, iar Pavel, scriind credinciosilor dintre Neamuri, ii invata principiile darniciei extrase din tiparele zeciuielii din Vechiul Testament. De aceea o analiza a Vechiului Testament, va scoate la iveala de asemenea principiile darniciei.
II. VECHIUL TESTAMENT
A.
EXEMPLE DE ZECIUIALA INAINTE CA LEGEA SA FIE DATA
In
mod similar discutiei lui Pavel despre recunoasterea neprihanirii lui Avraam
inainte de taierea lui imprejur (Romani 4:9-11) se poate observa faptul ca
Avraam a dat zeciuiala inainte ca Legea lui Moise sa fie data.
Din moment ce Avraam era neprihanit, relatia lui cu Dumnezeu nu poate fi pusa la indoiala. Il putem vedea pe Avraam dand zeciuiala lui Melhisedec, preotul lui Dumnezeu (Geneza 14:18 ). Exemplul lui Iacov nu este atat de clar, deoarece neprihanirea lui era pusa sub semnul intrebarii. Totusi, sunt clare urmarile intalnirii unui om pacatos si umil cu Dumnezeu. "Cat de infricosat este locul acesta!" - a fost raspunsul lui Iacov ( Geneza 28:17 ). Si datorita promisiunii pe care Dumnezeu i-o face, ca il va proteja tot timpul, el promite la randul sau: "Iti voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da" (v.22). Nu este rau pentru un om care n-a citit Legea lui Moise.
Sa observam si exemplul lui Iov care n-a trait in cunostinta de Legea lui Moise, dar care in mod regulat se ingrijea ca o parte din veniturile sale sa fie data saracilor, vaduvelor si orfanilor (Iov 31:16-23).
Deci bazandu-ne pe ceea ce a facut Dumnezeu in viata oamenilor Sai neprihaniti, chemandu-i pentru a darui o parte din resursele lor, este interesant faptul ca El a stabilit aceleasi standarde pentru acei ce vor urma Legea lui Moise din Casa lui Israel. Deoarece Israelitii au ales sa-L urmeze si sa-L asculte, ei vor primi de la Dumnezeu un standard pe care il practicasera deja oamenii neprihaniti si tematori de Dumnezeu, care traisera inaintea lor. Ei trebuiau sa daruiasca o parte Domnului si le va fi data in schimb neprihanirea bazata pe credinta.
Din moment ce Avraam era neprihanit, relatia lui cu Dumnezeu nu poate fi pusa la indoiala. Il putem vedea pe Avraam dand zeciuiala lui Melhisedec, preotul lui Dumnezeu (Geneza 14:18 ). Exemplul lui Iacov nu este atat de clar, deoarece neprihanirea lui era pusa sub semnul intrebarii. Totusi, sunt clare urmarile intalnirii unui om pacatos si umil cu Dumnezeu. "Cat de infricosat este locul acesta!" - a fost raspunsul lui Iacov ( Geneza 28:17 ). Si datorita promisiunii pe care Dumnezeu i-o face, ca il va proteja tot timpul, el promite la randul sau: "Iti voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da" (v.22). Nu este rau pentru un om care n-a citit Legea lui Moise.
Sa observam si exemplul lui Iov care n-a trait in cunostinta de Legea lui Moise, dar care in mod regulat se ingrijea ca o parte din veniturile sale sa fie data saracilor, vaduvelor si orfanilor (Iov 31:16-23).
Deci bazandu-ne pe ceea ce a facut Dumnezeu in viata oamenilor Sai neprihaniti, chemandu-i pentru a darui o parte din resursele lor, este interesant faptul ca El a stabilit aceleasi standarde pentru acei ce vor urma Legea lui Moise din Casa lui Israel. Deoarece Israelitii au ales sa-L urmeze si sa-L asculte, ei vor primi de la Dumnezeu un standard pe care il practicasera deja oamenii neprihaniti si tematori de Dumnezeu, care traisera inaintea lor. Ei trebuiau sa daruiasca o parte Domnului si le va fi data in schimb neprihanirea bazata pe credinta.
B.
INSTRUCTIUNI EXTRASE DIN LEGEA PENTRU ZECIUIALA
Daca
scopul lui Dumnezeu in porunca zeciuielii a fost cresterea in credinta, atunci
se poate observa cu usurinta logica Legii de a da inapoi Domnului o parte din
venituri. In mod traditional acea parte constituie o zecime, asa cum vedem in
exemplul lui Avraam (Geneza 14:20) si Iacov (Geneza 28:22) si asa cum este
sugerat de scriitorul epistolei catre Evrei (Evrei 7:5).
Dincolo de cat de mult inseamna zeciuiala, urmatoarea intrebare este: "cine ar trebui sa dea zeciuiala?" Prin urmare, toti oamenii din Israel, indiferent daca erau bogati sau saraci trebuia sa dea zeciuiala din ceea ce produceau. Nu existau provizii special adunate pentru saraci raportate la zeciuiala, asa cum erau date pentru darurile de ispasire (Levitic 5:11 ), pentru curatire de la cel lepros (14:21) si pentru juruinte (27:8).
Pentru intregul Israel pasul in credinta era acea parte care trebuia daruita inapoi Domnului. Unui israelit i se cerea sa-si aduca zeciuiala anual la Templu (Neemia 10:34).
Datorita societatii care se ocupa cu preponderenta de agricultura, Israelitii puteau sa-si aduca zeciuiala in produse (un exemplu clar este gasit in 2 Cronici 31:6 sau, daca distanta era prea mare ca omul sa-si duca produsele pana la Ierusalim, le putea schimba in bani, care puteau fi depusi apoi la Templu sau folositi pentru sarbatoare la Templu (Deutoronom 14:26). Indiferent ca era in produse sau in bani, zeciuiala trebuia data Levitilor (Numeri 18:21).
Levitii erau dependenti de aceste zeciuieli pentru a putea trai. Ei nu aveau nici un fel de teren in Israel "afara de cetatile pentru locuit, cu locurile goale dimprejurul lor, pentru turmele si averile lor" (Iosua 14:4). De aceea, Levitii care erau in serviciul Domnului si al Templului Sau erau dependenti de Domnul, care se folosea de darurile poporului Sau.
La randul lor Levitii insisi trebuia sa dea zeciuiala din ceea ce primeau de la fii lui Israel, dand a "zecea parte din zeciuiala" (Numeri 18:26). Prevederile pentru ei erau aceleasi ca pentru israeliti. Ei trebuia sa inchine Domnului tot ce aveau mai bun (18:28-32).
Apoi, la sfarsitul fiecarui al treilea an, trebuia indeplinita o alta porunca privitoare la zeciuiala. In loc sa fie dus Ia Templu sub forma de produse sau bani, beneficiul adunat era tinut de Israeliti in orasul in care locuiau pentru a-l da in folosul Levitului, strainului, orfanului si vaduvei (Deutoronom 14:29). Porunca lui Dumnezeu pentru zeciuiala era asigurarea ca El va avea in grija fiecare nevoie potentiala din societatea israelita, iar credinciosia israelitului fata de porunca Sa era legata de promisiunea binecuvantarii lui Dumnezeu. Daca Israelitii erau credinciosi in a da partea ce li se cerea, Dumnezeu era apoi credincios fata de ei binecuvantandu-I in "toate lucrarile pe care le faceau" (Deutoronom 14:29). Dumnezeu i-a provocat pe Israeliti la o umblare prin credinta, facandu-i sa inteleaga ca El poate sa satisfaca mai bine orice nevoie cu 90% din productia lor si nu cu 100%.
