ROgift.ro(magazin de cadouri)

Influenţa religiei şi poziţiei sociale asupra comportamentul elect



Studiul comportamentului electoral este unul dintre  domeniile sociologiei căruia i-au fost dedicate numeroase cercetări şi analize in ultimele decenii. Dreptul de a vota este un drept fundamental, iar întregul edificiu al democraţiei se bazează pe posibilitatea exercitării acestui drept. În încercarea de a stabilii care sunt factorii care influenţează opţiunea politică mai mulţi cercetători francezi au efectuat un ansamblu de studii, care s-au desfăşurat pe parcursul a zece ani, asupra electoratului francez. Analiza datelor culese cu acest prilej au condus la concluzia că există o dependenţă strânsă intre apartenenţa la o anumită clasă socială, deţinerea unui patrimoniu, religie şi opţiunea politică.

            Comportamentul electoral poate fi asociat, in termenii probabilistici, unui sistem organizat de reprezentări, atitudini şi norme. Sistemul include in primul rând percepţia asupra universului politic dar nu se reduce numai la aceasta, cuprinzând  un model de reprezentări ale câmpului social, al  convingerilor şi sentimentelor relative la ce înseamnă  legitimitatea şi nelegitimitatea reprezentanţilor aleşi.
            Guy Michelat şi Michel Simon au elaborat două modele ale acestui sistem simbolic. Primul este structurat in jurul religiei şi pune accentul pe valorile familiei, căminului şi muncii, patrimoniu simbolic şi material fără de care individul nu îşi concepe existenţa. Acest sistem de valorizare şi reprezentare este caracteristic in general celor care votează cu partidele de dreapta. Al doilea model este structurat in jurul clasei sociale, a antagonismelor şi solidarităţii in cadrul acesteia. Experienţa realităţilor sociale şi economice şi felul in care ele condiţionează existenţa şi soarta familiei sale şi a celor care trăiesc in acelaşi mediu, reprezintă referinţa cea mai utilizată. Acest ansamblu de semnificaţii este adeseori asociat cu un vot acordat partidelor de stânga.
            Geneza acestor doua sisteme este diferită. Primul model este legat de rolul dominant pe care l-a avut timp de multe secole biserica catolică in rolul ei de organizatoare a societăţii. Al doilea este legat de istoria stângii politice şi de sindicate şi, pe termen lung, de mişcarea muncitorească născută odată cu Revoluţia franceză. Oricare dintre cele două sistemele nu devin insă factori socio-istorici reali decât in măsura in care ele sunt primite şi acceptate de către indivizi concreţi. Codurile simbolice ale sistemele sunt transmise prin intermediul familiei, şcolii, bisericii sau altor organizaţii, in timpul copilăriei şi adolescenţei ceea ce explică intensitatea afectivă cu care sunt acceptate. Dar nu trebuie subestimată impactul  pe care îl pot avea condiţiile de desfăşurare ale vieţii adulte, raporturile succesive ale individului cu ceilalţi, factorii economici care ii caracterizează existenţa.
            De aici se poate concluziona că individul aparţine mai multor grupuri in acelaşi timp şi de aceea analiza trebuia să evalueze efectul combinat al acestei apartenenţe multiple. Pe de altă parte, apartenenţa la un grup este graduală. Persoana poate fi mai mult sau mai puţin catolică sau poate aparţine de mai mult sau mai puţin timp unei anume clase sociale. Se  poate face ipoteza că cu cât gradul de integrare intr-un grup este mai mare cu atât creşte participarea la sistemul de simboluri care caracterizează acel grup. Grupul este mai mult decât un agregat statistic, este un ansamblu real in care indivizii interacţionează unii cu alţii, trăiesc experienţe asemănătoare, primesc, modifică şi transmit elementele unei culturi specifice. In consecinţă determinarea poziţiei unui individ in cadrul grupului prin intermediul unei scări de indicatori de apartenenţă este importantă pentru determinarea coordonatelor comportamentului individual.
            Apartenenţa la comunitatea religioasă şi influenţa acestui fapt asupra comportamentului electoral este o problemă delicată ţinând cont de dificultatea practică a stabilirii intensităţii sentimentului religios la nivel de individ.
