Definiţie: este unitatea de bază,
structurală, funcţională şi genetică a tuturor organismelor vii.
Forma celulelor este legată de funcţie, iniţial,
sunt globuloasă, apoi devin fusiforme, cilindrice, cubice, stelate, etc., iar
unele îşi păstrează forma globuloasă iniţială (globulele sângelui, ovulul,
celulele cartilaginoase sau adipoase).
Dimensiuni ale
celulelor -variază în funcţie de specializarea lor, de
starea fiziologică a organismului, de condițiile externe , vârstă; nu se văd cu
ochiul liber, în medie au 20-30µ.
-pot fi -mici -7-9µ limfocitele (globulele albe)
-7,5 µ diametru hematiile (globule rosii)
-mari - ovule 150-200µ
- fibre musculare striate 5-15 cm
Compoziţia chimică: conţine substanţe:
-anorganice: - apă -liberă
(sânge, limfa, lichidul intercelular)
-de constituţie (lichidul intracelular-
reprezintă 45% din greutatea corpului)
- săruri minerale,
pot fi sub formă de ioni, sau
formează săruri de constituţie, când
se combină cu substanţe proteice. Iodul se găseşte în cantităţi mari în ţesutul
tiroidian, arsenicul în unghii, păr, fluorul în smalţul dinţilor, calciul în
oase.
-organice: -
proteine (substanţe formate din 20 tipuri de AA), glucide, lipide acizi
nucleici, fermenţii şi enzimele.
- aceste substanţe sunt cele mai importante, ele luând parte activ la
toate procesele intracelulare.
Funcţii ale celulei:
- de mişcare (prin flageli, pseudopode)
- de transport - pinocitoza, filtrarea, fagocitoza
- metabolice
- de inmulţire (diviziune).
Componente ale celulei
1.MEMBRANA (membrana plasmatică, plasmalema)
- constituie învelişul
extern al celulei îi conferă forma şi de prezenţa ei depinde menţinerea
unui mediu intern al celulei diferit de mediul extracelular
- este alcătuită,
în principal, din fosfolipide şi proteine
- are o structura
trilaminată: - stratul intern şi
extern este fosfolipidic
- cel mijlociu este protidic
- proprietăţi: -este selectivă şi polarizată electic
-prezintă prelungiri acoperite de plasmalemă:
temporare: pseudopode (leucocite) sau
permanente: cili (mucoasa
traheei), flageli (spermatozoid), microvili (epiteliul mucoasei intestinului,
epiteliul tubilor renali) sau desmozomii, formaţiuni ce există intre celule cu
rolul de a le solidariza.
2.CITOPLASMA
- reprezintă mediul intracelular al unei celule,
situat între membrana celulară şi nucleu, constituind masa fundamentală a
acesteia.
- în citoplasmă se află:
- hialoplasma = substanţa fundamentală (partea nestructurată) în care se petrec toate
reacţiile intracelulare
- structuri de aspect corpuscular, filamentos sau membranos, reprezentate de
organitele comune şi specifice şi incluziunile
citoplasmatice
a) Organite comune
- Reticulul endoplasmic
- se prezintă ca un sistem de canalicule intracitoplasmatice
ce face legătura între nucleu şi exteriorul celulei.
- este un sistem canalicular dinamic se poate retracta sau fragmenta
formând cisterne şi vezicule.
-poate fi: -neted când intervine în metabolismul glicogenului.
Reţea de citomembrane cu aspect diferit în funcţie de activitatea celulară.
-rugos (ergatoplasma) -are la suprafaţă
ribozomi, este abundent în celule ce produc produşi de secreţie: limfocite,
celule pancreatice, având rol în sinteza proteinelor.
- Ribozomii (granulaţiile lui Palade, 1953)
- sunt granule ovale sau rotunde (150-200 Å) bogate în ribonucleoproteine,
cu rol în sinteza proteinelor specifice. Sunt fie liberi în citoplasmă,
fie ataşaţi de reticulul endoplasmic rugos.