Dincolo de cat de mult inseamna zeciuiala, urmatoarea intrebare este: "cine ar trebui sa dea zeciuiala?" Prin urmare, toti oamenii din Israel, indiferent daca erau bogati sau saraci trebuia sa dea zeciuiala din ceea ce produceau. Nu existau provizii special adunate pentru saraci raportate la zeciuiala, asa cum erau date pentru darurile de ispasire (Levitic 5:11 ), pentru curatire de la cel lepros (14:21) si pentru juruinte (27:8).
Pentru intregul Israel pasul in credinta era acea parte care trebuia daruita inapoi Domnului. Unui israelit i se cerea sa-si aduca zeciuiala anual la Templu (Neemia 10:34).
Datorita societatii care se ocupa cu preponderenta de agricultura, Israelitii puteau sa-si aduca zeciuiala in produse (un exemplu clar este gasit in 2 Cronici 31:6 sau, daca distanta era prea mare ca omul sa-si duca produsele pana la Ierusalim, le putea schimba in bani, care puteau fi depusi apoi la Templu sau folositi pentru sarbatoare la Templu (Deutoronom 14:26). Indiferent ca era in produse sau in bani, zeciuiala trebuia data Levitilor (Numeri 18:21).
Levitii erau dependenti de aceste zeciuieli pentru a putea trai. Ei nu aveau nici un fel de teren in Israel "afara de cetatile pentru locuit, cu locurile goale dimprejurul lor, pentru turmele si averile lor" (Iosua 14:4). De aceea, Levitii care erau in serviciul Domnului si al Templului Sau erau dependenti de Domnul, care se folosea de darurile poporului Sau.
La randul lor Levitii insisi trebuia sa dea zeciuiala din ceea ce primeau de la fii lui Israel, dand a "zecea parte din zeciuiala" (Numeri 18:26). Prevederile pentru ei erau aceleasi ca pentru israeliti. Ei trebuia sa inchine Domnului tot ce aveau mai bun (18:28-32).
Apoi, la sfarsitul fiecarui al treilea an, trebuia indeplinita o alta porunca privitoare la zeciuiala. In loc sa fie dus Ia Templu sub forma de produse sau bani, beneficiul adunat era tinut de Israeliti in orasul in care locuiau pentru a-l da in folosul Levitului, strainului, orfanului si vaduvei (Deutoronom 14:29). Porunca lui Dumnezeu pentru zeciuiala era asigurarea ca El va avea in grija fiecare nevoie potentiala din societatea israelita, iar credinciosia israelitului fata de porunca Sa era legata de promisiunea binecuvantarii lui Dumnezeu. Daca Israelitii erau credinciosi in a da partea ce li se cerea, Dumnezeu era apoi credincios fata de ei binecuvantandu-I in "toate lucrarile pe care le faceau" (Deutoronom 14:29). Dumnezeu i-a provocat pe Israeliti la o umblare prin credinta, facandu-i sa inteleaga ca El poate sa satisfaca mai bine orice nevoie cu 90% din productia lor si nu cu 100%.
C.
EXEMPLE ALE VECHIULUI TESTAMENT CARE SUSTIN PRINCIPIILE ZECIUIELII
Din
aceasta simpla trecere in revista a legii pentru zeciuiala, putem extrage alte
cateva principii din Vechiul Testament care subliniaza aceasta relatie bazata
pe credinta, care exista intre om si Dumnezeu. Credinciosia va aduce
binecuvantarea si va impiedica blestemul. Proverbe 3:9-10 arata legatura
stransa intre a darui primele roade si binecuvantarea credintei. Prin termenul
folosit aici - "a cinsti" sau "a respecta" - inteleptul
scriitor il incurajeaza pe slujitorul credincios al Domnului sa daruiasca intai
sau sa puna deoparte ce trebuie inchinat, inainte de a sta sa analizeze daca
are destul pentru a-si acoperi toate nevoile. Cu alte cuvinte, prioritatea
omului neprihanit este de a da cu credinciosie a zecea parte , avand incredere
ca Domnul va acoperi toate celelalte necesitati ale lui. Pentru credinciosia in
darnicie, observati care este asigurarea scriitorului in privinta rezultatului:
"granare pline de belsug" si teascuri ce vor "geme de
must". Omul lui Dumnezeu daruieste mai intai in ascultare, apoi asteapta
raspunsul credinciosiei Domnului pentru restul nevoilor sale.
Un semn distinct sau o caracteristica a trezirii spirituale care a avut loc in timpul domniei lui Ezechia, este faptul ca poporul a daruit cu inima deschisa si cu credinciosie la porunca Legii. Inainte de aceasta perioada, Legea a fost abandonata si oamenii sufereau datorita purtarii lor fara infranare (2Cronici 31:21). De aceea, credinciosia fata de Cuvantul lui Dumnezeu si fata de porunca Lui pentru zeciuiala este o conditie a reinnoirii. De asemenea liderul care-si conduce oamenii in ascultare si aplicand Legea beneficiaza de binecuvantarea Domnului.
O reinnoire similara, cu rezultate similare, a avut loc sub conducerea lui Neemia (Neem. 12:44--47 si 13:12-14). In
cazul lui Neemia, evreii s-au abatut de la Legea pentru care el a ramas o voce profetica constanta. Incurajarea sa pentru credinciosia fata de sistemul biblic a fost apoi din nou in centrul atentiei oamenilor. Ingrijorarea sa constanta era cauzata de pierderea binecuvantarii datorita necredinciosiei fata de poruncile lui Dumnezeu (Neemia 13:14).
Neglijarea Legii lui Dumnezeu care l-a ingrijorat pe Neemia, a fost si grija cea mai mare care l-a preocupat pe Haghai. Cand Haghai isi scria cartea, evreii se reintorsesera recent din robie si se ocupau cu reconstruirea caselor lor. Incepusera reconstructia Templului, dar apoi lucrarile au incetat din cauza persecutiilor. Sistemul Templului - care includea si obiceiul zeciuielii - zacea inactiv. Rezultatul a fost ca munca evreilor avea roade infime - "strangeti putin" (Haghai 1:6,9). Asa cum Dumnezeu a fost credincios in binecuvantare, in acelasi mod a fost credincios in mustrare. El dorea ca poporul Sau sa experimenteze binecuvantarea muncii propriilor lor maini. Oricum, cand ei au falimentat in credinciosie, Dumnezeu "a suflat" munca lor grea (1:9), a inchis cerul ca sa nu-si dea roua (1-10) si pamantul nu si-a dat roadele (1:10-11). Evreii sufereau sub mustrarea Domnului, ce reliefa o viata saraca in daruire. Astfel credinciosia lor era legata in mod implicit de binecuvantarea muncii lor. "Datorita voua", spune Domnul, "am chemat seceta peste tara" (1:10).