            Universul religios francez a cunoscut in ultima jumătate de secol transformări semnificative. Apariţia clerului de stânga, reducerea importantă a numărului practicanţilor efectivi, mai ales in rândul tinerilor , apariţia unor noi secte au determinat o modificare a rolului bisericii in societate şi a legăturii care există intre nivelul de integrare religioasă şi opţiunea politică.
Dacă considerăm ca integrarea religioasă însemnă in primul rând participarea in mod regulat la slujbele religioase lucrurile nu s-au modificat in ultimul secol. Conform studiile efectuat 75% din cei declaraţi practicanţi regulaţi (cei care asistă la majoritatea slujbelor religioase) votează pentru partidele de dreapta, iar dintre cei consideraţi practicanţi iregulari (care asistă la mai puţin de jumătate din slujbelor religioase) se îndreaptă in proporţie de 54% spre aceleaşi partide.
            Considerând că acest criteriu nu este  destul de semnificativ pentru a arăta gradul de integrare religioasă, ţinând cont schimbările care au loc in ultimii ani, specialiştii au căutat alte modalităţi de stabilire a măsurii in care un individ poate considerat religios sau nu. In cadrul unei cercetări desfăşurate cu ocazia alegerilor prezidenţiale din 1988, s-a încercat stabilirea poziţiei subiecţilor faţă de patru chestiuni fundamentale ale religiei.
            Intr-o primă etapă, s-a construit o scară de baza unui ansamblu de credinţe semnificative pentru catolicism (credinţa in existenţa diavolului, raiului şi iadului, sfintei treimi, judecăţii de apoi, prezenţa reală a lui Isus in cadrul euharisiei ). 90% din cei plasaţi la nivelul cel mai înalt al scării credinţei sunt practicanţi cu regularitate(37%) sau iregulari(53%). La nivelul cel mai de jos al scării se găsesc 1% practicanţi cu regularitate, 19% practicanţi iregulari, 26% nepracticanţi şi 47% atei.
            Există indubitabil a legătură puternică intre practica religioasă şi credinţele fundamentale care stau la baza sentimentului religios, oricare ar fi biserica de care aparţine: credinţa in existenţa in Dumnezeu şi in viaţa de dincolo de moarte. Proporţia celor care susţin că există Dumnezeu este de 92% la catolicii practicanţi, 54% la catolicii nepracticanţi şi 14% la cei fără religie. Procentul celor care cred in viaţa de după moarte trece de la  84% la 43% şi respectiv 18%.
            Pentru a considera sentimentul religios independent de apartenenţa la o biserica şi la obligaţiile pe care aceasta le impune, a fost aleasă o altă formă de manifestare religioasă: rugăciunea, practică intimă şi de dimensiune experimentală. In plus este o practică care implică credinţă in existenţa unei entităţi supranaturale. Rugăciunea apare şi ea in strânsă corelaţie cu practica dominicală. Se roagă zilnic 87% din practicanţii regulaţi, 65% din cei care asistă la slujbă doar o dată sau de două ori pe lună, 40% din cei care asistă doar la marile sărbători, 12% din nepracticanţi şi 2% din cei fără religie.
            Fiecare dintre aceşti indicatori nu măsoară decât o faţetă a fenomenului religios, dar sunt foarte legaţi intre ei şi putem spune că fiecare dintre ei măsoară nivelul de integrare religioasă. Toate datele disponibile confirmă validitatea indicatorului de practică religioasă ca fiind pertinent in ceea priveşte nivelul de integrare religioasă.
    Relaţia dintre oricare dintre cei cinci indicatori religioşi  şi opţiunile electorale rămâne aceiaşi (vezi tabelul nr.1). Votul acordat  partidelor de stânga trece de la 62% la 26% pe măsură ce parcurgem scara credinţelor catolice. Cu cât credinţa in Dumnezeu este mai sigură cu atât probabilitatea de a vota cu stânga  este mai mică. Cei care se simt apropiaţi de stânga politică estimează in general că nu există viaţă după moarte. Aceiaşi corelaţie se regăseşte şi intre frecvenţa rugăciunilor şi opţiunea politică.



A.    Pe o scară a credinţei de la 0-ateu la 7 practicant frecvent, dumneavoastră cum vă consideraţi?


Opţiune electorală de dreapta
Opţiune electorală de stânga
Opţiune electorala pentru partidul comunist
0
19
62
15
1-4
27
48
8
5-7
51
26
4

  1. Existenţa lui Dumnezeu vi se pare….


Opţiune electorală de dreapta
Opţiune electorală de stânga
Opţiune electorala pentru partidul comunist
Sigură
3
25
3
Probabilă
18
43
5
Improbabila
18
62
6
Exclusă
13
59
20

   C .Există viaţă după moarte?


