1. Argumentul paragrafului. Scurtă prezentare
a contextului
J. B.
Lightfoot a observat că Galateni 6:11–18 “însumează principalele teme
ale epistolei”;1 Adolf Deissmann a insistat, în ceea ce
priveşte epistolele lui Pavel în general şi Galateni, în special: “Ar trebui să
acordăm o mai mare atenţie cuvintelor care încheie epistolele; ele sunt de o
mare importanţă pentru înţelegerea Apostolului; în special, concluzia de la
Galateni este remarcabilă”.2 Pe
urmele lui Lightfoot, Deissmann şi Milligan savanţii au considerat că 6:11-18
constituie un rezumat al conţinutului epistolei. Totuşi, Hans
Dieter Betz a considerat că 6:11–18 nu constituie doar un rezumat al epistolei,
ci “ar trebui folosită ca o cheie hermeneutică pentru intenţiile autorului.”
Finalurile4 epistolor lui Pavel funcţionează
asemenea cuvintelor de mulţumire ale scrisorilor sale, dar oarecum în direcţie
opusă: în timp ce cuvintele de mulţumire aruncă o lumină asupra conţinutului
care va fi discutat, finalurile surprind punctele esenţiale ale aceluiaşi
conţinut. Finalul Epistolei către Galateni nu conţine salutări, nici expresii
ale bucuriei, cereri de rugăciune sau doxologii – acest fapt reflectă relaţia
tensionată dintre Pavel şi convertiţii săi, relaţie evidentă în întreg
conţinutul scrisorii.
În acest paragraf
apar totuşi elemente caracteristice stilului lui Pavel, cum ar fi “autograful”
din versetul 11.5 În vv. 12-15 avem o
secţiune disproporţionat de mare de propoziţii concluzive, care se focalizează
pe principalele aspecte surprinse în conţinutul scrisorii. Secţiunea 12-15 nu
exprimă bucuria sau mulţumirea, ci avertizarea. Aceste propoziţii funcţionează
ca exhortaţii implicite. Punctul culminant al acestor afirmaţii este
“binecuvântarea păcii” condiţionată din v. 16, care este urmată de
avertismentul şi exhortaţia explicită din v. 17. Apoi, toate acestea se încheie
cu obişnuita “binecuvântare a harului” din v. 18.6
În vv. 12-13, Apostolul Pavel îi condamnă pe acei
iudaizatori, care “nu păzesc Legea”, fiind nesinceri; dorinţa lor era aceea de
a evita persecuţia, şi de a se “lăuda”.
Aici este folosit verbul kaucavomai, care apare de 35
de ori în epistolele lui Pavel pentru a desemna fie o laudă îndreptăţită, fie o
pretenţie greşită. Contextul este acela care stabileşte sensul expresiei şi
este clar că în v. 13 verbul kaucavomai desemează o pretenţie neîndreptăţită. Iudaizatorii
susţineau tăierea împrejur pentru a se pune la adăpost de persecuţia din partea
evreilor necreştini.
În v. 14, Pavel
pune în contrast lauda neîndreptăţită din v. 13, cu exultaţia sa dreaptă şi
corectă.7 Un alt aspect subliniat în acest v. 14
este crucea lui Hristos; pentru Pavel, punctul central al Evangheliei creştine
şi obiectivul proclamării creştine este “Hristos crucificat”. Prin metonimie,
termini asociaţi precum “cruce” sau “moarte” au fost folosiţi de Apostolul
Pavel pentru a prezenta khvrugma creştină
fundamentală.8 Acest mod de a gândi
face ca suplimentarea Evangheliei să fie de neconceput. „Crucea lui Hristos”
constituie sfârşitul oricărei forme de legalism.
Rezultatul
identificării cu “crucea lui Hristos”, al experimentării lucrării lui Hristos
în viaţa cuiva, este descris de Pavel ca ejmoi; kovsmo" ejstauvrwtai kajgw;
Kovsmw („lumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă de lume”). kovsmo" (“lume”) nu
desemnează aici nici lumea fizică, nici lumea umanităţii, nici lumea umanităţii
păcătoase despărţite de Dumnezeu, ci, aşa cum explică Burton, “modul de viaţă
care este caracterizat de avantaje pământeşti, privite ca obstacole în calea
neprihănirii.”9 Creştinul nu trebuie, ca
în unele religii orientale, să respingă relaţiile cu lumea fizică şi cu
umanitatea în general; a fi identificat cu Hristos înseamnă să nu îţi mai laşi
gândirea dominată de avantajele “pământeşti” sau “carnale”. Aceasta poate
părea, la prima vedere, ceva teoretic dar Pavel explică în v. 15 ceea ce
gândeşte.