Un semn distinct sau o caracteristica a trezirii spirituale care a avut loc in timpul domniei lui Ezechia, este faptul ca poporul a daruit cu inima deschisa si cu credinciosie la porunca Legii. Inainte de aceasta perioada, Legea a fost abandonata si oamenii sufereau datorita purtarii lor fara infranare (2Cronici 31:21). De aceea, credinciosia fata de Cuvantul lui Dumnezeu si fata de porunca Lui pentru zeciuiala este o conditie a reinnoirii. De asemenea liderul care-si conduce oamenii in ascultare si aplicand Legea beneficiaza de binecuvantarea Domnului.
O reinnoire similara, cu rezultate similare, a avut loc sub conducerea lui Neemia (Neem. 12:44--47 si 13:12-14). In
cazul lui Neemia, evreii s-au abatut de la Legea pentru care el a ramas o voce profetica constanta. Incurajarea sa pentru credinciosia fata de sistemul biblic a fost apoi din nou in centrul atentiei oamenilor. Ingrijorarea sa constanta era cauzata de pierderea binecuvantarii datorita necredinciosiei fata de poruncile lui Dumnezeu (Neemia 13:14).
Neglijarea Legii lui Dumnezeu care l-a ingrijorat pe Neemia, a fost si grija cea mai mare care l-a preocupat pe Haghai. Cand Haghai isi scria cartea, evreii se reintorsesera recent din robie si se ocupau cu reconstruirea caselor lor. Incepusera reconstructia Templului, dar apoi lucrarile au incetat din cauza persecutiilor. Sistemul Templului - care includea si obiceiul zeciuielii - zacea inactiv. Rezultatul a fost ca munca evreilor avea roade infime - "strangeti putin" (Haghai 1:6,9). Asa cum Dumnezeu a fost credincios in binecuvantare, in acelasi mod a fost credincios in mustrare. El dorea ca poporul Sau sa experimenteze binecuvantarea muncii propriilor lor maini. Oricum, cand ei au falimentat in credinciosie, Dumnezeu "a suflat" munca lor grea (1:9), a inchis cerul ca sa nu-si dea roua (1-10) si pamantul nu si-a dat roadele (1:10-11). Evreii sufereau sub mustrarea Domnului, ce reliefa o viata saraca in daruire. Astfel credinciosia lor era legata in mod implicit de binecuvantarea muncii lor. "Datorita voua", spune Domnul, "am chemat seceta peste tara" (1:10).
D.
DECADEREA DIN VECHIUL TESTAMENT
(Maleahi 3:7-12)
(Maleahi 3:7-12)
Decaderea
din timpul lui Haghai a fost similara cu decaderile repetate din istoria
poporului Israel si in mod deosebit cu decaderea din timpul profetului Maleahi.
Aprecierea lui Dumnezeu fata de popor era aceea ca erau nu numai necredinciosi
si neascultatori, dar, de fapt, erau vinovati si de inselaciune. Din cauza
faptului ca au neglijat sa aduca intreaga zeciuiala la Templu (v.10), au fost
blestemati de Dumnezeu. Decaderea lor L-a determinat pe Dumnezeu (v.11) sa
opreasca "roadele pamantului" (v.11). Provocarea data de Dumnezeu
poporului a fost apoi de a-L pune la incercare pentru sa vada cu ochii lor
binecuvantarile pe care El le va aduce peste popor (v.10) daca vor asculta
porunca Lui.
Pe scurt , principiile din Vechiul Testament referitoare la zeciuiala sunt similare cu cel din Matei 6:33. Cand crestinul il cauta intai pe Dumnezeu, daruind Domnului primele roade, el poate fi sigur ca Dumnezeu va asigura cele de trebuinta pentru toate aspectele vietii sale.
III. NOUL TESTAMENT
Pe scurt , principiile din Vechiul Testament referitoare la zeciuiala sunt similare cu cel din Matei 6:33. Cand crestinul il cauta intai pe Dumnezeu, daruind Domnului primele roade, el poate fi sigur ca Dumnezeu va asigura cele de trebuinta pentru toate aspectele vietii sale.
III. NOUL TESTAMENT
Venirea
Fiului lui Dumnezeu si instituirea Noului Legamant al Harului, nu au
"desfiintat Legea sau Profetii" (Matei 5:17), ci, dimpotriva, Isus
insusi a implinit-o. Ca urmare, mai mult ca oricand, zeciuiala si darnicia
raman discipline ale ascultarii si credintei in care Biserica lui Hristos poate
creste in increderea si relatia cu Dumnezeu. Mai mult decat atat, zeciuiala si
darnicia sunt mijloacele lui Dumnezeu pentru inaintarea mesajului Evangheliei.
Urmatoarele teme reliefeaza responsabilitatea Bisericii lui Dumnezeu de a se
supune cu credinciosie scopului Sau si de a se implica in lucrarea lui Dumnezeu
de evanghelizare a lumii.
A.
INVATATURA LUI ISUS
Un
lucru important este acela de a intelege daca Isus a desfiintat zeciuiala ca
practica sau daca a subliniat importanta si relevanta ei pentru Biserica Sa.
Matei 23:23 afirma cu claritate ca zeciuiala trebuie sa fie un aspect al
ascultarii, o dovada a vietii centrate in Hristos, avand locul sau alaturi de
dreptate, mila si credinciosie. Credinciosul este atent sa daruiasca din
primele sale roade, fara a sacrifica "cele mai insemnate lucruri din
Lege". Zeciuiala nu este esentiala pentru mantuirea credinciosului dar
este un aspect al ascultarii fata de Dumnezeu, ce va contribui la procesul
sfintirii lui.
Mai departe Isus vorbeste adesea despre faptul ca si credinciosii trebuie sa-si foloseasca resursele, inclusiv banii. Mesajul Predicii de pe Munte (Matei 6:19-24) este ca un om poate sa-L iubeasca pe Dumnezeu sau poate sa iubeasca banii, insa nu va putea niciodata sa ii iubeasca pe amandoi in acelasi timp. Isus subliniaza faptul ca resursele materiale sunt unealta lui Dumnezeu pentru a dezvolta caracterul Sau in viata poporului Lui. Deoarece Dumnezeu foloseste resursele noastre materiale, exemplul vaduvei sarace dat de Isus nu este la intamplare (Marcu 12:41-44). Imaginati-va comparatia: oameni bogati ce dau o mare suma de bani si o femeie foarte saraca ce da foarte, foarte putin. Dupa o evaluare pamanteasca, bogatii ar parea cei mai binecuvantati pentru generozitatea lor.
Dar simplul fapt de a darui inapoi lui Dumnezeu nu este masura de evaluare folosita de Isus, ci criteriul Lui de evaluare a fost credinta si increderea persoanei. Nu e totuna sa daruiesti o cantitate excedentara fara pic de incredere sau credinta, ori sa daruiesti ultima resursa pe care o ai (v.44), asa cum a facut vaduva - in credinta ca Dumnezeu va fi credincios in implinirea nevoilor tale. In contextul financiar al vremii, evreii bogati din pasajul nostru au dat doar un procent neinsemnat din bogatia veniturilor lor, pe cand vaduva saraca a dat 100%. Isus isi spune aici cu claritate opinia: zeciuiala si darnicia tin de inima, sunt o problema de credinta, pe care credinciosul trebuie s-o rezolve dupa sfatul Mantuitorului sau.