- Mitocondriile
- sunt formaţiuni sferice sau ovalare, cu membrană dublă, una externă
netedă şi alta internă ce se invaginează, formând criste pe care se prind
enzime oxido-reducătoare cu rol în respiraţia celulară.
- Aparatul Golgi (dictiozomi)
-este un sistem membranos format din cisterne alungite
şi micro- şi macro-vezicule situat în vecinătatea nucleului, în zona cea mai
activă a citoplasmei
- elaboreaza produşii de secreţie ai celulei.
- Lizozomii- sunt ca nişte vezicule ce conţin enzime hidrolitice (substanţe cu rol în digestie).
-
se
află în cantitate mare în leucocite (globulele albe ale sângelui)
-
digerarea
sb şi particulelor care intră în celule, fragmentelor de ţesuturi şi celule
- Centrozomul (centrul celulelor)-are rol în diviziunea celulară formând fusul de diviziune.
Situat în apropierea nucleului, se manifestă în timpul diviziunii celulare.
Este format din 2 centrioli cilindrici, orientaţi perpendicular unul pe
celălalt şi înconjuraţi de o zonă citoplasmatică vâscoasă (centrosferă).
b) Organite specifice
- miofibrile(elemente
contractile din citoplasma fibrelor musculare)
- neurofibrilele,
corpusculii Nissl (corpii tigroizi) sunt granule ovale sau rotunde
(150-200 Å) bogate în ribonucleoproteine, cu rol în sinteza proteinelor
specifice în celula nervoasă
- cilii,
flagelii.
c) Incluziuni citoplasmatice: structuri ce sunt produsul unor procese
celulare: materiale de depozit ca: lipide, glicogen, pigmenţi, unele săruri.
3.NUCLEUL
- este cea mai
mare componentă a celulei, cu rolul de a coordona metabolismul celulei, conţine
informaţia genetică prin care se transmit caracterele ereditare de la o
generaţie la alta.
- dimensiuni:
3-20µ, corespunzător ciclului funcţional al celulei, fiind în raport de 1/3-1/4
cu citoplasma
- este prezent de
obicei în centrul celulei, uneori migrează către periferie (celula adipoasă,
fibra musculară striată).
Număr: -1 la majoritatea celulelor
- 2 la celulele hepatice
- polinucleate sunt fibre musculare striate
- anucleate sunt hematiile
Forma: de regulă este sferică, poate fi: inelat, în
forma de potcoavă şi polilobat, de obicei forma celulei.
Structura: este
alcatuit din: membrană,
carioplasmă şi unul sau mai mulţi nucleoli.
Membrana nucleară, poroasă, este dublă, cu structură trilaminată, constituită din două
foiţe, una externă, spre matricea citoplasmatică, ce prezintă ribozomi şi se
continuă cu citomembranele reticulului endoplasmatic, alta internă,
aderentă miezului nuclear. Între cele două membrane există un spaţiu numit spaţiu perinuclear. Sub
membrană se află carioplasma, o soluţie coloidală cu aspect omogen. La nivelul
ei, există o reţea de filamente subţiri, formate din granulaţii fine de cromatină, din care la începutul
diviziunii celulare, se formează cromozomii, alcătuiţi din ADN, ARN cromozomal,
proteine histonice şi nonhistonice , cantităţi mici de lipide şi ioni de Ca şi
Mg.
Ţesuturile
Ţesuturile reprezintă grupări de celule de acelaşi fel, care îndeplinesc
aceeaşi funcţie şi care au structură asemănătoare.
Principalele tipuri de ţesuturi sunt: epitelial,
conjunctiv, muscular şi nervos.
1. Ţesutul
epitelial este alcătuit din celule aşezate pe unul
sau mai multe straturi, stratul de la bază fiind aşezat pe o membrană bazală
care îl separă de ţesutul conjunctiv de sub el. Ţesutul epitelial nu este
vascularizat, deci nu se poate hrani singur, hrănirea fiind asigurată prin
difuziune prin intermediul membranei bazale.
