Pe globul pământesc lacurile asigura de patru
ori mai multa apa proaspăta decât râurile , insa viata lor este mai scurta.
Daca nu sunt suplimentate cu apa , acestea pot seca prin procesul de evaporare
sau prin acumulare de mal.
Geografii clasifica lacurile in moduri diferite: in funcţie de modul
in care au luat naştere , de prospeţimea lor sau de salinitatea apelor
acestora si in funcţie de vietatile care pot supravieţui in ele. Unele lacuri
s-au format prin miscari ale plăcilor tectonice sau prin intermediul
vulcanilor. Altele prin topirea gheţarilor sau prin închiderea unui braţ al
marii. O mare parte a lacurilor au fost create de oameni. Acestea poarta
numele de lacuri de acumulare, deoarece acumulează o rezerva de apa, fie
pentru folosul oamenilor, fie pentru asigurarea
energiei hidro-electrice.
Lacuri tectonice
Miscarile scoarţei terestre au dus la formarea celui mai mare lac din
lume, Marea Caspica ,si a
celui mai adânc lac , lacul Baikal (Siberia).
Marea Caspica se afla intr-o depresiune situata intre munţii Caucaz (la vest) si
înalta coasta a Asiei Centrale (la est).Suprafaţa sa continua sa varieze
după câteva milioane de ani. Înainte de inaltarea lanţului Caucaz , Marea
Caspica era legata de Marea Neagra.
Lacul Baikal a luat naştere in urma prabusirii unui bloc de
pamant , ducând la formarea unei depresiuni care s-a umplut ulterior cu
apa.
Marea Vale Despicata a Africii este de
asemenea un lac tectonic. Acesta a înglobat o serie de lacuri, inclusiv
lacurile Albert , Edward , Tanganyka si Nyasa
(Malawi) si se întinde pana in sud-vestul Asiei , unde cuprinde lacul situat
la cea mai joasa altitudine , Marea Moarta , la 399 m sub nivelul marii.
Tot de origine tectonica
este si Lacul Victoria. Este
cel
mai mare din Africa si al treilea de pe Glob( după Marea Caspica si
Lacul Superior) măsurând 68.800 km2 .Mărginit de Tanzania, Uganda si
Kenya ,
are adâncimea maxima de 80 m. Tarmul sau , foarte dantelat , însumează circa
3200 km.
2.Lacuri
vulcanice
Cea mai obişnuita forma
de lac vulcanic este cea creata de apa care umple
craterul unui vulcan stins. Unul dintre cele mai mari lacuri de acest gen este
lacul Crater , din craterul
Muntelui Mazama , in Oregon, USA.A luat naştere cu 6600 de ani in urma,
are diametrul de 10 km si o adâncime de 589m. Unele lacuri se formează
in momentul in care lava se prelinge peste vai si se solidifica datorita apei
reci. In acest mod s-a format Lacul Kivu, din Marea Vale Despicata a Africii, pe coastele Zairului si
Ruandei. Cu ani in urma, valea Kivu avea curs nordic,
spre Nil, insa de când a fost blocata de erupţia unui vulcan din zona, apele
sale curg prin râul Ruzizi,
îndreptându-se spre lacul Tanganyka.
Ca un alt exemplu de
lac vulcanic avem Lacul Atitlan. El se afla in tara vulcanilor si a lacurilor, Guatemala. Este situat la 1560m
altitudine, are o suprafaţa de 135.9 km2(26 km lungime,18 km latime) si o
adâncime maxima de 341 m. S-a format in urma închiderii unui defileu
muntos de către revărsările de lava ale unui vulcan. In lac se varsa câteva
raulete , iar din el apa se scurge pe cale subterana. Aflându-se intr-un
climat subecuatorial, temperatura apei este ridicata tot timpul, fie in sezonul
umed, fie in cel uscat , atât la suprafaţa (15-25 grade Celsius) , cat si in
adâncuri (10-20 grade Celsius , la circa 300
m).
3.Lacuri
sărate
Cea mai mare parte a lacurilor
conţin apa proaspăta si sunt mereu aprovizionate cu apa din exterior. Daca
suplimentarea cu apa proaspăta este limitata , mineralele de pe fundul
lacului se depozitează cu timpul, apa proaspăta se evapora, lăsând in urma
o apa sărata , bogata in vitamine. Marele Lac Sărat
din Utah , in SUA,
constituie un exemplu tipic de lac sărat.
Marea Caspica si Marea Aral
din Federaţia Rusa , sunt de asemenea lacuri sărate. Marea Aral a fost
cândva cel de-al patrulea lac al lumii ca mărime, insa acest lucru s-a
schimbat in ultimii ani , datorita faptului ca râurilor care îl alimentau cu
apa li s-au schimbat cursurile. Suprafaţa sa a scăzut de la 77.452 km2 la
40000km2, situându-se astfel doar pe locul
6.
Lacul cel mai sărat este
Marea Moarta aflata pe Valea
Iordanului , intre Israel si Iordan. Salinitatea acesteia este de 9 ori mai
ridicata decât cea a oceanelor. Datorita cantitatii mari de sare ,
corpul uman poate pluti la suprafaţa fara sa fie
nevoit sa înoate.
