Cartea Vacanţe
recuperate, Editura Junimea, Iaşi, 2007.Dacă
cititorul care o va avea sub ochi, cartea, şi se va apleca pentru a o citi, îşi
va da seama că scurtele mele argumente au valoare de adevăr.
Pe pagina patru a coperţii, autorul notează: Mărturiseam în volumul anterior (Vacanţe ratate n.n.) care au fost argumentele ce ne-au smuls din îndoiala de a pune sau nu
pe hârtie scurtele noastre confesiuni. Asigurăm pe cititori că şi volumul de
faţă rămâne sub zodia aceluiaşi destin: el nu se adresează decât colegilor,
prietenilor, copiilor, nepoţilor şi rudelor. Refuzăm şi de astă dată orice altă
nuanţă ce s-ar da rândurilor noastre şi avem suficientă luciditate de a nu
cădea pradă vanităţii şi a crede că ele pot depăşi graniţa de interes a celor
ce ne sunt apropiaţi.
Mai întâi o
lămurire: Vacanţe recuperate este o
reeditare, cu reconsiderări, a volumului Vacanţe
ratate, apărut cu doi ani mai înainte, la care se adaugă vacanţele
recuperate, constituite de excursiile în străinătate, în special cele de după
decembrie 1989, făcute posibile de libertăţile de după Revoluţie.
A doua problemă se referă la modestia
autorului afirmată în textul subliniat iar satisfacţia ar consta doar în
publicarea cărţii, carte care ar fi rezervată numai unor oameni apropiaţi:
familie, rude, colegi, prieteni. Este ceva schopenhauerian în această
atitudine, fericirea se află în ceea ce
suntem şi nu în ceea ce ne consideră alţii. Se află în această
concepţie a domnului Grasu şi un sâmbure din afirmaţia lui Goethe: Dacă aş fi aşteptat ca alţii să-mi dea
dreptul de a fi cum sunt, astăzi nu aş fi pe lume… Există şi o metodă de
afirmaţie ale unor calităţi superioare ce le posedă un individ, un obiect,
recte o carte, prin modestie exagerată, ba chiar prin negaţie. Nu ştiu dacă
autorul Vacanţelor recuperate a urmărit acest fapt, dar cartea merită toate
elogiile, merită pe deplin să fie cunoscută de cât mai mulţi cititori din multe
motive.
Volumul este alcătuit din două părţi
distincte. Prima parte, Vacanţe ratate, are
ca subiect viaţa autorului începând de la anii copilăriei şi oprindu-se la o
analiză, la anii senectuţii, asupra propriei persoane, având ca motiv dictonul cunoaşte-te pe tine însuţi. Cu toate că
în toată cartea se simte în scris stilul omului de ştiinţă, domnul Grasu este
doctor în geologie, în această parte se
demască şi ca un bun povestitor, în special în descrierea satului natal, în
evocarea rădăcinilor familiale, a vieţii din timpul războiului sau în nararea
vieţii de elev şi student. Cu mult realism ne este prezentat începutul
activităţii de profesor şi peripeţiile prin care a trecut până a căpătat un
serviciu stabil. Vacanţe ratate ne
aminteşte prin evenimentele trăite de
copilăria lui Creangă. Eu care am o vârstă puţin mai mare ca a domnului Grasu,
m-am regăsit în multe din evenimentele povestite, ambii fiind copii de ţărani,
cu familii numeroase, de unde am evadat spre mai bine. Am evada spre mai bine,
e un fel de a spune. Poate, nu poate ci sigur, nu mai mâncăm atât de multă
mămăligă iar pâinea nu mai este un lux, nu ne mai încălţăm cu opinci, nu mai
muncim pe câmp, nu mai facem multe alte treburi pe care eram obligaţi să le executăm la ţară. Învăţând carte în condiţii
pe care tinerii de azi le consideră de domeniul s.f., am avut multe greutăţi de
înfruntat iar după aceea fiind supuşi la multe umilinţe. Dar cea mai mare
frustrare este pentru un intelectual să asiste la mizeria în care se zbat
concetăţenii săi şi el să nu poată face nimic.
În a doua
parte a cărţii intitulată Vacanţe
recuperate, domnul Grasu ne povesteşte excursiile dumnealui. Geolog de
meserie, specialitate rudă de gradul I
cu geografia, sper să nu greşesc relaţia
dintre aceste două discipline, autorul face o demonstraţie de felul cum trebuie
scrise asemenea cărţi. Sunt destui care umblă pe toate meleagurile lumii, dar
puţini sunt cei care văd, s-au au văzut, ceea ce i-a căzut sub priviri domnului
Grasu. Descrierile cu lux de amănunte, cu date pertinente mă face să cred că
autorul şi-a previzualizat călătoriile
şi că a plecat doar să trăiască la faţa locului emoţiile ce ne le oferă
creaţiile naturii şi ale omului. Sub titlul de informare, amintesc că volumul
cuprinde relatări de călătorie din prin Bulgaria, Ucraina, Rusia, Scoţia,
Italia, Ungaria, şi din ţările de la antipozi, Australia şi Statele Unite ale
Americii. În descrierile acestea îşi demască
calitatea de om de ştiinţă prin acribia prezentării, prin stilul folosit, însă
fără a fi sec, obositor, ba, din potrivă,
cu un vocabular curat, limpede, dovadă a unei cunoaşteri perfecte a
limbii române. Datele nu sunt numai de ordin geografic ci şi istoric,
naraţiunile fiind pigmentate cu aforisme ale unor oameni din galeria de elită a culturii
mondiale, cu zicale din înţelepciunea poporului nostru.
Vacanţe recuperate, deşi autorul o consideră doar o carte de amintiri, de
memorii, prin cantitatea de informaţii, bine dozate şi sistematizate, în special în partea a
doua, poate fi încadrat şi în rândul
cărţilor de ştiinţă, de geografie şi istorie.
Deşi apare în urma unor excursii, scrierea ei nu s-a făcut numai din
memorie ci este rezultatul unei documentări riguroase ceea ce îi conferă un plus de valoare. Dacă avem în
vedere şi iconografia de la sfârşitul volumului, grafica de calitate, avem
dreptul să spunem că Vacanţe recuperate nu
este numai o carte utilă, ci şi frumoasă şi să-l felicităm pe autor.