Mai departe Isus vorbeste adesea despre faptul ca si credinciosii trebuie sa-si foloseasca resursele, inclusiv banii. Mesajul Predicii de pe Munte (Matei 6:19-24) este ca un om poate sa-L iubeasca pe Dumnezeu sau poate sa iubeasca banii, insa nu va putea niciodata sa ii iubeasca pe amandoi in acelasi timp. Isus subliniaza faptul ca resursele materiale sunt unealta lui Dumnezeu pentru a dezvolta caracterul Sau in viata poporului Lui. Deoarece Dumnezeu foloseste resursele noastre materiale, exemplul vaduvei sarace dat de Isus nu este la intamplare (Marcu 12:41-44). Imaginati-va comparatia: oameni bogati ce dau o mare suma de bani si o femeie foarte saraca ce da foarte, foarte putin. Dupa o evaluare pamanteasca, bogatii ar parea cei mai binecuvantati pentru generozitatea lor.
Dar simplul fapt de a darui inapoi lui Dumnezeu nu este masura de evaluare folosita de Isus, ci criteriul Lui de evaluare a fost credinta si increderea persoanei. Nu e totuna sa daruiesti o cantitate excedentara fara pic de incredere sau credinta, ori sa daruiesti ultima resursa pe care o ai (v.44), asa cum a facut vaduva - in credinta ca Dumnezeu va fi credincios in implinirea nevoilor tale. In contextul financiar al vremii, evreii bogati din pasajul nostru au dat doar un procent neinsemnat din bogatia veniturilor lor, pe cand vaduva saraca a dat 100%. Isus isi spune aici cu claritate opinia: zeciuiala si darnicia tin de inima, sunt o problema de credinta, pe care credinciosul trebuie s-o rezolve dupa sfatul Mantuitorului sau.
B.
INVATATURA NOULUI TESTAMENT
Noul
Testament acorda o deosebita importanta invataturii referitoare la darnicia
crestina. Atat atitudinea celui care da, cat si scopul pentru care biserica
recurge la darnicie sunt foarte bine conturate pe paginile scrierilor sfinte.
In cele ce urmeaza, vom trece in revista domeniile in care darnicia trebuie sa
opereze, cat si textele biblice relevante.
1.
Sprijin pentru lucrarea lui Dumnezeu (2 Corinteni 8-9)
A.
Contextul scrierii lui Pavel
Din cauza foametei din Palestina (Fapte 11:28) si a persecutiei bisericii din Ierusalim multi crestini au suferit lipsuri din punct de vedere economic. Pavel ii invata si indruma pe credinciosii din fiecare biserica plantata sa ajute "sfintii din Ierusalim" (Romani 15:26). Pentru a incuraja biserica din Corint, el a dat ca exemplu bisericile din Macedonia (2 Cor. 8:1-5), iar pentru a incuraja biserica din Roma (cu toate ca nu el este cel ce a plantat aceasta biserica), el a dat exemplu pe cei din Macedonia si Ahaia (Romani 15:26). Astfel, Pavel cheama Biserica Primara sa faca ceva, participand la "harul lui Dumnezeu" si ascultand de El in ceea ce priveste darnicia lor.
Din cauza foametei din Palestina (Fapte 11:28) si a persecutiei bisericii din Ierusalim multi crestini au suferit lipsuri din punct de vedere economic. Pavel ii invata si indruma pe credinciosii din fiecare biserica plantata sa ajute "sfintii din Ierusalim" (Romani 15:26). Pentru a incuraja biserica din Corint, el a dat ca exemplu bisericile din Macedonia (2 Cor. 8:1-5), iar pentru a incuraja biserica din Roma (cu toate ca nu el este cel ce a plantat aceasta biserica), el a dat exemplu pe cei din Macedonia si Ahaia (Romani 15:26). Astfel, Pavel cheama Biserica Primara sa faca ceva, participand la "harul lui Dumnezeu" si ascultand de El in ceea ce priveste darnicia lor.
B.
Exemplul Macedonenilor - 2 Corinteni 8:1-5
Macedonenii au fost exemplul pe care Pavel l-a dat bisericii din Corint. De aici desprindem urmatoarele aspecte:
1) Darnicia lor a fost dependenta de harul dat de Dumnezeu (v.1).
2) Biserica plina de credinciosie a raspuns prompt, indiferent de circumstantele in care se aflau (erau foarte saraci) (v.2) - si peste asteptarile lui Pavel - mentorul lor (v.5).
3) Ei au inteles ca "sprijinul pentru sfinti" era oportunitatea care li se oferea de a participa la lucrarea lui Dumnezeu si de a fi binecuvantati de EI (v.4).
Macedonenii au fost exemplul pe care Pavel l-a dat bisericii din Corint. De aici desprindem urmatoarele aspecte:
1) Darnicia lor a fost dependenta de harul dat de Dumnezeu (v.1).
2) Biserica plina de credinciosie a raspuns prompt, indiferent de circumstantele in care se aflau (erau foarte saraci) (v.2) - si peste asteptarile lui Pavel - mentorul lor (v.5).
3) Ei au inteles ca "sprijinul pentru sfinti" era oportunitatea care li se oferea de a participa la lucrarea lui Dumnezeu si de a fi binecuvantati de EI (v.4).
C.
Promisiunile date pentru darnicie
Folosind exemplul amintit, Pavel contureaza pentru corinteni cateva promisiuni ale lui Dumnezeu pentru cei ce se decid sa contribuie financiar in lucrare.
1: Dumnezeu rasplateste direct proportional cu darnicia noastra (2 Corinteni 9:6).
Un proverb cunoscut spune ca: "nimeni nu-I poate da lui Dumnezeu mai mult decat I-a dat El." Cu alte cuvinte, daca un crestin ramane credincios relatiei lui cu Dumnezeu, daruind din toata inima, aceasta va avea ca raspuns din partea lui Dumnezeu generozitatea Sa. Darnicia facuta cu retinere, va avea un raspuns pe masura. Intotdeauna, darnicia este legata de atitudinea inimii credinciosului. Acesta nu urmareste profitul din partea lui Dumnezeu, ci atitudinea lui va fi increderea in purtarea de grija a lui Dumnezeu pentru el.
2: - Harul lui Dumnezeu revarsat din belsug (2 Corinteni 9:8).
Pentru a darui credinciosul trebuie sa-si dea seama ca este dependent de Dumnezeu in toate domeniile vietii, inclusiv in domeniul financiar sau material. Pavel spune ca Domnul este gata sa daruiasca harul de care are nevoie un credincios, pentru ca acesta , la randul lui, sa daruiasca atat cat Dumnezeu doreste. Cu alte cuvinte, Dumnezeu isi va revarsa harul in asemenea masura incat credinciosul nu va duce niciodata lipsa datorita faptului ca a dat. De fapt, Pavel spune ca Dumnezeu va darui din belsug, astfel incat credinciosul va putea sa daruiasca din nou!
