În momentul lansarii euro, cresterea output-ului mondial cu mai putin de 2% era jumatate din cel din anul 1997. Cresterea în toate tarile a încetinit, dar aceasta încetinire s-a simtit cel mai puternic în tarile în dezvoltare. Cresterea medie anuala de 1,7% din 1998 în aceste tari a fost mai scazuta decât în tarile
dezvoltate, pentru prima data din anii ’80. Prin contrast, în majoritatea tarilor dezvoltate s-a mentinut sau chiar a crescut output-ul în anul 1998. În timp ce în SUA cresterea economica întrecea asteptarile, Statele Unite devenind principalul- si aproape singurul- motor al cresterii economice mondiale, Japonia se afla într-o recesiune severa.
În economiile vest-europene, lansarea euro venea pe un fond al cresterii activitatii economice pe 1998 fata de 1997- Europa îsi continua redresarea fata de declinul din 1995-1996, iar politica monetara era mai relaxata pe calea unificarii monetare. Pâna în 1998, cererea interna înlocuise exporturile ca motor principal al expansiunii economice. Accelerarea cresterii a dus la o reducere a ratei somajului care a scazut la 10% pentru Uniunea Europeana.
La sfârsitul lui 1998 si începutul lui 1999, activitatea economica în Europa, si în special în Germania si Italia, a încetinit datorita crizei din Rusia. Exporturile, contributia sectorului strain la cresterea economica si investitiile au scazut.
În ultimii ani, obiectivul politicilor macroeconomice ale UE a fost introducerea monedei unice. Principalele tinte au fost asanarea deficitelor bugetare si ocuparea deplina a fortei de munca, în conditiile în care somajul în Uniunea Europeana atinge 18 milioane (circa 5%). Obiectivele monedei unice au fost si sunt mai mult pe termen lung, urmarindu-se crearea unui sistem eficace de plati transfrontaliere ce vor consolida si mai mult puterea centrelor financiare europene, o armonizare a instrumentelor financiare care vor servi la aplicarea unei politici monetare unice. Efortul depus pentru aplicarea acestor politici au afectat mai multe tari decât cele care au intrat în zona euro. Prin eforturile de îndeplinire a criteriilor prevazute de Tratatul de la Maastricht referitoare la un deficit fiscal de maximum 3% din PIB a rezultat în scaderea deficitului bugetar pe întreaga zona euro de la 4,8% din PIB în 1995, la 2,1% în 1998. În afara zonei euro surplusuri bugetare au înregistrat Danemarca, Marea Britanie si Suedia, în timp ce Grecia s-a încadrat în limitele procentului cerut.