După roul pe care îl are, ţesutul epitelial poate fi: de acoperire, glandular (secretor) şi senzitiv.
1 Epitelial de acoperire
După numărul straturilor de celule care intră în alcătuirea lui, ţesutul
epitelial poate fi:
unistratificate,
dupa forma celulelor, pot fi:
-
pavimentoase
(au celulele turtite şi
aşezate intr-un singur strat), intră în
alcătuirea tunicii interne a vaselor sanguine şi limfatice, pleura, pericardul şi peritoneul.
-
cubice, se întâlnesc în bronhiole
-
cilindrice
ciliate şi neciliate,
formează epiteliul mucoasei tubului digestiv de la stomac la rect şi al
mucoasei trompelor uterine. Aceste epitelii formează „marginea în perie” având
pe suprafaţa lor cili şi microvili, mărindu-se foarte mult suprafaţa de
absorbţie (se intâlneşte mai ales la nivelul vilozităţilor intestinale).
pluristratificate pot fi:
-
pavimentoase
stratificate cheratinizate (numele este dat de forma celulelor din
stratul superficial, turtite de data asta), intră în structura epidermei
-
pavimentoase
stratificate necheratinizate, intră în structura epiteliului mucoasei
bucale
-
cilindrice
şi cubice, intră în
structura canalelor glandelor exocrine
-
pseudostratificat este un epiteliu unistratificat, dar cu
celule ale căror nuclei se
află la inălţimi diferite, dând impresia de falsă stratificare („pseudon”= fals).
Se intâlneşte în structura epiteliului traheei
şi al bronhiilor mari.
- uroteliul
sau epiteliul de tranziţie căptuşeşte
vezica urinară şi îşi modifică aspectul în funcţie de cantitatea de urină
acumulată în cavitatea acestui organ. Astfel, epiteliul apare pluristratificat
atunci când vezica urinară conţine o cantitate mică de urină şi bistratificat
atunci când vezica urinară este plină. Evident în secţiuni nu apare decât
varianta pluristratificată.
2.Epitelii glandulare.
Glandă=ţesut epitelial+ţesut conjunctiv+vase de sânge+nervi
Există trei tipuri de glande:
1,Glande exocrine care îşi varsă produşii de secreţie la exteriorul
corpului sau în anumite cavităţi (glandele salivare, glandele sebacee, glandele
sudoripare, glandele gastrice, ficatul etc). Prezintă canal excretor. Poate fi simplu (tubular, acinos) sau compus (tubuloacinos)
2.Glande endocrine care îşi varsă produşii de secreţie direct în
sânge, produşi ce se numesc hormoni
(glandele suprarenale, hipofiza, tiroida, epifiza etc). Nu au canal excretor ,
sunt formate din foliculi (tiroida), cordoane (adenohipofiza, glande
paratiroide) sau insule celulare înconjurate de vase de sânge.
3.Glande mixte îşi varsă produşii şi la exteriorul corpului dar
şi în sânge (testiculele-spermatozoidul-exocrin şi testosteronul-endocrin,
ovarele-ovulul şi progesteronul şi estrogenul, pancreasul-sucul pancreatic şi insulina
şi glucagonul).
3.Epiteliile senzoriale sunt alcătuite din celule specializate în
perceperea diverşilor stimuli din mediul extern sau intern şi fac parte din
organele de simţ.
2.Tesutul conjunctiv
- asigură rezistenţa organismului, rol în
depozitarea grăsimilor (rol trofic, hrănitor), intervine în apărarea
organismului, etc.
- este alcătuit din celule, fibre (de reticulină, de colagen
şi elastice) şi substanţă fundamentală.
- după proporţia între cele trei elemente, ţesuturile conjunctive sunt:
a) Ţesut conjunctiv moale:
- ţesut lax, conţine proporţii aproximativ egale de celule, fibre şi substanţă fundamentală. Celulele
ţesutului pot fi fixe sau mobile.Umple spaţiile dintre organe, formează
hipodermul, leagă fibrele musculare şi grupele de muşchi.
