Studiul
comportamentului electoral este unul dintre
domeniile sociologiei căruia i-au fost dedicate numeroase cercetări şi
analize in ultimele decenii. Dreptul de a vota este un drept fundamental, iar
întregul edificiu al democraţiei se bazează pe posibilitatea exercitării
acestui drept. În încercarea de a stabilii care sunt factorii care influenţează
opţiunea politică mai mulţi cercetători francezi au efectuat un ansamblu de
studii, care s-au desfăşurat pe parcursul a zece ani, asupra electoratului
francez. Analiza datelor culese cu acest prilej au condus la concluzia că
există o dependenţă strânsă intre apartenenţa la o anumită clasă socială,
deţinerea unui patrimoniu, religie şi opţiunea politică.
Comportamentul
electoral poate fi asociat, in termenii probabilistici, unui sistem organizat
de reprezentări, atitudini şi norme. Sistemul include in primul rând percepţia
asupra universului politic dar nu se reduce numai la aceasta, cuprinzând un model de reprezentări ale câmpului social,
al convingerilor şi sentimentelor
relative la ce înseamnă legitimitatea şi
nelegitimitatea reprezentanţilor aleşi.
Guy
Michelat şi Michel Simon au elaborat două modele ale acestui sistem simbolic.
Primul este structurat in jurul religiei şi pune accentul pe valorile familiei,
căminului şi muncii, patrimoniu simbolic şi material fără de care individul nu
îşi concepe existenţa. Acest sistem de valorizare şi reprezentare este caracteristic
in general celor care votează cu partidele de dreapta. Al doilea model este
structurat in jurul clasei sociale, a antagonismelor şi solidarităţii in cadrul
acesteia. Experienţa realităţilor sociale şi economice şi felul in care ele
condiţionează existenţa şi soarta familiei sale şi a celor care trăiesc in
acelaşi mediu, reprezintă referinţa cea mai utilizată. Acest ansamblu de
semnificaţii este adeseori asociat cu un vot acordat partidelor de stânga.
Geneza
acestor doua sisteme este diferită. Primul model este legat de rolul dominant
pe care l-a avut timp de multe secole biserica catolică in rolul ei de
organizatoare a societăţii. Al doilea este legat de istoria stângii politice şi
de sindicate şi, pe termen lung, de mişcarea muncitorească născută odată cu
Revoluţia franceză. Oricare dintre cele două sistemele nu devin insă factori
socio-istorici reali decât in măsura in care ele sunt primite şi acceptate de
către indivizi concreţi. Codurile simbolice ale sistemele sunt transmise prin
intermediul familiei, şcolii, bisericii sau altor organizaţii, in timpul
copilăriei şi adolescenţei ceea ce explică intensitatea afectivă cu care sunt
acceptate. Dar nu trebuie subestimată impactul
pe care îl pot avea condiţiile de desfăşurare ale vieţii adulte,
raporturile succesive ale individului cu ceilalţi, factorii economici care ii
caracterizează existenţa.
De
aici se poate concluziona că individul aparţine mai multor grupuri in acelaşi
timp şi de aceea analiza trebuia să evalueze efectul combinat al acestei apartenenţe
multiple. Pe de altă parte, apartenenţa la un grup este graduală. Persoana
poate fi mai mult sau mai puţin catolică sau poate aparţine de mai mult sau mai
puţin timp unei anume clase sociale. Se
poate face ipoteza că cu cât gradul de integrare intr-un grup este mai
mare cu atât creşte participarea la sistemul de simboluri care caracterizează
acel grup. Grupul este mai mult decât un agregat statistic, este un ansamblu
real in care indivizii interacţionează unii cu alţii, trăiesc experienţe
asemănătoare, primesc, modifică şi transmit elementele unei culturi specifice.
In consecinţă determinarea poziţiei unui individ in cadrul grupului prin
intermediul unei scări de indicatori de apartenenţă este importantă pentru
determinarea coordonatelor comportamentului individual.