Aceasta afirmatie nu este o doctrina a prosperitatii. Ea e promisiunea lui Dumnezeu de a lucra cu credinciosii prin credinta lor, pentru inaintarea Bisericii si a Imparatiei Sale.
3: - Dumnezeu poarta de grija si inmulteste (2 Cor.9:10).
Scopul lui Dumnezeu este cresterea spirituala a credinciosului, iar unealta de care El se foloseste este insasi darnicia. Cheltuirea resurselor pentru Dumnezeu va avea ca urmare faptul ca El va da mai mult; iar in momentul in care resursele sunt mai mult folosite pentru lucrare, Dumnezeu le inmulteste pentru ca darnicia sa fie mai mare.
4: - Imbogatirea data de Dumnezeu (2 Cor. 9:11).
Pavel accentueaza afirmatia din versetele 6 si 8. Credinciosul va fi imbogatit in toate privintele pentru fiecare act de generozitate realizat prin resursele lui.
Folosind exemplul amintit, Pavel contureaza pentru corinteni cateva promisiuni ale lui Dumnezeu pentru cei ce se decid sa contribuie financiar in lucrare.
1: Dumnezeu rasplateste direct proportional cu darnicia noastra (2 Corinteni 9:6).
Un proverb cunoscut spune ca: "nimeni nu-I poate da lui Dumnezeu mai mult decat I-a dat El." Cu alte cuvinte, daca un crestin ramane credincios relatiei lui cu Dumnezeu, daruind din toata inima, aceasta va avea ca raspuns din partea lui Dumnezeu generozitatea Sa. Darnicia facuta cu retinere, va avea un raspuns pe masura. Intotdeauna, darnicia este legata de atitudinea inimii credinciosului. Acesta nu urmareste profitul din partea lui Dumnezeu, ci atitudinea lui va fi increderea in purtarea de grija a lui Dumnezeu pentru el.
2: - Harul lui Dumnezeu revarsat din belsug (2 Corinteni 9:8).
Pentru a darui credinciosul trebuie sa-si dea seama ca este dependent de Dumnezeu in toate domeniile vietii, inclusiv in domeniul financiar sau material. Pavel spune ca Domnul este gata sa daruiasca harul de care are nevoie un credincios, pentru ca acesta , la randul lui, sa daruiasca atat cat Dumnezeu doreste. Cu alte cuvinte, Dumnezeu isi va revarsa harul in asemenea masura incat credinciosul nu va duce niciodata lipsa datorita faptului ca a dat. De fapt, Pavel spune ca Dumnezeu va darui din belsug, astfel incat credinciosul va putea sa daruiasca din nou!
Aceasta afirmatie nu este o doctrina a prosperitatii. Ea e promisiunea lui Dumnezeu de a lucra cu credinciosii prin credinta lor, pentru inaintarea Bisericii si a Imparatiei Sale.
3: - Dumnezeu poarta de grija si inmulteste (2 Cor.9:10).
Scopul lui Dumnezeu este cresterea spirituala a credinciosului, iar unealta de care El se foloseste este insasi darnicia. Cheltuirea resurselor pentru Dumnezeu va avea ca urmare faptul ca El va da mai mult; iar in momentul in care resursele sunt mai mult folosite pentru lucrare, Dumnezeu le inmulteste pentru ca darnicia sa fie mai mare.
4: - Imbogatirea data de Dumnezeu (2 Cor. 9:11).
Pavel accentueaza afirmatia din versetele 6 si 8. Credinciosul va fi imbogatit in toate privintele pentru fiecare act de generozitate realizat prin resursele lui.
D.
Aplicatii pentru darnicie
In acest pasaj, Pavel expune procesul si relatia care insotesc in mod dinamic cresterea in credinta si darnicie. Relatia unui crestin cu Dumnezeu il va conduce spre oportunitati noi si provocatoare pentru a darui si totodata va fi incercat in darnicia sa. Cu fiecare raspuns al credinciosiei sale, credinciosul primeste noi posibilitati de a-si folosi resursele pentru lucrare.
Asadar, principiile pentru darnicie sunt urmatoarele:
1) Credinciosul trebuie sa evalueze care sunt resursele sale, asa cum i-au fost daruite de Dumnezeu. Aceste resurse includ atat finantele sale, cat si resursele materiale (2 Cor. 9:7).
2) Credinciosul trebuie sa evalueze ce poate si cat sa dea (8:3).
3) Credinciosul trebuie sa caute calauzirea Domnului pentru a sa daruiasca din ceea ce detine, fara a fi impiedicat de greutati si probleme personale (8:12).
4) Credinciosul trebuie sa daruiasca cu bucuria de a participa la lucrarea lui Dumnezeu (8:4; 9:7)
In acest pasaj, Pavel expune procesul si relatia care insotesc in mod dinamic cresterea in credinta si darnicie. Relatia unui crestin cu Dumnezeu il va conduce spre oportunitati noi si provocatoare pentru a darui si totodata va fi incercat in darnicia sa. Cu fiecare raspuns al credinciosiei sale, credinciosul primeste noi posibilitati de a-si folosi resursele pentru lucrare.
Asadar, principiile pentru darnicie sunt urmatoarele:
1) Credinciosul trebuie sa evalueze care sunt resursele sale, asa cum i-au fost daruite de Dumnezeu. Aceste resurse includ atat finantele sale, cat si resursele materiale (2 Cor. 9:7).
2) Credinciosul trebuie sa evalueze ce poate si cat sa dea (8:3).
3) Credinciosul trebuie sa caute calauzirea Domnului pentru a sa daruiasca din ceea ce detine, fara a fi impiedicat de greutati si probleme personale (8:12).
4) Credinciosul trebuie sa daruiasca cu bucuria de a participa la lucrarea lui Dumnezeu (8:4; 9:7)
2.
Sprijin pentru cei ce fac lucrarea lui Dumnezeu
Asa
cum zeciuiala era sprijinul financiar pentru Levitii din Templu, la fel,
Dumnezeu a pregatit Biserica sa sprijine acei lideri care lucreaza in mod
regulat si cu credinta pentru Biserica si/sau care extind misiunea de
evanghelizare si plantare de biserici. In epistolele Noului Testament gasim
numeroase exemple in acest sens.
A.
Filipeni 4:10-19 - sprijinul pentru lucrarea lui Pavel
De fapt, cartea Filipeni este o scrisoare de multumire pentru credinciosii din Filipi, pentru inca un dar generos pe care ei l-au trimis pentru lucrarea lui Pavel, chiar daca atunci el se afla in inchisoare. Pavel a plantat aceasta biserica in cea de-a doua calatorie misionara a sa (Fapte 16) si, evident, i-a invatat pe credinciosi sa participe in mod activ la lucrarea sa.
1. Contextul scrierii lui Pavel
Pavel a fost incurajat si a apreciat faptul ca ei au impartasit stramtorarea sa (v.14).