- ţesut reticulat este format din fibre de reticulină dispuse sub formă de reţea în ochiurile căreia sunt
dispuse celulele de origine ale
elementelor figurate (celulele sângelui) şi substanţă fundamentală. Se găseşte în
măduva hematogenă (măduva roşie din oase şi splină) şi ganglionii limfatici.
- ţesut adipos (gras) este alcătuit din celule globuloase care au acumulat grăsime şi au împins nucleul
spre periferia celulei. Se găseşte sub tegument, în jurul unor organe
(globi oculari, rinichi).
- ţesut fibros, conţine fibre de colagen şi elastice, puţină substanţă şi puţine celule.
Se găseşte la nivelul fasciilor care învelesc muşchii, tendoanelor,
ligamente aponevrozelor (ridicături pe oase la nivelul cărora se prind
tendoanele de os), diferite capsule ce învelesc organele interne (rinichi,
ficat).
- ţesut elastic conţine multe fibre elastice (de elastină) anastomozate în reţea (unite), printre care se află
substanţă fundamentală şi celule puţine. Formează tunica medie a venelor şi
arterelor (vase de sânge mari), corzile vocale.
b) Ţesut conjunctiv semidur (cartilaginos)
- face parte din
ţesuturile cu funcţie mecanică, având rezistenţă elastică la presiune şi
frecare.
- ţesutul
cartilaginos nu este vascularizat ci se hrăneşte prin difuziune prin
intermediul pericondrului, o membrană conjunctivo-vascular care îmbracă
cartilajul.
- este alcătuit din
celule cartilaginoase tinere numite condroblaste,
care secretă substanţă fundamentală numită condrină
(amestec de substanţe organice impregnate cu săruri de Na şi Ca); celulele tinere
se impregnează cu condrina şi se transformă în condrocite sferice sau ovale, adăpostite în nişte cavităţi numite condroplaste, iar printre celule se
găsesc fibre de colagen şi elastice.
- există trei
tipuri de ţesuturi conjunctive (în funcţie de cantitatea de substanţă
fundamentală şi tipul de fibre):
-
Hialin are fibre foarte fine, substanţa fundamentală fiind
omogenă. Formează
cartilajele articulare, costale, traheale,
bronşice, laringeale, scheletul embrionului.
-
Elastic, predomină fibrele elastice. Formează epiglota şi pavilionul urechii.
-
Fibros, predomină fibrele de colagen. Intră în structura
meniscurilor articulare şi
discurilor intervertebrale.
c)Tesut conjunctiv dur (osos)
- este adaptat
pentru funcţia de suport şi protecţie fiind cel mai dur şi rezistent
ţesut datorită impregnării substanţelor fundamentale cu săruri minerale de
fosfor şi calciu.
-este puternic
vascularizat
-la periferie
este acoperit de o membrană vasculo-conjunctivă numita periost.
- alcătuire:
٭celula osoasă numită osteoblast în stadiu tânăr şi
osteocit în stadiu adult, are rol osteogen. Osteoblastele prezintă o
intensă activitate secretorie, participând la fabricrea oseinei, la procesele
de dezvoltare a oaselor, de reparaţie şi regenerare. După terminarea procesului
de osificare, osteoblastele se transformă în osteocite, ce au formă ovalară,
turtite, cu multe prelungiri situate în nişte cavităţi numite osteoplaste, săpate
în substanţa fundamentală. De pe pereţii osteoplastelor pornesc numeroase
canalicule subţiri, flexuoase, care se anastomozează cu canaliculele
osteoplastelor învecinate şi în care pătrund prelungirile osteocitelor. Osteoclastele
sunt celule mari, cu forme neregulate, polinucleate cu o puternică activitate
enzimatică şi fagocitară, cu rol în formarea canalului medular şi în diferite
remodelări ale substanţei osoase.
٭substanta fundamentala are 2 componente:
- organică (oseina).
- anorganică formată din micro cristale de fosfat tricalcic,carbonat de
calciu,carbonat de magneziu, clorura de calciu.