Opţiune electorală de dreapta
Opţiune electorală de stânga
Optiune electorala pentru partidul comunist
Nu
13
58
12
Da
40
25
2
Nu stiu
22
37
4

  D. Cât de des spuneţi o rugăciune?


Opţiune electorală de dreapta
Opţiune electorală de stânga
In fiecare zi
14
69
Adesea
23
59
Rareori
33
46
Niciodată
46
29

Tabel nr.1  Intenţii de vot in funcţie de indicatorii credinţei religioase



            Analiza este dusă mai departe prin studierea  opţiunii politice ţinând cont de cele două caracteristici: integrarea religioasă şi deţinerea unui patrimoniu. Rezultatele celor doi cercetători menţionaţi mai sus sunt sintetizate in tabelul nr.2.


Deţinerea unei reşedinţe private
+
-
+
-
+
-
Dreapta
Stânga
Comunist
practicanţi regulaţi
68
78
19
8
3
2
practicanţi neregulaţi
49
59
35
28
12
6
non-practicanţi
27
41
54
43
23
15
fără religie
10
18
71
68
43
32
Deţinerea de bunuri de raport
practicanţi regulaţi
71
87
17
5
3
0
practicanţi neregulaţi
51
72
34
19
10
2
non-practicanţi
31
51
51
29
21
7
fără religie
11
32
72
51
42
20
 


            Conform datelor culese, votul este asociat in toate cazurile cu nivelul de integrare religioasă. Dacă se declară fără religie, un individ fie că deţine sau nu un matrimoniu, va vota cu stânga sau cu partidul comunist. In acelaşi timp, un catolic practicant fără patrimoniu va prefera partidele de dreapta. In acelaşi timp, oricare ar fi nivelul de integrare religioasă , „efectul de patrimoniu este verificat”. Incidenţa asupra votului a stăpânirii unei reşedinţe, fără a lua in considerare substratul religios, este relativ modestă dar nu neglijabilă. Deţinerea unor bunuri de raport influenţează insă in mod evident votul, in timp ce variabila religioasă este mai puţin importantă. Aceiaşi concluzie se desprinde dintr-un alt studiu care cerceta cum este influenţat votul de către deţinerea de bunuri mobiliare sau imobiliare.
            Al doilea model construit de Guy Michelat şi Michel Simon porneşte de la presupunerea că apartenenţa la o anume clasă socială determină orientarea electorală a individului. Transformările  sociale din ultimul timp: creşterea mobilităţii sociale şi geografice, ridicarea nivelului de viaţă, tendinţa de apropiere a practicilor culturale sub influenţa mijloacelor moderne de comunicare, par susceptibile să slăbească legătura dintre clasa socială şi comportamentul politic.
            Studii de dată recentă invalidează insă această ipoteză. Nonna Mayer pune in evidenţă persistenţa unui clivaj politico-ideologică major intre liber profesionişti şi salariaţi: primii datorită statutului lor de independenţi şi-au organizat
            Unul dintre studiile  referitoare la legătura intre apartenenţa la o clasă socială şi opţiunea electorală aparţine lui Nonna Mayer. Aceasta a pus la punct un indicator care măsoare apartenenţa la clasa muncitoare pe baza a zece caracteristici. Cu cât individul este mai integrat clasei sociale a muncitorilor cu atât se diminuează frecvenţa votului de dreapta şi creşte cea a votului de stănga (comunist, socialist sau radical de stânga ).
            Deţinerea unui patrimoniu de către muncitori nu conduce la modificarea comportamentului electoral. Oricare ar fi indicatorul patrimonial luat in considerare (deţinerea unei reşedinţe sau de bunuri de raport), votul de dreapta este cu atât mai puţin probabil cu cât creşte numărul atributelor muncitoreşti luate in considerare (tabel nr.3). Se observă totuşi o modificare a preferinţelor electorale pentru partidele de dreapta pentru cei care deţin proprietăţi, mai ales in cazul deţinerii de bunuri de raport. Cu toate că proprietatea influenţează atitudinile ideologice, clivajul  nu ii opune pe proprietari şi non-proprietari, decizia electorală fiind influenţată in principal de gradul de integrare in clasa socială.