V. 15 prezintă
obiectivul lui Pavel din Epistola către Galateni şi constituie punctul focal al
finalului acestei scrisori. El a vorbit despre motivaţia iudaizatorilor (vv.
12-13) şi despre crucea lui Hristos care constituie sfârşitul unui mod de viaţă
dominat de avantaje lumeşti (v. 14). Acum, el aplică toate acestea la situaţia
galatenilor, formulând esenţa poziţiei sale într-o maximă: ou[te ga;r peritomhv
tiv ejstin ou[te ajkrobustiva, ajlla;
kainh; ktivsi", “Nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu
înseamnă nimic; ceea ce contează este o nouă creaţie”.
În ceea ce
priveşte expresia kainh; ktivsi" („o creaţie nouă”), Betz notează: „conciziunea acestei
expresii ne face aproape siguri că ea era cunoscută de galateni.”10
Există dovezi că acestă declaraţie de la v. 15 era considerată proverbială în
alte medii decât cele ale lui Pavel. Georgius Syncellus, un istoric bizantin, a
scris o cronică enciclopedică intitulată Chronographia, în jurul anilor
806-808 d. Hr., care acoperă evenimentele de la crearea lumii până la domnia
împăratului roman Diocletian. El notează că aceleaşi cuvinte apar într-o
scriere numită Apocalipsa lui Moise (astăzi pierdută) şi presupune că
Pavel citează aceste cuvinte în v. 15.
Se pare că v. 15 redă o maximă
proverbială, care a circulat în anumite cercuri de gândire, bazându-se probabil
pe elaborări iudeo-creştine timpurii ale speculaţiilor rabinice despre iubirea
şi cinstirea „umanităţii”, aşa cum se găsesc în <Abot 1.12; 4.1, and 6.1.11 Dacă această maximă era cunoscută de
destinatarii scrisorii, putem presupune că Pavel o foloseşte pentru a realiza
climaxul argumentelor şi exhortaţiilor sale, în ceea ce priveşte pericolul
iudaizatorilor.12
Răspunsul lui
Pavel la stilul de viaţă nomistic propovăduit de iudaizatori este unul simplu:
expresiile externe ale credinţei creştine pot fi considerate ca relevante din
punct de vedere cultural, dar nu sunt necesare spiritual. Acum, viaţa “în
Hristos” trebuie trăită nu în contextul legilor, ci în cel al “Duhului”.
Aceasta nu înseamnă doar că Dumnezeu a efectuat “re-creerea” în Hristos şi prin
Duhul, ci, mai degrabă, exprimă ideea că lucrarea lui Dumnezeu în Hristos şi
prin Duhul are ca rezultat “o nouă creaţie”.
De aceea, “tot
ceea ce contează” (ajllav) pentru creştin
este faptul de a fi “o nouă creaţie”, reflectând această noutate a creaţiei în
exterior printr-o viaţă, relevantă din punct de vedere cultural, de închinare
şi slujire.
În v. 16, Pavel pronunţă binecuvântarea
peste toţi aceia care trăiesc conform învăţăturii creştine că (1) negativ,
toate expresiile externe ale credinţei creştine trebuie considerate relevante
cultural dar nenecesare spiritual şi (2) pozitiv, ceea ce contează spiritual
este ca o persoană să fie o „nouă creaţie”, aflându-se „în Hristos” şi sub
călăuzirea Duhului. Această învăţătură se aplică, în contextul situaţiei
galatenilor, la tăierea împrejur, dar are relevanţă şi pentru acele situaţii în
care spiritualitatea interioară a cuiva se exprimă în circumstanţele
contemporane.