Apartenenţa
la comunitatea religioasă şi influenţa acestui fapt asupra comportamentului
electoral este o problemă delicată ţinând cont de dificultatea practică a
stabilirii intensităţii sentimentului religios la nivel de individ.
Universul
religios francez a cunoscut in ultima jumătate de secol transformări
semnificative. Apariţia clerului de stânga, reducerea importantă a numărului
practicanţilor efectivi, mai ales in rândul tinerilor , apariţia unor noi secte
au determinat o modificare a rolului bisericii in societate şi a legăturii care
există intre nivelul de integrare religioasă şi opţiunea politică.
Dacă considerăm ca
integrarea religioasă însemnă in primul rând participarea in mod regulat la
slujbele religioase lucrurile nu s-au modificat in ultimul secol. Conform
studiile efectuat 75% din cei declaraţi practicanţi regulaţi (cei care asistă
la majoritatea slujbelor religioase) votează pentru partidele de dreapta, iar
dintre cei consideraţi practicanţi iregulari (care asistă la mai puţin de
jumătate din slujbelor religioase) se îndreaptă in proporţie de 54% spre
aceleaşi partide.
Considerând
că acest criteriu nu este destul de
semnificativ pentru a arăta gradul de integrare religioasă, ţinând cont
schimbările care au loc in ultimii ani, specialiştii au căutat alte modalităţi
de stabilire a măsurii in care un individ poate considerat religios sau nu. In
cadrul unei cercetări desfăşurate cu ocazia alegerilor prezidenţiale din 1988,
s-a încercat stabilirea poziţiei subiecţilor faţă de patru chestiuni
fundamentale ale religiei.
Intr-o
primă etapă, s-a construit o scară de baza unui ansamblu de credinţe
semnificative pentru catolicism (credinţa in existenţa diavolului, raiului şi
iadului, sfintei treimi, judecăţii de apoi, prezenţa reală a lui Isus in cadrul
euharisiei ). 90% din cei plasaţi la nivelul cel mai înalt al scării credinţei
sunt practicanţi cu regularitate(37%) sau iregulari(53%). La nivelul cel mai de
jos al scării se găsesc 1% practicanţi cu regularitate, 19% practicanţi iregulari,
26% nepracticanţi şi 47% atei.
Există
indubitabil a legătură puternică intre practica religioasă şi credinţele
fundamentale care stau la baza sentimentului religios, oricare ar fi biserica
de care aparţine: credinţa in existenţa in Dumnezeu şi in viaţa de dincolo de
moarte. Proporţia celor care susţin că există Dumnezeu este de 92% la catolicii
practicanţi, 54% la catolicii nepracticanţi şi 14% la cei fără religie.
Procentul celor care cred in viaţa de după moarte trece de la 84% la 43% şi respectiv 18%.
Pentru
a considera sentimentul religios independent de apartenenţa la o biserica şi la
obligaţiile pe care aceasta le impune, a fost aleasă o altă formă de
manifestare religioasă: rugăciunea, practică intimă şi de dimensiune
experimentală. In plus este o practică care implică credinţă in existenţa unei
entităţi supranaturale. Rugăciunea apare şi ea in strânsă corelaţie cu practica
dominicală. Se roagă zilnic 87% din practicanţii regulaţi, 65% din cei care
asistă la slujbă doar o dată sau de două ori pe lună, 40% din cei care asistă
doar la marile sărbători, 12% din nepracticanţi şi 2% din cei fără religie.
Fiecare
dintre aceşti indicatori nu măsoară decât o faţetă a fenomenului religios, dar
sunt foarte legaţi intre ei şi putem spune că fiecare dintre ei măsoară nivelul
de integrare religioasă. Toate datele disponibile confirmă validitatea
indicatorului de practică religioasă ca fiind pertinent in ceea priveşte
nivelul de integrare religioasă.
