La 15 noiembrie, dacă Vasile Conta ar fi avut o viaţă matusalemică, ar fi împlinit vârsta de 165 de ani. Cum fenomenul este imposibil, ba din contră, pentru Vasile Conta soarta a fost neiertătoare, trupul lui a fost cuprins de ftizie, boală ce a secerat multe vieţi în secolul XIX, şi la etatea de 36 de ani a trecut în lumea umbrelor, aşa că urmaşii, din respect pentru contribuţia lui la dezvoltarea culturii româneşti, în special a filosofiei, l-au omagiat şi comemorat ori de câte ori au găsit de cuviinţă, dar nu suficient de des pentru a-i răsplăti meritele.
Locul de
naştere al lui Vasile Conta este satul
Ghindăoani, judeţul Neamţ, numită la începuturile sale Hindău. Părinţii lui au
fost Grigore Conta, preot din satul amintit, şi Maria Conta, fiica preotului
Vasile Atomii, din aceeaşi localitate.
Copilăria,
până pe la vârsta de 8 ani, şi-a petrecut-o în sat iar apoi la Târgu Neamţ. A
frecventat cursurile primare la Şcoala
Domnească unde a fost coleg, un an, primul, cu Ion Creangă, acesta, fiind mult
mai în vârstă, a luat drumul şcolii de catiheţi de la Fălticeni.
Cursurile
liceale pentru Vasile Conta au fost cu peripeţii. La Academia Mihăileană a fost
un an bursier dar, inexplicabil, rămâne repetent şi-şi pierde bursa. Deşi
dornic de cunoaştere şi cu capacităţi mintale deosebite, şcoala nu reprezintă o
atracţie pentru el, şi după câteva alte clase, la 17 ani, devine sufleor în
trupa lui Mihai Lupescu din Focşani. Gestul lui Vasile Conta anticipează părăsirea şcolii de către o altă minte
genială românească. Peste doi ani, în 1864, Mihai Eminescu avea să părăsească
gimnaziul din Cernăuţi pentru a se alătura
trupei teatrale a Ştefaniei Tardini.
După doi ani
de peregrinări, de căpătări de noi
experienţe, de instruire auto-didactică, de îndrăgostit de teatru şi de actriţa
Maria Băluşescu, Vasile Conta revine pe băncile şcolii, evidenţiindu-se, de
data aceasta, ca un elev sârguincios, chiar eminent. La 23 de ani îşi ia
bacalaureatul, devine student la Facultatea de Drept şi pedagog al liceului pe
care-l absolvise. Cu sprijinul Societăţii pentru încurajarea tinerilor români
la învăţătură, al cărui preşedinte era Vasile Pogor, unul din fondatorii
Societăţii literare Junimea, care îi
acordă o bursă de studii, ajunge student la Institutul de Comerţ din Anvers,
Belgia. Se înscrie şi la Facultatea de Drept din Bruxelles. Termină, cu
rezultate remarcabile cursurile ambelor instituţii de învăţământ superior şi în
1872 primeşte şi titlul de doctor al Universităţii din Bruxelles. Revine în
ţară, devine profesor la Universitatea din Iaşi, activează la Societatea Junimea, participă la viaţa politică a
timpului, devine deputat şi ministru. Moare prea devreme, lăsând un gol imens
în gândirea metafizică românească. Despre toate acestea găsim scris, cu
acribie, cu lux de amănunte şi frumos,
de către un om al locului, Mihai David-Ghindăoani, într-o recentă
apariţie editorială la Piatra-Neamţ, intitulată Viaţa filozofului Vasile Conta, un volum postum, inedit, de peste
150 de pagini.