Substanţa fundamentală se dispune sub formă de
lamele osoase şi după dispoziţia
lor există 2 tipuri de tesut osos:
-osos compact (haversian) formează diafiza
oaselor lungi, stratul de la suprafaţa epifizelor
şi a oaselor scurte, lama internă şi externă a oaselor late.
-unitatea de bază este osteonul (sistem haversian) format dintr-un
canal havers şi din 15-30 lame dispuse concentric. Fiecare lamă conţine
osteoplaste cu osteocite. Între sistemele haversiene se găsesc arcuri de lame
oaoase şi resturi de osteoane care formează sistemele inter-haversiene.
-osos spongios (trabecular)se găseşte în interiorul oaselor scurte şi
late, în epifiza oaselor lungi.
-este format din lame osoase care se întretaie şi formează spaţii numite
areole.
d) fluid - sângele
3. Ţesutul muscular este format din celule lungi numite fibre
musculare cu nuclei periferici sau centrali ce se contractă datorită
miofibrilelor; au contracţii voluntare.
1.Muschiul striat - sunt muşchii scheletici şi viscerali (muschiul
laringelui, limbii, partea superioara a esofagului, sfinctere-anal şi ureteral
extern, muşchii extrinseci ai globului ocular).
- fibra musculară prezinta: sarcolemă
(membrana subţire) şi sarcoplasmă
(citoplasmă).
SARCOPLASMA -conţine organite comune, miofibrile, o mare cantitate de
mioglobina pigment asemănător cu hemoglobina care are rolul de a transporta şi
depozita oxigenul.
§ reticulul
endoplasmatic este foarte bine dezvoltat şi este reprezentat printr-o
reţea de tuburi care înconjoara fiecare miofibrilă. Această reţea se numeşte
sistem sacroplasmatic longitudinal sau sistem ”L”, existând şi un sistem ”T” (transversal). Reticulul
endoplasmatic are rol important în contracţie, deoarece conţine în interior
cantităţi mari de Ca (Ca are rol mare în cuplarea excitaţiei cu contracţia).
MIOFIBRILELE-sunt elemente
contractile, au un aspect heterogen, de-a lungul lor observându-se o alternanţă
de benzi întunecate şi benzi clare. Benzile clare se numesc izotrope, nu
polarizează lumina şi sunt străbătute de o membrană subţire numită membrana Z. Benzile întunecate se
numesc anizotrope, polarizează lumina şi sunt străbătute de o rază clară numită
membrana H (stria Hensen). Discurile întunecate sunt compuse din
miofilamente groase de miozină. Discurile clare sunt compuse din miofilamente
subţiri de actină.
Într-o miofibrilă se află aproximativ 1500 de miofilamente de miozină şi 3000
de miofilamente de actină; un miofilament de miozină este înconjurat de 6
miofilamente de actină, iar un miofilament de actină este încojurat de 3
miofilamente de miozină. De miofilamente sunt legate proteine reglatoare:
troponina şi tropomiozina.
Unitatea contractilă şi morfologică a miofibrilei
este sarcomerul, cuprins între două
membrane Z. Membrana Z trece prin toate miofibrilele la acelaşi nivel şi apoi
se prinde pe faţa internă a sarcolemei, astfel toate miofibrilele sunt
solidarizate şi se vor scurta în mod solidar.
Fibrele musculare se grupeaza 20-30 în fascicule
primare care sunt înconjurate de o membrană conjunctivă numită endomisiu.
Fasciculele primare se grupează în
fascicule secundare înconjurate de perimisiu, iar acestea se grupează
formând muşchiul învelit de epimisiu. Musculatura striată este foarte bine
vascularizată.
2. Muschiul
striat de tip cardic (miocard)
- este format din celule musculare individualizate separate prin nişte
benzi numite discuri intercalare. Fiecare celulă are un singur nucleu, lungimea
şi grosimea sunt mai mici decât a fibrelor striate.