Relaţia dintre oricare dintre cei cinci
indicatori religioşi şi opţiunile
electorale rămâne aceiaşi (vezi tabelul nr.1). Votul acordat partidelor de stânga trece de la 62% la 26%
pe măsură ce parcurgem scara credinţelor catolice. Cu cât credinţa in Dumnezeu
este mai sigură cu atât probabilitatea de a vota cu stânga este mai mică. Cei care se simt apropiaţi de
stânga politică estimează in general că nu există viaţă după moarte. Aceiaşi
corelaţie se regăseşte şi intre frecvenţa rugăciunilor şi opţiunea politică.
A. Pe
o scară a credinţei de la 0-ateu la 7 practicant frecvent, dumneavoastră cum vă
consideraţi?
|
|
Opţiune electorală de dreapta
|
Opţiune electorală de stânga
|
Opţiune electorala pentru partidul comunist
|
|
0
|
19
|
62
|
15
|
|
1-4
|
27
|
48
|
8
|
|
5-7
|
51
|
26
|
4
|
- Existenţa lui Dumnezeu vi se pare….
|
|
Opţiune electorală de dreapta
|
Opţiune electorală de stânga
|
Opţiune electorala pentru partidul comunist
|
|
Sigură
|
3
|
25
|
3
|
|
Probabilă
|
18
|
43
|
5
|
|
Improbabila
|
18
|
62
|
6
|
|
Exclusă
|
13
|
59
|
20
|
C .Există viaţă după moarte?
|
|
Opţiune electorală de dreapta
|
Opţiune electorală de stânga
|
Optiune electorala pentru partidul comunist
|
|
Nu
|
13
|
58
|
12
|
|
Da
|
40
|
25
|
2
|
|
Nu stiu
|
22
|
37
|
4
|
D. Cât de des spuneţi o rugăciune?
|
|
Opţiune electorală de dreapta
|
Opţiune electorală de stânga
|
|
In fiecare zi
|
14
|
69
|
|
Adesea
|
23
|
59
|
|
Rareori
|
33
|
46
|
|
Niciodată
|
46
|
29
|
Tabel nr.1 Intenţii de vot in funcţie de indicatorii
credinţei religioase
Analiza este dusă mai departe prin
studierea opţiunii politice ţinând cont
de cele două caracteristici: integrarea religioasă şi deţinerea unui
patrimoniu. Rezultatele celor doi cercetători menţionaţi mai sus sunt
sintetizate in tabelul nr.2.
|
|
Deţinerea
unei reşedinţe private
|
|||||
|
+
|
-
|
+
|
-
|
+
|
-
|
|
|
Dreapta
|
Stânga
|
Comunist
|
||||
|
practicanţi
regulaţi
|
68
|
78
|
19
|
8
|
3
|
2
|
|
practicanţi
neregulaţi
|
49
|
59
|
35
|
28
|
12
|
6
|
|
non-practicanţi
|
27
|
41
|
54
|
43
|
23
|
15
|
|
fără religie
|
10
|
18
|
71
|
68
|
43
|
32
|
|
Deţinerea
de bunuri de raport
|
||||||
|
practicanţi
regulaţi
|
71
|
87
|
17
|
5
|
3
|
0
|
|
practicanţi
neregulaţi
|
51
|
72
|
34
|
19
|
10
|
2
|
|
non-practicanţi
|
31
|
51
|
51
|
29
|
21
|
7
|
|
fără religie
|
11
|
32
|
72
|
51
|
42
|
20
|
Conform
datelor culese, votul este asociat in toate cazurile cu nivelul de integrare
religioasă. Dacă se declară fără religie, un individ fie că deţine sau nu un
matrimoniu, va vota cu stânga sau cu partidul comunist. In acelaşi timp, un
catolic practicant fără patrimoniu va prefera partidele de dreapta. In acelaşi
timp, oricare ar fi nivelul de integrare religioasă , „efectul de patrimoniu
este verificat”. Incidenţa asupra votului a stăpânirii unei reşedinţe, fără a
lua in considerare substratul religios, este relativ modestă dar nu
neglijabilă. Deţinerea unor bunuri de raport influenţează insă in mod evident
votul, in timp ce variabila religioasă este mai puţin importantă. Aceiaşi
concluzie se desprinde dintr-un alt studiu care cerceta cum este influenţat
votul de către deţinerea de bunuri mobiliare sau imobiliare.