În v. 17, după ce a oferit o
binecuvântare a păcii peste cei ce urmează învăţătura creştină, Pavel adaugă o
remarcă personală, care îi subliniază autoritatea apostolică şi constituie un
avertisment împotriva dezordinii din bisericile Galatiei. Pericolul iudaizatorilor
din bisericile Galatiei îl afectează în mod personal pe Pavel ca apostol şi
evanghelist.
V. 18 prezintă,
precum în finalul fiecărei epistole pauline, o binecuvântare a harului.
Specificul acestei binecuvântări constă în adăugarea vocativului ajdelfoiv („fraţilor”),
subliniând afecţiunea apostolului pentru convertiţii săi, neîntreruptă de
mustrări, precum şi ajmhvn final, caracteristici care nu mai apar în alte benedicţii
pauline. Prezenţa cuvântului cavri" (har) este deosebit
de semnificativă, deoarece, în Galateni, legea şi harul sunt priviţi ca doi
poli opuşi, atât din punctul de vedere al neprihănirii înaintea lui Dumnezeu,
cât şi din cel al vieţii creştine. Astfel, Pavel închide această epistolă pe
nota harului.13
2. Organizarea
paragrafului
11. 1.
:Idete phli,koij
u`mi/n gra,mmasin e;graya th/| evmh/| ceiri,Å
12. 2. o[soi qe,lousin euvproswph/sai evn sarki,(
3. 
ou-toi avnagka,zousin u`ma/j perite,mnesqai(
ou-toi avnagka,zousin u`ma/j perite,mnesqai( 
4. mo,non i[na tw/| staurw/| tou/ Cristou/ mh. diw,kwntaiÅ
13. 5. ouvde. ga.r oi` peritemno,menoi
auvtoi. no,mon fula,ssousin 
6. avlla. qe,lousin u`ma/j
perite,mnesqai(
7. i[na evn th/|
u`mete,ra| sarki. kauch,swntaiÅ
14. 8. evmoi. de. mh. ge,noito kauca/sqai 9. eiv mh. evn tw/| staurw/| tou/ kuri,ou h`mw/n
VIhsou/ Cristou/( diV ou-
10. evmoi. ko,smoj evstau,rwtai 11. kavgw. ko,smw|Å
15. 12. ou;te ga.r peritomh, ti, evstin ou;te
avkrobusti,a 
13. avlla. kainh. kti,sijÅ
16.
14. kai. o[soi tw/| kano,ni
tou,tw| stoich,sousin( kai. evpi. to.n VIsrah.l
14. kai. o[soi tw/| kano,ni
tou,tw| stoich,sousin( kai. evpi. to.n VIsrah.l
tou/
qeou/Å
qeou/Å
15. eivrh,nh evpV auvtou.j kai. e;leoj 
17. 16.
Tou/ loipou/
ko,pouj moi mhdei.j parece,tw\ 
17. evgw. ga.r ta. sti,gmata tou/ VIhsou/ evn tw/| sw,mati, mou
basta,zwÅ
18. 18.
~H ca,rij tou/
kuri,ou h`mw/n VIhsou/ Cristou/ meta. tou/
pneu,matoj
u`mw/n( avdelfoi,\ avmh,nÅ
1 – 2: rel. de sprijin-PIVOT, orientare, introducere-PIVOT
2 – 3:
rel. de sprijin-PIVOT, clarificare, cu reafirmare, PIVOT-amplificare
3 – 4:
rel. de sprijin-PIVOT, argumentare, MIJLOC-scop
2 – 5:
rel. de sprijin-PIVOT, clarificare, cu reafirmare, PIVOT-amplificare
2 – 6:
rel. de sprijin-PIVOT, clarificare, cu reafirmare, PIVOT-amplificare
3 – 5 –
6: rel. de adăugare, noncronologice, unite
6 – 7:
rel. de sprijin-PIVOT, argumentare, MIJLOC-scop
2 – 8:
rel. de sprijin-PIVOT, clarificare, fără reafirmare, PIVOT-contrast
8 –
9: rel. de sprijin-PIVOT, orientare, orientare-CONŢINUT
9 –
10: rel. de sprijin-PIVOT, argumentare, motiv-REZULTAT
9 – 11: rel.