2. Exemplul filipenilor - Filipeni 4:15
Filipenii au decis sa-l ajute in mod regulat pe Pavel in lucrarea sa. Unul din darurile lor a fost primit de Pavel dupa ce el a parasit Macedonia (v.15); el a mai primit cel putin inca doua daruri in timp ce lucra in Tesalonic (v.16). Desi lucrarea sa a fost diminuata de arestul, transferul la Roma si inchiderea sa, biserica din Filipi a dorit sa-l incurajeze implicandu-se in nevoile sale.
3. Gandul lui Pavel - "Castigul care prisoseste in folosul vostru" (v.17).
Pavel formuleaza aici motivul pe care il are pentru a forma oameni care sa daruiasca, pentru sprijinirea lucrarii pe care i-a dat-o Dumnezeu. El doreste sa-i faca sa participe in acest fel la lucrare. De asemenea, el doreste ca ei sa experimenteze bucuria darniciei si binecuvantarea primita in urma ei.
4. Promisiunea - Filipeni 4:19 - "Dumnezeu implineste nevoile"
Deoarece Dumnezeu i-a chemat pe Pavel si pe Filipeni sa lucreze impreuna pentru Imparatie, El le va si purta de grija, implinind nevoile lor financiare pentru lucrare si de asemenea va implini toate celelalte nevoi din afara lucrarii. Aceasta a fost promisiunea lui Dumnezeu ca un raspuns al credintei lor.
5. Aplicatia pentru darnicie
Conducatorii de biserici trebuie sa invete bisericile despre darnicie, asa incat ele sa se implice in formarea altor biserici. Fara aceasta invatatura bisericile nu vor cunoaste binecuvantarea lucrarii pe care Dumnezeu le-a dat-o si nici nu vor experimenta binecuvantarea purtarii de grija a Domnului in urma darniciei lor.
Iata cateva sugestii care trebuie oferite de invatator in vederea aplicarii darniciei:
a) Daruiti-le viziunea participarii lor in lucrarea care va aduce alti oameni la Dumnezeu.
b) Daruiti-le oportunitatea de a contribui financiar la lucrare.
c) Invatati-i despre purtarea de grija a lui Dumnezeu.
De fapt, cartea Filipeni este o scrisoare de multumire pentru credinciosii din Filipi, pentru inca un dar generos pe care ei l-au trimis pentru lucrarea lui Pavel, chiar daca atunci el se afla in inchisoare. Pavel a plantat aceasta biserica in cea de-a doua calatorie misionara a sa (Fapte 16) si, evident, i-a invatat pe credinciosi sa participe in mod activ la lucrarea sa.
1. Contextul scrierii lui Pavel
Pavel a fost incurajat si a apreciat faptul ca ei au impartasit stramtorarea sa (v.14).
2. Exemplul filipenilor - Filipeni 4:15
Filipenii au decis sa-l ajute in mod regulat pe Pavel in lucrarea sa. Unul din darurile lor a fost primit de Pavel dupa ce el a parasit Macedonia (v.15); el a mai primit cel putin inca doua daruri in timp ce lucra in Tesalonic (v.16). Desi lucrarea sa a fost diminuata de arestul, transferul la Roma si inchiderea sa, biserica din Filipi a dorit sa-l incurajeze implicandu-se in nevoile sale.
3. Gandul lui Pavel - "Castigul care prisoseste in folosul vostru" (v.17).
Pavel formuleaza aici motivul pe care il are pentru a forma oameni care sa daruiasca, pentru sprijinirea lucrarii pe care i-a dat-o Dumnezeu. El doreste sa-i faca sa participe in acest fel la lucrare. De asemenea, el doreste ca ei sa experimenteze bucuria darniciei si binecuvantarea primita in urma ei.
4. Promisiunea - Filipeni 4:19 - "Dumnezeu implineste nevoile"
Deoarece Dumnezeu i-a chemat pe Pavel si pe Filipeni sa lucreze impreuna pentru Imparatie, El le va si purta de grija, implinind nevoile lor financiare pentru lucrare si de asemenea va implini toate celelalte nevoi din afara lucrarii. Aceasta a fost promisiunea lui Dumnezeu ca un raspuns al credintei lor.
5. Aplicatia pentru darnicie
Conducatorii de biserici trebuie sa invete bisericile despre darnicie, asa incat ele sa se implice in formarea altor biserici. Fara aceasta invatatura bisericile nu vor cunoaste binecuvantarea lucrarii pe care Dumnezeu le-a dat-o si nici nu vor experimenta binecuvantarea purtarii de grija a Domnului in urma darniciei lor.
Iata cateva sugestii care trebuie oferite de invatator in vederea aplicarii darniciei:
a) Daruiti-le viziunea participarii lor in lucrarea care va aduce alti oameni la Dumnezeu.
b) Daruiti-le oportunitatea de a contribui financiar la lucrare.
c) Invatati-i despre purtarea de grija a lui Dumnezeu.
B.
1 Corinteni 9:6-14 - omul este vrednic de roadele sale
1. Contextul scrierii lui Pavel
Instructiunile lui Pavel pe cand se afla in libertate erau ca cei ce propovaduiesc Evanghelia, sa si traiasca din Evanghelie (v.14). Totusi el nu s-a folosit de acest drept pe care l-ar fi avut (v. 15), ca sa nu dea corintenilor nici un prilej de a fi nemultumiti de el.
2. Dreptul avut, fara a insista asupra lui
Deci, invatatura data de Pavel era ca cei care s-au daruit in lucrarea Evangheliei sa si poata trai din propovaduirea Evangheliei.
3. Aplicatia pentru darnicie
Predicatorii au libertatea de a-i invata pe crestini sa-i sustina in lucrarea pe care o fac in biserica, deoarece ei lucreaza pentru cresterea si dezvoltarea acesteia (Galateni 6:6).
1. Contextul scrierii lui Pavel
Instructiunile lui Pavel pe cand se afla in libertate erau ca cei ce propovaduiesc Evanghelia, sa si traiasca din Evanghelie (v.14). Totusi el nu s-a folosit de acest drept pe care l-ar fi avut (v. 15), ca sa nu dea corintenilor nici un prilej de a fi nemultumiti de el.
2. Dreptul avut, fara a insista asupra lui
Deci, invatatura data de Pavel era ca cei care s-au daruit in lucrarea Evangheliei sa si poata trai din propovaduirea Evangheliei.
3. Aplicatia pentru darnicie
Predicatorii au libertatea de a-i invata pe crestini sa-i sustina in lucrarea pe care o fac in biserica, deoarece ei lucreaza pentru cresterea si dezvoltarea acesteia (Galateni 6:6).
C.
3 Ioan 8 - sprijin pentru lucratorii care calatoresc mult
Cei ce lucrau cu bisericile calatoreau de la o biserica la alta.
1. Contextul scrierii lui Ioan
Un anume Diotref nu a vrut sa I-a aminte la nevoile acestor invatatori veniti din alta parte. Gaiu, in schimb, este incurajat de Ioan sa continue sa sprijine si sa fie primitor fata de acesti invatatori, mai ales fata de cei ce sunt straini" (v.5)
2. Instructiuni:
a. sa depuna marturii in dragoste - v.5
Acesti invatatori care calatoreau trebuiau trimisi in urmatoarea lor misiune avand implinite toate nevoile lor fizice. O astfel de purtare de grija demonstra de fapt dragostea bisericii pentru Dumnezeu.
b. sa nu accepte nimic de la neamuri - v.7
Lucratorii refuzau sa primeasca ceva de la cei nemantuiti.