Al
doilea model construit de Guy Michelat şi Michel Simon porneşte de la
presupunerea că apartenenţa la o anume clasă socială determină orientarea
electorală a individului. Transformările
sociale din ultimul timp: creşterea mobilităţii sociale şi geografice,
ridicarea nivelului de viaţă, tendinţa de apropiere a practicilor culturale sub
influenţa mijloacelor moderne de comunicare, par susceptibile să slăbească
legătura dintre clasa socială şi comportamentul politic.
Studii
de dată recentă invalidează insă această ipoteză. Nonna Mayer pune in evidenţă
persistenţa unui clivaj politico-ideologică major intre liber profesionişti şi
salariaţi: primii datorită statutului lor de independenţi şi-au organizat
Unul dintre studiile referitoare la legătura intre apartenenţa la
o clasă socială şi opţiunea electorală aparţine lui Nonna Mayer. Aceasta a pus
la punct un indicator care măsoare apartenenţa la clasa muncitoare pe baza a
zece caracteristici. Cu cât individul este mai integrat clasei sociale a
muncitorilor cu atât se diminuează frecvenţa votului de dreapta şi creşte cea a
votului de stănga (comunist, socialist sau radical de stânga ).
Deţinerea unui patrimoniu de către
muncitori nu conduce la modificarea comportamentului electoral. Oricare ar fi
indicatorul patrimonial luat in considerare (deţinerea unei reşedinţe sau de
bunuri de raport), votul de dreapta este cu atât mai puţin probabil cu cât
creşte numărul atributelor muncitoreşti luate in considerare (tabel nr.3). Se
observă totuşi o modificare a preferinţelor electorale pentru partidele de
dreapta pentru cei care deţin proprietăţi, mai ales in cazul deţinerii de
bunuri de raport. Cu toate că proprietatea influenţează atitudinile ideologice,
clivajul nu ii opune pe proprietari şi
non-proprietari, decizia electorală fiind influenţată in principal de gradul de
integrare in clasa socială.
|
Nr de atribute
|
Deţinerea unei
reşedinţe private
|
Deţinerea de
bunuri de raport
|
||||||||||
|
-
|
+
|
-
|
+
|
-
|
+
|
-
|
+
|
-
|
+
|
-
|
+
|
|
|
0
|
45
|
59
|
33
|
28
|
10
|
7
|
47
|
70
|
34
|
17
|
9
|
3
|
|
1
|
31
|
48
|
52
|
39
|
23
|
10
|
36
|
60
|
48
|
27
|
18
|
7
|
|
2
|
25
|
41
|
59
|
43
|
29
|
18
|
30
|
50
|
54
|
31
|
26
|
6
|
|
3
|
19
|
37
|
64
|
51
|
39
|
25
|
22
|
27
|
82
|
59
|
35
|
25
|
|
4-5
|
12
|
25
|
75
|
55
|
43
|
23
|
||||||
|
|
Vot de dreapta
|
Vot de stânga
|
partid comunist
|
Vot de dreapta
|
Vot de stânga
|
partid comunist
|
||||||
Tabel nr.3 Opţiunea
electorală in funcţiei de numărul de atributele muncitoreşti ale
indivizilor şi deţinerea unui patrimoniu
Orice individ se situează la
intersecţia unei reţele de apartenenţe multiple, un individ aparţinând in
acelaşi timp unei clase sociale şi unei religii. Analiza poate fi desfăşurată
luând in considerare ca variabile apartenenţa la clasa socială şi nivelul de
integrare religioasă. Cercetările arată că probabilitatea unui vot de dreapta
este cu atât mai mare cu cât creşte nivelul de integrare religioasă şi scade
gradul de apartenenţă la clasa muncitoare(tabel nr.4). Variaţiile înregistrate
in funcţie de variabilele religioase sunt mai importante decât cele in funcţie
de variabilele de clasă. Astfel cei fără religie şi cu un grad mic de integrare
in rândul muncitorilor votează mai puţin cu dreapta decât practicanţii regulaţi
foarte integraţi printre muncitori.