Nr  de atribute
Deţinerea unei reşedinţe private
Deţinerea de bunuri de raport
-
+
-
+
-
+
-
+
-
+
-
+
0
45
59
33
28
10
7
47
70
34
17
9
3
1
31
48
52
39
23
10
36
60
48
27
18
7
2
25
41
59
43
29
18
30
50
54
31
26
6
3
19
37
64
51
39
25
22
27
82
59
35
25
4-5
12
25
75
55
43
23

Vot de dreapta
Vot de stânga
partid comunist
Vot de dreapta
Vot de stânga
partid comunist


Tabel nr.3 Opţiunea electorală in funcţiei de numărul de atributele muncitoreşti ale indivizilor  şi deţinerea unui patrimoniu


            Orice individ se situează la intersecţia unei reţele de apartenenţe multiple, un individ aparţinând in acelaşi timp unei clase sociale şi unei religii. Analiza poate fi desfăşurată luând in considerare ca variabile apartenenţa la clasa socială şi nivelul de integrare religioasă. Cercetările arată că probabilitatea unui vot de dreapta este cu atât mai mare cu cât creşte nivelul de integrare religioasă şi scade gradul de apartenenţă la clasa muncitoare(tabel nr.4). Variaţiile înregistrate in funcţie de variabilele religioase sunt mai importante decât cele in funcţie de variabilele de clasă. Astfel cei fără religie şi cu un grad mic de integrare in rândul muncitorilor votează mai puţin cu dreapta decât practicanţii regulaţi foarte integraţi printre muncitori.
            Aceleaşi concluzii se desprind şi dacă se adaugă alte variabile cum ar fi : deţinerea unui patrimoniu sau nivelul venitului. Fiecare dintre variabile influenţează votul dar acesta variază mai mult sub efectul cumulat al apartenenţei la grupul catolic sau muncitoresc, decât sub efectul variabilelor economice.



Practică religioasă
Număr de atribute muncitoreşti
0
1
2
+3
0
1
2
+3
0
1
2
+3
Regulată
79
69
67
57
10
19
18
31
1
2
6
11
Neregulată
66
49
42
36
21
35
42
42
2
11
16
15
non-practicant
42
34
26
19
34
49
57
66
9
18
24
34
Fără religie
15
9
14
6
64
70
70
81
27
38
47
62

Tabel nr.4  Votul in funcţie de nivelul de integrare religioasă şi gradul de apartenenţă la clasa muncitoare

            Concluziile studiilor efectuate in ultimii douăzeci de ani in Franţa verifică incidenţa majoră asupra comportamentului electoral a integrării religioase şi apartenenţei. Importanţa ideologică a dimensiunii patrimoniale nu este de neglijat. Datele studiilor confirmă că patrimoniul asociat cu însuşirea ideologiei catolicismului asupra familiei, muncii, ordinii sociale şi destinului uman, se traduce printr-un vot orientat spre dreapta eşichierului politic. La celălalt pol, atunci când detaşarea religioasă şi detaşarea religioasă puternică determină un vot de stânga. Patrimoniul deţinut este revelator şi generator de atitudine i ideologice şi politice, problema proprietăţii  fiind încă de importantă in stabilirea comportamentului politic al actorilor sociali.
            Opţiunea politică este legată de dimensiunile subiective cele mai valorizate ale existenţei personale dar ea operează in funcţiei de considerentele globale (principiile)   tributare sistemelor de reprezentare a căror formare începe de la primele experienţe de socializare. De aici şi relativa autonomie a votului faţă de variabilele economice (venit, patrimoniu) a căror importanţă subiectivă este in general recunoscută dar a căror rol este important in funcţie de locul rol in sistemul interpretativ de ansamblu al fiecărei persoane.
            Astfel de studii  nu oferă o explicaţie completă asupra succesiunii complexe de procese care se finalizează prin vot dar ele nu oferă o perspectivă asupra influenţei poziţiei sociale asupra orientării electoratului.
















BIBLIOGRAFIE


1.     Guy Michelat şi Michel Simon - „Comportament electoral- importanţa                  dimensiunii simbolice”        
2.     Jaques Capdevielle şi Elizabeth Dupoirer – „Efectul patrimoniu”
3.     Nonna Mayer – „Clasă, poziţie socială şi vot”
                               

Vanzari icoane ortodoxe

 
 
 
eXTReMe Tracker