3. Aplicatia pentru darnicie:
Bisericile locale sunt responsabile de implinirea nevoilor celor care calatoresc pentru a sluji in lucrarea acelor biserici.
Cei ce lucrau cu bisericile calatoreau de la o biserica la alta.
1. Contextul scrierii lui Ioan
Un anume Diotref nu a vrut sa I-a aminte la nevoile acestor invatatori veniti din alta parte. Gaiu, in schimb, este incurajat de Ioan sa continue sa sprijine si sa fie primitor fata de acesti invatatori, mai ales fata de cei ce sunt straini" (v.5)
2. Instructiuni:
a. sa depuna marturii in dragoste - v.5
Acesti invatatori care calatoreau trebuiau trimisi in urmatoarea lor misiune avand implinite toate nevoile lor fizice. O astfel de purtare de grija demonstra de fapt dragostea bisericii pentru Dumnezeu.
b. sa nu accepte nimic de la neamuri - v.7
Lucratorii refuzau sa primeasca ceva de la cei nemantuiti.
3. Aplicatia pentru darnicie:
Bisericile locale sunt responsabile de implinirea nevoilor celor care calatoresc pentru a sluji in lucrarea acelor biserici.
3.
Sprijin pentru cei saraci
A.
Exemplul lui Isus
Urmand tiparul Vechiului Testament, Isus a avut o preocupare necontenita pentru cei saraci, dupa cum este evidentiat in Ioan 13:29 si in alte pasaje asemanatoare (Matei 11:5). El a afirmat ca saracii vor fi intotdeauna parte a Bisericii de care aceasta va trebui sa se ingrijeasca (Ioan 12:8). Asadar, Biserica are si rolul de a sluji celor saraci.
Urmand tiparul Vechiului Testament, Isus a avut o preocupare necontenita pentru cei saraci, dupa cum este evidentiat in Ioan 13:29 si in alte pasaje asemanatoare (Matei 11:5). El a afirmat ca saracii vor fi intotdeauna parte a Bisericii de care aceasta va trebui sa se ingrijeasca (Ioan 12:8). Asadar, Biserica are si rolul de a sluji celor saraci.
B.
Exemplul lui Pavel - Galateni 2:10
Si Pavel a fost convins de faptul ca una din lucrarile sale trebuie sa se afle in slujba saracilor. Astfel il vedem lucrand, impreuna cu ceilalti apostoli, pentru credinciosii saraci din Ierusalim.
Si Pavel a fost convins de faptul ca una din lucrarile sale trebuie sa se afle in slujba saracilor. Astfel il vedem lucrand, impreuna cu ceilalti apostoli, pentru credinciosii saraci din Ierusalim.
C.
Exemplul bisericilor din Macedonia si Ahaia - Romani 15:26
D.
Aplicatia pentru darnicie
Biserica locala trebuie sa stabileasca o modalitate de ajutorare a membrilor saraci din interiorul ei si totodata o modalitate de ajutor material care sa conduca la Evanghelizare si plantare de biserici.
4. Principiul rasplatirii
Biserica locala trebuie sa stabileasca o modalitate de ajutorare a membrilor saraci din interiorul ei si totodata o modalitate de ajutor material care sa conduca la Evanghelizare si plantare de biserici.
4. Principiul rasplatirii
Un
lucru fundamental pentru o darnicie constanta a credinciosului in lucrarea lui
Dumnezeu este cunoasterea faptului ca El daruieste intotdeauna inapoi. El isi
rasplateste oamenii cu credinciosie, pentru simplul fapt ca au raspuns si ei cu
credinciosie la chemarea si calauzirea Lui in vietile lor. De la o simpla cana
cu apa (Matei 10:42) pana la a invita pe saraci si neputinciosi la masa (Luca
14:13), credinciosul va primi o rasplata - dupa cum a promis Isus.
A.
Evrei 11:6 - rasplata credintei noastre
Intrebarea care se pune este: cine il rasplateste pe credincios? Iar raspunsul este: Domnul Dumnezeu. El este cel care plateste si rasplateste.
Intrebarea care se pune este: cine il rasplateste pe credincios? Iar raspunsul este: Domnul Dumnezeu. El este cel care plateste si rasplateste.
B.
Matei 6:3-4 - Domnul iti va rasplati
El rasplateste chiar si acele lucruri facute in secret. De fapt, EI le rasplateste mai mult pe acelea.
El rasplateste chiar si acele lucruri facute in secret. De fapt, EI le rasplateste mai mult pe acelea.
C.
Marcu 10:29-31 - a primi de o suta de ori mai mult
Cat de mult daruieste El inapoi din ce am dat? De o suta de ori mai mult.
Cat de mult daruieste El inapoi din ce am dat? De o suta de ori mai mult.
D.
Matei 6:20 - a aduna comori in cer
Unde este tinuta aceasta rasplata? Ea e tinuta si depozitata in Cer, ca o comoara pentru credinciosul care, prin credinciosie fata de Dumnezeu, i-a permis lui sa adauge la acest depozit de comori. Isus le porunceste credinciosilor sa adune mai mult pentru Cer.
Unde este tinuta aceasta rasplata? Ea e tinuta si depozitata in Cer, ca o comoara pentru credinciosul care, prin credinciosie fata de Dumnezeu, i-a permis lui sa adauge la acest depozit de comori. Isus le porunceste credinciosilor sa adune mai mult pentru Cer.
E.
Luca 14:12-14 - la invierea celor neprihaniti
Cand il va rasplati Dumnezeu pe cel credincios? La invierea celor neprihaniti, Isus va da toate rasplatirile pe care credinciosul le-a castigat prin munca sa in chemarea pe care I-a dat-o Dumnezeu.
Cand il va rasplati Dumnezeu pe cel credincios? La invierea celor neprihaniti, Isus va da toate rasplatirile pe care credinciosul le-a castigat prin munca sa in chemarea pe care I-a dat-o Dumnezeu.
F.
Aplicatia pentru rasplata
Dintr-o perspectiva umana, verbul "a da" este asociat cu pierderea. Dar din perspectiva lui Dumnezeu, "darnicia" este o modalitate de eliberare si de experimentare a puterii lui Dumnezeu si a rasplatirii sale coplesitoare. Prin urmare, credinciosul cunoaste urmatoarele principii:
1) Munca depusa pentru Isus Hristos nu este niciodata in zadar.
2) El nu se sacrifica, ci participa la lucrarea lui Dumnezeu.
3) El poate darui cu generozitate resursele sale si pe el insusi lucrarii lui Dumnezeu.
IV. APLICATII
Dintr-o perspectiva umana, verbul "a da" este asociat cu pierderea. Dar din perspectiva lui Dumnezeu, "darnicia" este o modalitate de eliberare si de experimentare a puterii lui Dumnezeu si a rasplatirii sale coplesitoare. Prin urmare, credinciosul cunoaste urmatoarele principii:
1) Munca depusa pentru Isus Hristos nu este niciodata in zadar.