de
sprijin-PIVOT, argumentare, motiv-REZULTAT
10 – 11: rel. de
adăugare, noncronologice, unite
8 –12: rel. de
sprijin-PIVOT, argumentare, bază-CONCLUZIE
12 – 13:
rel. de sprijin-PIVOT, clarificare, fără reafirmare, PIVOT-contrast
12 – 14: rel.
de
sprijin-PIVOT, argumentare, bază-ÎNDEMN
14 – 15:
rel. de sprijin-PIVOT, argumentare, condiţie-CONSECINŢĂ
12 – 16:
rel. de sprijin-PIVOT, argumentare, bază-ÎNDEMN
16 –17:
rel. de sprijin-PIVOT, argumentare, orientare, situaţie-PIVOT
12 –18:
rel. de sprijin-PIVOT, argumentare, motiv-REZULTAT
3.
Studiu de sinonimie
Conform Louw-Nida
Lexicon, expresia kti,sij poate fi înţeleasă în cinci moduri:
(a) creaţie 42.35
(b) creatură 42.38
(c) univers 1.4
(d) instituţie 42.39
(e) autoritate 37.43
Considerăm că
sensul intenţionat de autorul epistolei este (a) “creaţie”, pe baza
următoarelor motive:
1.
Sensul (b) “creatură” se referă la
ceea ce a fost creat de Dumnezeu la facerea lumii, în cartea Geneza. evla,treusan th|/ kti,sei para. to.n kti,santa “Ei
s-au închinat la ceea ce a fost creat în locul Creatorului”. (Romani 1:25) Este
evident că nu acesta este sensul intenţionat de Pavel, deoarece creştinul este
o creaţie nouă, Dumnezeu ne-a creat din nou, ne-a născut din nou, prin
credinţa în Hristos. Dacă Pavel ar fi intenţionat sensul de “creatură”, nu ar
fi surprins noutatea lucrării lui Hristos faţă de crearea lumii de către
Dumnezeu.
2.
Sensul (c) “univers” descrie universul
ca produs al activităţii lui Dumnezeu în creaţie. Acest sens prezintă
dezavantajele enunţate la punctul anterior, în plus este prea larg,
referindu-se la întreg cosmosul. Este clar că intenţia lui Pavel este de a se
referi doar la oamenii transformaţi de Hristos, nu la întregul univers.
3.
Sensul (d) “instituţie” descrie o
instituţie umană sau o structură socială, în calitatea ei de ceva care a fost
creat. 'u`pota,ghte pa,sh|
avnqrwpi,nh| kti,sei dia. to.n ku,rion' “Fiţi supuşi oricărei stăpâniri omeneşti, pentru
Domnul.” (1 Petru 2:13a) Este posibil ca sensul intenţionat să fie cel de
“instituţie cu autoritate.” Nu este cazul să avem acest sens, deoarece
“instituţie” denotă o structură omenească de autoritate, nu o acţiune de
origine divină de reformare a omului.
4.
Ultimul sens propus de Louw-Nida
Lexicon este acela de (e) “autoritate”. Acest sens este foarte asemănător cu
cel de la punctul anterior, specificul lui fiind acela că se poate referi şi la
autoritatea unei persoane care conduce. Din nou, ideea de autoritate omenească
nu are nimic în comun cu sensul din Galateni, unde este prezentată o acţiune
divină.
Pe baza acestor
observaţii, devine evident că sensul intenţionat de autorul epistolei este
acela de “creaţie”.
În continuare,
vom analiza sinonimele din aria lexicală A face, a creea (42.29-42.40),
pentru a identifica motivul pentru care Pavel a preferat termenul 42.35 kti,zw; kti,sij, ewj.
42. 29 poie,w se
referă la producerea a ceva nou, cu implicaţia folosirii materialelor care
există deja. Pavel nu a folosit acest cuvânt, deoarece a dorit să surprindă
noutatea lucrării divine de regenerare a omului, făcută în Hristos şi prin
Duhul, nu prin vechile strategii omeneşti. 42. 30 poi,hma, toj este un derivat al lui 42.29,
desemnând “produsul, ceea ce este făcut”.
42.31 pla,ssw
înseamnă a forma, a modela un obiect.Termenul nu a fost preferat de Pavel
deoarece nu surprinde suficient de puternic caracterul radical al regenerării
divine.