Aceleaşi concluzii se desprind şi
dacă se adaugă alte variabile cum ar fi : deţinerea unui patrimoniu sau nivelul
venitului. Fiecare dintre variabile influenţează votul dar acesta variază mai
mult sub efectul cumulat al apartenenţei la grupul catolic sau muncitoresc,
decât sub efectul variabilelor economice.
|
Practică
religioasă
|
Număr
de atribute muncitoreşti
|
|||||||||||
|
0
|
1
|
2
|
+3
|
0
|
1
|
2
|
+3
|
0
|
1
|
2
|
+3
|
|
|
Regulată
|
79
|
69
|
67
|
57
|
10
|
19
|
18
|
31
|
1
|
2
|
6
|
11
|
|
Neregulată
|
66
|
49
|
42
|
36
|
21
|
35
|
42
|
42
|
2
|
11
|
16
|
15
|
|
non-practicant
|
42
|
34
|
26
|
19
|
34
|
49
|
57
|
66
|
9
|
18
|
24
|
34
|
|
Fără religie
|
15
|
9
|
14
|
6
|
64
|
70
|
70
|
81
|
27
|
38
|
47
|
62
|
Tabel nr.4 Votul in funcţie de nivelul de integrare
religioasă şi gradul de apartenenţă la clasa muncitoare
Concluziile studiilor efectuate in
ultimii douăzeci de ani in Franţa verifică incidenţa majoră asupra
comportamentului electoral a integrării religioase şi apartenenţei. Importanţa
ideologică a dimensiunii patrimoniale nu este de neglijat. Datele studiilor
confirmă că patrimoniul asociat cu însuşirea ideologiei catolicismului asupra
familiei, muncii, ordinii sociale şi destinului uman, se traduce printr-un vot
orientat spre dreapta eşichierului politic. La celălalt pol, atunci când
detaşarea religioasă şi detaşarea religioasă puternică determină un vot de
stânga. Patrimoniul deţinut este revelator şi generator de atitudine i
ideologice şi politice, problema proprietăţii
fiind încă de importantă in stabilirea comportamentului politic al
actorilor sociali.
Opţiunea politică este legată de
dimensiunile subiective cele mai valorizate ale existenţei personale dar ea
operează in funcţiei de considerentele globale (principiile) tributare sistemelor de reprezentare a căror
formare începe de la primele experienţe de socializare. De aici şi relativa
autonomie a votului faţă de variabilele economice (venit, patrimoniu) a căror
importanţă subiectivă este in general recunoscută dar a căror rol este
important in funcţie de locul rol in sistemul interpretativ de ansamblu al
fiecărei persoane.
Astfel de studii nu oferă o explicaţie completă asupra
succesiunii complexe de procese care se finalizează prin vot dar ele nu oferă o
perspectivă asupra influenţei poziţiei sociale asupra orientării electoratului.
BIBLIOGRAFIE
1. Guy
Michelat şi Michel Simon - „Comportament electoral- importanţa dimensiunii simbolice”
2. Jaques
Capdevielle şi Elizabeth Dupoirer – „Efectul patrimoniu”
3. Nonna
Mayer – „Clasă, poziţie socială şi vot”