- citoplasma este mai abundenta la periferie şi în jurul nucleului şi mai
saracă între miofibrile.
- miofibrilele au aceeaşi structură cu a muşchiului scheletic dar sunt mai
groase.
- mitocondriile sunt mai numeroase.
Tesutul nodal- este format din fibre musculare cardiace de tip embrionar, de forme variate, dispuse în
noduli, retele şi cordoane.
-
celulele
sunt bogate în sarcoplasmă, au glicogen, mitocondriile sunt rare,
reticulul endoplasmatic redus.
- miofibrilele sunt mai subţiri, dispuse longitudinal sau transversal
trecând de la o celulă la alta, formand astfel reţeaua prin care excitaţia se
transmite în toate direcţiile la fibrele miocardului. Rol: determină
contracţia ritmică şi automată a inimii, stabileşte legatura anatomică şi funcţională
între atrii şi ventricule.
3.Ţesutul neted (tubul digestiv, aparatul
respirator, tunica musculară a vaselor sangvine, piele)
-fibra musculară, are aspect fusiform, are
sarcolemă, sarcoplasmă şi nucleu central
-fibrele în tesut sunt astfel dispuse încat
partea efilată a uneia vine în contact cu partea bombată a celeilalte.
- miofibrilele se întind de la un capăt la
altul al fibrei, ocupă cea mai mare parte din sarcoplasmă, sunt mai groase la
periferie şi mai subţiri central, sunt omogene şi se contractă involuntar.
4. TESUTUL NERVOS
-este alcătuit din: -neuroni
-celule gliale care formeaza
nevroglia
Neuronul
- forma:- stelaţi, ovali, piriformi, piramidali, rotunzi
- clasificare
- dupa numărul prelungirilor pot fi: unipolari, pseudounipolari, bipolari, multipolari
- dupa funcţie:- senzitivi, motori, de asociaţie, secretori
- structura
a)Corpi celulari: neurilema
(este o membrană lipoproteică) şi neuriplasma
(citoplasma care este formată din organite comune şi organite specifice, nu
are centru celular deoarece nu se divide).
Corpusculii Nissle care sunt reticuli esdoplasmatici de tip rugos
cu rol în metabolismul proteic. Se găsesc în corpul neuronului şi dendrite, niciodată în axon, având rol în
metabolismul neuronului.
Neurofibrilele - formează o reţea omogenă de fibre care
traversează întreaga neuriplasmă. Au rol în conducerea impulsului nervos. Se
găsesc în corp şi prelungiri.
b)Prelungiri:
-dendrite- au portiunea initială mai voluminoasă
conţinând neurofibrile şi corpusculi Nissle.
-conduce influxul nervos celulipet (centripet)
-axonul-prelungire unică, întotdeauna
prezentă, cu lungimi variabile.
-poate avea şi 1 m şi este format central dintr-un
mănunchi de neurofibrile, din axoplasma peste care se suprapune axolema
acoperită de mielină formată din lipide
şi proteine, care prezintă ştrangulaţii Ranvier. Această teacă dă
culoarea albă şi are rol trofic şi izolator al fibrelor nervoase.
-conduce influxul nervos celulifug (centrifug)
Teaca Schwann este
formată din celule Schwann care înconjoară axonul. Între două celule ale tecii există o regiune
nodală care se numeşte strangulaţie Ranvier. Rolul tecii Schwann este dublu: de
secreţie a mielinei şi de nutriţie. Se presupune că rolul nutritiv al tecii
constă în reglarea proceselor metabolice şi de creştere a axonului.
Teaca Henle este o teacă continuă formată din substanţă
fundamentală, fibre conjunctive elastice dispuse în reţea şi are permeabilitate
şi rezistenţă.
-are rol
trofic şi de protectie.
Nevroglia: -este alcatuita din celule gliale care, spre deosebire de neuron, se
divid.
-este în număr de 10 ori mai mare faţă de neuroni
-are rol de susţinere a neuronilor,de protecţie şi hrănire
-fagocitează resturile neuronilor distruşi