* * *
Pe Mihai David din Ghindăoani nu l-am cunoscut personal, nu am avut ocazia
unei discuţii tête à tête, drumurile noastre nu s-au întretăiat niciodată cât
domnul învăţător a fost în viaţa. Posibilitatea întâlnirii cu Mihai
David-Ghindăoani, deci după ce acesta a
trecut în lumea umbrelor, mi-a fost oferită de domnul inginer Virgil Savin. Dumnealui, prin eforturi proprii, a făcut să cunoască
lumina tiparului manuscrisul Viaţa
filosofului Vasile Conta, manuscris
al
învăţătorului amintit, lucrare scrisă cu mult timp în urmă, anii 80, şi pe care
autorul, deşi s-a bucurat de o viaţă lungă, nu a avut mulţumirea să şi-o
vadă publicată.
Apariţia cărţii Viaţa filozofului
Vasile Conta reprezintă un eveniment editorial aparte pentru ţinutul Neamţ
şi nu numai. Volumul poate constitui un
document de informare nu numai pentru un cititor de nivel provincial ci
şi pentru minţi cu pretenţii europene. Şi acest lucru, prin însăşi faptul că
Vasile Conta prin concepţia sa
filosofică exprimată şi într-o limbă de circulaţie mondială, franceza, într-o
perioadă de mari frământări metafizice, este o personalitate europeană. Dar,
despre Vasile Conta s-a scris şi se va mai scrie. Tema concepţiei sale
filosofice, deşi nu mai este în actualitate, reprezentanţii dragostei de
înţelepciune îndreptându-se spre alte
orizonturi metafizice în concordanţă cu evoluţia generală a lumii, cu siguranţă
că va mai atrage noi exegeţi. Aş deduce această posibilitatea din însăşi Teoria ondulaţiunii universale a
filosofului. Lumea este făcută din urcuşuri şi coborâşuri, din afirmaţii şi
negaţii, şi în acest mers perpetuu nu ne aflăm într-o dispariţie totală şi o
apariţie fără preluare din ceea ce a fost. Astfel gândind, concepţia lui Vasile
Conta se află alături de ideile altor gânditori din galeria de elită a spiritelor
la baza culturii româneşti.
Dacă despre Vasile Conta se va mai scrie, cel puţin în România, în
nenumărate prilejuri, se vor mai găsi cercetători care să caute noi sensuri ale
gândirii filosofului, învăţătorul Mihai David-Ghindăoani cu siguranţă nu se va
bucura de aceeaşi atenţie. De aceea, în cele ce scriu mai jos, gândurile şi
condeiul îmi va fi îndreptate mai mult spre dascălul de ţară care a reuşit prin
preocupările sale cărturăreşti să străpungă graniţele ruralului şi să se facă
cunoscut cel puţin la nivel nemţean.
Dar cine este Mihai David-Ghindăoani? De la pagina 2 a volumului aflăm că
s-a născut în acelaşi sat cu Vasile
Conta, în anul 1907 şi a decedat în 1999, a fost învăţător. Este autor al
volumelor Aventurile lui Singurel,1990,
poezii pentru copii, a plachetei de versuri Mândră
Basarabie, dulce Bucovină şi a volumului Crâncenul veac XX şi ororile sale, postum, 2005, Editura”Timpul” Iaşi, ediţie îngrijită şi
prefaţată de Adrian Alui Gheorghe.