4.Lacuri glaciare
Perioada Cuaternara a fost
caracterizata printr-o glaciaţiune importanta, când calotele glaciare imense
au acoperit nordul Americii, Europei si Asiei. In
Europa , in urma severei răciri climatice, pe crestele înalte ale Pirineilor, Alpilor si
Carpatilor s-au instalat gheţari montani de diferite
tipuri (alpin, pirinean, de platou), gheţari care au modelat
relieful.
Procesele de eroziune si
acumularea glaciara ce au insotit acest fenomen au determinat apariţia
diferitelor forme de relief, dintre care se remarca circurile si văile
glaciare. In urma acţiunii erozive, la obarsia văilor glaciare se
formează nişte excavaţii circulare, flacante de abrupturi, denumite circuri
sau căldări glaciare. După retragerea gheţarilor, in aceste excavaţii se
acumulează apa, dând astfel naştere lacurilor glaciare de circ
(iezere).Lacurile mai pot fi întâlnite si pe văile glaciare , in spatele
unor morene sau praguri glaciare ce au acţionat ca nişte baraje in calea
apei, permitand acumularea acesteia.Vaile glaciare sunt o prelungire a
circurilor, nişte forme de eroziune create de limba gheţarului, iniţial
acesta fiind nişte vai fluviatile montane.
Gheţarii au săpat bazine
adânci in stâncile pe care le adăposteau , bazine care s-au umplut de apa in
urma topirii gheţii. Molozul depozitat de către aceştia a provocat
stăvilirea unor vai si ,in final, formarea unor lacuri. O mare parte din
lacurile din nordul Angliei au luat naştere prin acest proces.
Lacurile care provin in urma
topirii gheţarilor sunt foarte des întâlnite in
emisfera nordica, fiind rezultatul glaciatiunii cuaternare. Majoritatea
lacurilor din Marea Britanie
au luat naştere in acest mod, precum si cele aproximativ 60000 de lacuri din
Finlanda si cele din
Alpii Italieni.
Astfel de lacuri se întâlnesc si la noi in
tara in Munţii Fagaras,
munţi care păstrează cea mai mare suprafaţa modelata de gheţari
cuaternari. Aici , glaciatiunea a avut o extensiune pe ambii versanti iar cele
peste 70 de lacuri glaciare sunt insirate de o parte
si de alta a crestei principale intre vârfurile Ciortea(2472m) si Urlea(2473m).Cea mai mare parte a acestor
lacuri se afla la peste 1950m altitudine si sunt grupate in câteva
complexe glaciare cum ar fi: complexul glaciar Ciortea-Avrig , complexul glaciar
Negoiu-Caltun , complexul
glaciar Balea-Capra sau
complexul glaciar Podraga.
Pe lângă Munţii Fagarasi
, in România se mai găsesc lacuri
glaciare îndeosebi in Munţii Retezat –Godeanu.
Numeroasele sale acumulări lacustre sunt formate in circurile sau pe văile
glaciare , in spatele unor praguri glaciare sau acumulări morenice. In
Retezat se întâlnesc cele
întâlnesc cele mai multe lacuri glaciare din toţi Carpatii , peste 65 , cele
mai multe dintre ele fiind grupate in mai multe complexuri glaciare (complexul glaciar Pietrele , Circul
si Valea Pietrele , Circul Stanisoara , Circul si Valea Rea , Circul Galeşul
, complexul Judele, complexul glaciar Lapusnicul Mare), cele mai importante
fiind Pietrele, Judele si Lapusnicul Mare.
In raport cu Retezatul ,Munţii Godeanu si Tarcu sunt dispuşi
sub forma unor uriaşe potcoave.Circurile si văile glaciare din Munţii
Godeanu fac parte din complexul glaciar Lapusnicul
Mic, ce are in alcătuirea sa o serie de acumulări
lacustre de origine glaciara. Lacul
Barascu Mare (Zănoaga Lungita) se gaseste la 1860m altitudine, in cea mai mare căldare
glaciara de pe versantul nordic al muntelui Borascu,sub un abrupt de circa
150m.
Nu numai România se poate lauda cu lacurile
glaciare ci si Germania. Un
lac glaciar de aici este lacul Konigssee , despre care se spune ca este cel mai curat lac al nemtiilor.Ca
si celelalte lacuri din Bavaria , si acesta este un lac de vale glaciar. In timpul ultimei
glaciatiuni (Wurm) , au luat naştere cuvetele lacustre in care , in
postglaciar, s-au format aceste salbe de lacuri prealpine de vale , care
sporesc enorm valoarea turistica a sudului Germaniei si Austriei. Înaintarea
gheţarilor in Alpi este marcata de aşa-numitele morene terminale , ce sunt
oprite pe vai la latitudini joase. Aceste morene terminale au format baraje ,
in spatele cărora s-a format salba de lacuri glaciare de vale. Konigssee are o forma alungita (8 km
lungime si 1,2 km latime maxima) ce se datorează modului in care gheţarul a
modelat valea. In potglaciar , gheţarul a alunecat
spre sud pana la locul denumit Soletalm , unde s-a stabilizat. Aici s-a format
Obersee ,un lac de dimensiuni
mai mici si forma circulara.