42.32 ceiropoi,htoj se
referă la un obiect creat de mâini omeneşti. Acest sens era total nepotrivit
intenţiei lui Pavel de a sugera originea divină a regenerării. Următorul termen
42.33 avceiropoi,htoj, on: constituie negaţia lui 42.32 şi nu a fost folosit
deoarece are un caracter pur negativ.
42.34 oivkodomh,, h/j se referă la
construcţia a ceva, subliniând rezultatul unei acestei acţiuni. eivj oivkodomh.n
tou/ sw,matoj tou/ Cristou/ “pentru zidirea trupului lui Hristos”.
(Efeseni 4:12) qeou/ oivkodomh, evste “voi sunteţi clădirea lui Dumnezeu” (1
Corinteni 3:9). Acest termen este mai apropiat de intenţiile lui Pavel,
desemnând biserica lui Hristos, comunitatea celor răscumpăraţi. Pavel l-ar fi
putut folosi, dacă ar fi intenţionat să surprindă caracterul colectiv al
lucrării Duhului Sfânt, în cadrul Bisericii. El nu a utilizat acest termen,
deoarece în Galateni 6:15 este prezentată lucrarea divină la nivel individual,
personal.
42.36 katarti,zw se
referă, din nou, la ideea de creare a universului. pi,stei noou/men kathrti,sqai
tou.j aivw/naj r`h,mati qeou/ “prin credinţă pricepem că lumea a
fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu.” Deasemenea, 42.37 katabolh,, h/j se referă la
creaţia lumii. (Matei 25:34) 42.38 şi 42.39 au fost analizate mai sus,
indicându-se motivaţia pentru care nu au fost aleşi termenii respectivi. În
fine, 42.40 kti,sthj, ou desemnează
persoana care creează, Creatorul şi nu obiectul creat. Acest termen apare doar
la 1 Petru 4:19.14
4. Motivul
alegerii lexicale
Motivul pentru
care Pavel a preferat sensul 42.35 “creaţie” este acela că el a dorit să
surprindă caracterul absolut nou al lucrării lui Dumnezeu de regenerare a
omului prin Duhul Sfânt. Omul şi destinul său constituie scopul creaţiei.15
Pentru a accentua
lucrarea lui Dumnezeu în om, Pavel foloseşte o terminologie diferită de cea
utilizată pentru descrierea procesului, mai vechi, al creării lumii. Totodată,
el evită termenii care denotă o lucrare omenească, pentru a surprinde originea
divină a acestei acţiuni; în Noul Testament, kti,zw şi
derivaţii săi sunt folosiţi doar pentru a desemnea creaţia lui Dumnezeu.16 Pavel foloseşte termenul care
sugerează cel mai bine ideea de persoană regenerată, evitând termenii care se
referă la creearea lumii sau la zidirea bisericii.
Există o antiteză
între omul firesc şi cel duhovnicesc, între naşterea din carne şi naşterea din
Duhul, între omul cel vechi şi omul cel nou. Noua creaţie a omului, prin Duhul
Sfânt, îl aşează pe om într-o nouă relaţie cu Dumnezeu. Înnoirea omului nu este
rezultatul unei reformări moravurilor, ci al acceptării, prin credinţă, a unei
noi relaţii cu Dumnezeu, prin Isus Hristos.17
În ceea ce
priveşte preferinţa lui Pavel pentru expresia kainh., trebuie să
notăm că el a avut de ales între doi termeni la fel de răspândiţi: ne,oj şi kaino,j. ne,oj
semnifică “ceva ce nu exista mai înainte”, “ceea ce tocmai a apărut”, ceea ce
este nou în timp şi ca origine, tânăr, chiar cu o nuanţă negativă, de
imaturitate sau lipsă de respect pentru cei mai în vârstă. Dimpotrivă, kaino,j
înseamnă “ceea ce este nou şi diferit”, ceea ce este distinct prin natură de
lucrurile obişnuite, cu o nuanţă pozitivă, de mai bun decât cele vechi şi de
superioritate valorică.18
Alegerea
lingvistică a lui Pavel este motivată, în acest caz, de valorizarea pozitivă a
lucrării lui Hristos în om, faţă de eforturile umane de îmbunătăţire morală. În
contextul argumentului teologic al Epistolei către Galateni, putem considera
că, prin alegerea acestui termen, Pavel doreşte să sublinieze valoarea
superioară a Harului faţă de Legea veche. kaino,j este folosit în
Noul Testament pentru a desemna totalitatea lucrurilor miraculoase care sunt
aduse de vremea mântuirii. Astfel, kaino,j constituie un
termen teologic foarte important în promisiunile apocaliptice.19
Noua creaţie este
scopul glorios al revelaţiei mântuirii lui Dumnezeu, ţinta supremă al oricărei
speranţe creştine, obiectivul reflectat de salvarea viitoare în existenţa
prezentă a creştinilor. Noul eon, început de Hristos, aduce o nouă creaţie –
creaţia unui om nou. Hristos Însuşi este omul cel nou, iniţiatorul noii creaţii
a timpurilor din urmă. kaino,j devine astfel o emblemă a realităţii salvării – Biserica
este noua umanitate, iar la nivel individual, noua creaţie este atât un dar cât
şi o sarcină de îndeplinit.20
ANEXĂ - determinaţi varianta originală de text de
la Romani 8:28.