Apariţia cărţii Viaţa filozofului
Vasile Conta îmi dă posibilitatea să
mă opresc mai mult asupra vieţii învăţătorului Mihai David-Ghindăoani, în
legătură directă cu ceea ce a realizat el prin scrierea operei amintite. Mihai
David-Ghindăoani nu este un filosof, însă în felul sistematizat, documentat,
frumos exprimat, putem spune că este un urmaş al lui Vasile Conta, născut şi
trăitor pe aceleaşi meleaguri, satul Ghindăoani. Cartea îi demască calitatea de
dascăl, de învăţător, prin claritatea ideilor, sistematizarea lor. O scurtă
prefaţă ne introduce în tema operei. Apoi, autorul porneşte în elaborarea
lucrării de la strămoşii filozofului, ne prezintă familia acestuia, copilăria,
şcoala, studiile universitare, activitatea literară, filosofică şi politică,
prietenii şi adversarii, necazurile şi bucuriile. Fiecare din problemele
enunţate formează un capitol aparte în carte, fiecare capitol caracterizându-se
prin bogăţia materialului, prin claritatea exprimării şi evidenţiază o
minuţioasă documentare. Lecturând cartea, aflăm date inedite şi interesante
despre părinţii poetului, o viaţă plină de evenimente, care ne dau o imagine
amplă asupra acelor vremuri. Şi capitolele următoare se bucură de acelaşi
tratament de documentarist şi exprimare literară fastă. Copilăria lui Vasile
Conta ne este prezentată sub toate aspectele, cu bucuriile anilor dintâi dar şi
cu necazurile abandonului şcolar de la Iaşi. Până la urma, datorită calităţii
mentale de care se bucura, tânărul Vasile Conta îşi va termina studiile, la cel
mai înalt nivel, cu obţinerea unui doctorat şi cu aprecieri unanime în ţară şi
în străinătate, va deveni profesor universitar, membru al Societăţii ieşene
Junimea şi va elabora un sistem filosofic original în concordanţă cu
descoperirile ştiinţifice ale timpului, primit cu elogii de filosofii vremii,
Toate aceste momente din viaţa marelui
filosof ne sunt prezentate cu un adevărat spirit de cercetător de Mihai David-Ghindăoani.
Am spus că Vasile Conta a fost şi ministru, al învăţământului, al Cultelor
şi Instrucţiunii Publice, cum se zicea în vremea lui. În această calitate a
întocmit un proiect de lege pentru elevi şi profesori, proiect respins de
parlament. Învăţătorul Mihai
David-Ghindăoani analizează cu pertinenţă acest proiect de lege din care
extrage o serie de idei care, dacă ar fi fost puse în aplicare, ar fi însemnat
un pas important înainte în învăţământul românesc. Din felul cum este prezenta
acest capitol cu probleme legate de şcoală, Mihai David-Ghindăoani ne
demonstrează că în acest domeniu, cum se spune, se afla la el acasă. De altfel,
după cum suntem informaţi printr-un tabel cronologic ce există la sfârşitul
cărţii, tabel întocmit de ing. Virgil Savin, Mihai David-Ghindăoani a fost şi
şef al Asociaţie Învăţătorilor din Neamţ, a colaborat la revista Apostolul,
revistă a cadrelor didactice
din judeţul Neamţ, şi alte publicaţii de specialitate din ţară.
Dacă Mihai David-Ghindăoani şi-a
făcut o datorie patriotică prin realizarea manuscrisului Viaţa filosofului Vasile Conta, putem spune, fără frica de
exagerare, că şi domnul Virgil Savin a realizat o operă temerară şi de respect,
oferind tiparului manuscrisul fostului său dascăl. Volumul amintit este valoros
nu numai prin trăsăturile lui ştiinţifice ci şi prin izul patriotic al
biografului şi al cărţii, are spirit şi parfum de Ghindăoani. Satul ne este
prezentat în culori luminoase atât de autorul manuscrisului cât şi de domnul
Savin. De fapt editarea acestei cărţi este şi un gest patriotic, de dragoste
faţă de locurile natale şi de oamenii care au trăit şi trăiesc pe aceste
meleaguri de legendă, meleaguri care le asigură nu numai existenţa materială ci
îi influenţează şi spiritual. Peisajul, dealurile sub carpatice din apropierea
legendarei Cetăţi Neamţ, susţine autorul cărţii în discuţie, l-a influenţat pe
Vasile Conta în elaborarea Teorii
ondulaţiunii universale, aşa cum peste Carpaţi, la Lancrăm, un alt filosof,
Lucian Blaga, din aceleaşi motive, a avut viziunea spaţiului mioritic. Şi de ce
nu am putea spune că aceste viziuni despre lume ne arată că teritoriile
româneşti, care au în Carpaţi o adevărată
coloană vertebrală, formează un tot unitar, cu tot cu locuitorii acestui
spaţiu.