2) El nu se sacrifica, ci participa la lucrarea lui Dumnezeu.
3) El poate darui cu generozitate resursele sale si pe el insusi lucrarii lui Dumnezeu.
IV. APLICATII
Din
discutiile si exemplele biblice anterioare, putem observa ca prezbiterii
bisericii trebuie sa-i invete pe toti credinciosii felul cum trebuie sa dea
zeciuiala, sa-i invete apoi despre darnicie si generozitate. Fara o asemenea
invatatura, ei isi priveaza biserica de instructiunile lui Dumnezeu, de
binecuvantarile Lui si de posibilitatea de crestere a miscarii de plantare de
biserici in zona noastra.
METODE
DE A CERE ZECIUIALA / DARNICIA
Lista
urmatoare da sugestii practice pentru zeciuiala / darnicie.
1) Prezentati in mod clar, pe intelesul tuturor, nevoile financiare si materiale. Invatatorul trebuie sa spuna bisericii care este nevoia financiara exacta existenta in biserica. Apoi trebuie sa intrebe cine poate ajuta la acoperirea nevoii respective, specificand suma exacta. De multe ori membrii bisericii sunt coplesiti de greutatea unei nevoi, gandind ca nu are rost nici macar sa inceapa sa dea pentru acea nevoie. Dar cand nevoia respectiva este impartita in sume mai accesibile, membrii bisericii vor fi gata sa-si aduca contributia.
2) Gasiti o modalitate mai relevanta si mai apropiata din punctul de vedere al specificului bisericii de a aduna zeciuiala si darniciile, decat farfuriile pentru colecta. Uneori acesta metoda - farfuriile de colecta - descurajeaza generozitatea. Membrilor bisericii li se pot distribui plicuri.
3) Dezvoltati o modalitate prin care oamenii sa aiba posibilitatea de a da din produsele lor, in locul unei sume de bani. Daca un om taie un porc si doreste sa dea o zecime unui lucrator, are posibilitatea sa faca acest lucru. Deoarece zona noastra are un asemenea belsug de produse s-ar putea ca membrii bisericii sa doreasca sa dea din produsele lor, neavand bani gheata.
4) Sa oferiti in mod regulat prilejul ca cei care dau zeciuiala sa depuna marturie despre credinciosia lui Dumnezeu.
5) Sa aveti o serie de mesaje urmate de invatatura despre zeciuiala si darnicie.
6) Informati-va membrii despre credinciosia lor in darnicie.
1) Prezentati in mod clar, pe intelesul tuturor, nevoile financiare si materiale. Invatatorul trebuie sa spuna bisericii care este nevoia financiara exacta existenta in biserica. Apoi trebuie sa intrebe cine poate ajuta la acoperirea nevoii respective, specificand suma exacta. De multe ori membrii bisericii sunt coplesiti de greutatea unei nevoi, gandind ca nu are rost nici macar sa inceapa sa dea pentru acea nevoie. Dar cand nevoia respectiva este impartita in sume mai accesibile, membrii bisericii vor fi gata sa-si aduca contributia.
2) Gasiti o modalitate mai relevanta si mai apropiata din punctul de vedere al specificului bisericii de a aduna zeciuiala si darniciile, decat farfuriile pentru colecta. Uneori acesta metoda - farfuriile de colecta - descurajeaza generozitatea. Membrilor bisericii li se pot distribui plicuri.
3) Dezvoltati o modalitate prin care oamenii sa aiba posibilitatea de a da din produsele lor, in locul unei sume de bani. Daca un om taie un porc si doreste sa dea o zecime unui lucrator, are posibilitatea sa faca acest lucru. Deoarece zona noastra are un asemenea belsug de produse s-ar putea ca membrii bisericii sa doreasca sa dea din produsele lor, neavand bani gheata.
4) Sa oferiti in mod regulat prilejul ca cei care dau zeciuiala sa depuna marturie despre credinciosia lui Dumnezeu.
5) Sa aveti o serie de mesaje urmate de invatatura despre zeciuiala si darnicie.
6) Informati-va membrii despre credinciosia lor in darnicie.
RECOMANDARI
IN PRIVINTA DARII DE SOCOTEALA IN ZECIUIALA / DARNICIE
Din
cateva exemple biblice, putem vedea un tipar al darii de socoteala pe care
Pavel si primii apostoli l-au folosit, pentru ca nimeni sa nu-I poata banui sau
acuza de felul in care au pastrat banii sau au transferat fondurile zeciuielii
si darniciilor. Un obiectiv principal trebuie sa fie acela ca niciodata banii
sa nu fie adunati sau transferati de un singur om.
Sa existe intotdeauna doi oameni sau mai multi care sa poata da socoteala de banii pe care i-au adunat si/sau transferat.
Iuda Iscarioteanul a fost un hot care tinea punga fara sa imparta aceasta responsabilitate cu cineva pentru a putea profita (Ioan 12:6).
Pavel scrie in 2 Corinteni 8:1 8-23 ca va trimite trei oameni pentru a aduna ajutoarele din Corint. Tit (v.17), acel frate vestit in toate bisericile (v.18) si al treilea - un frate al carui nume nu este pomenit (v.22) au fost trimisi; si pentru ca "nimeni sa nu ne defaime cu privire la acel belsug de ajutoare" (v.20), Pavel a ales oameni cu o reputatie fara pata si cunoscuti in toate bisericile.
Pentru ca membrii bisericii sa dea zeciuiala si sa fie generosi in darnicie, trebuie sa aiba incredere ca banii lor vor fi folositi cu credinciosie. Cei care vor fi insarcinati cu administrarea finantelor trebuie sa se ingrijeasca cu meticulozitate de bani si sa dea rapoarte regulate despre felul in care au fost cheltuiti banii pentru lucrare.
Sa existe intotdeauna doi oameni sau mai multi care sa poata da socoteala de banii pe care i-au adunat si/sau transferat.
Iuda Iscarioteanul a fost un hot care tinea punga fara sa imparta aceasta responsabilitate cu cineva pentru a putea profita (Ioan 12:6).
Pavel scrie in 2 Corinteni 8:1 8-23 ca va trimite trei oameni pentru a aduna ajutoarele din Corint. Tit (v.17), acel frate vestit in toate bisericile (v.18) si al treilea - un frate al carui nume nu este pomenit (v.22) au fost trimisi; si pentru ca "nimeni sa nu ne defaime cu privire la acel belsug de ajutoare" (v.20), Pavel a ales oameni cu o reputatie fara pata si cunoscuti in toate bisericile.
Pentru ca membrii bisericii sa dea zeciuiala si sa fie generosi in darnicie, trebuie sa aiba incredere ca banii lor vor fi folositi cu credinciosie. Cei care vor fi insarcinati cu administrarea finantelor trebuie sa se ingrijeasca cu meticulozitate de bani si sa dea rapoarte regulate despre felul in care au fost cheltuiti banii pentru lucrare.
http://www.crestini.ro/DOCS/zeciualasidarnicie.htm