Romani 8:28 oi;damen
de. o[ti toi/j avgapw/sin to.n qeo.n Ý pa,nta sunergei/ Þ eivj ß avgaqo,n(
toi/j kata. pro,qesin klhtoi/j ou=sinÅ
Nota. Ý pan P46
Þ ! o
qeoõ P46 A B
81sa ¦ txt a C D F G Y 33 . 1739. 1881 M latt sy bo; Cl
ß to L 945 pm; Cl21
1. oi;damen
de. o[ti toi/j avgapw/sin to.n qeo.n pan sunergei/ eivj avgaqo,n( toi/j
kata. pro,qesin klhtoi/j ou=sinÅ Noi ştim că totul
lucrează împreună spre bine, pentru cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, cei care sunt
chemaţi în conformitate cu planul Său.
Un
manuscris alexandrian primar P46 susţine această variantă. Papirusul P46 conţine
epistolele pauline şi datează aproximativ din anul 200.
2. oi;damen
de. o[ti toi/j avgapw/sin to.n qeo.n pa,nta sunergei/ (o qeoõ) eivj avgaqo,n( toi/j kata. pro,qesin klhtoi/j ou=sinÅ
În
favoarea includerii lui o qeoõ avem
mai multe manuscrise alexandriene primare, papirusul P46, uncialele A (Alexandrian, sec. V) B (Vaticanus, sec. IV), minusculul 81
(anul 1044) şi manuscrisul vechi latin sa (sec. XIII).
Împotriva
includerii lui o qeoõ avem manuscrisele unciale a (Sinaiticus, sec. IV) C (Ephraemi Rescriptus,
sec. V) D (Claromontanus, sec.) F G, alte manuscrise alexandriene Y 33 (Athos, sec. VIII-IX)
1739 1881, un manuscris latin M latt sy bo şi, în fine, un manuscris alexandrian Cl. Deasemenea, împotriva includerii lui o qeoõ avem
citatele oferite de părinţii greci Clement şi Origen şi de traducerile latine
ale lui Eusebiu, Chiril din Ierusalim, Diodor (Grigorie de Nyssa), Didymus,
Macarius/Symeon, Chrysostom, Chiril, Hesychius, Theodoret; avem, deasemenea,
mărturiile latine ale lui Lucifer, Ambrosiaster, Ambrozie, Ieronim, Pelagius,
Augustin.22
Varianta
lui oJ qeov" ca
subiect al lui sunergei: Noi ştim că Dumnezeu lucrează toate împreună spre bine, pentru cei
ce-L iubesc pe Dumnezeu, cei care sunt chemaţi în conformitate cu planul Său.
Varianta
fără oJ qeov": Noi ştim că toate
lucrează împreună spre bine, pentru cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, cei care sunt
chemaţi în conformitate cu planul Său.
Varianta
lui oJ qeov" ca
subiect al lui sunergei` are un suport puternic, inclusiv P46 şi B –
Codex Vaticanus. Dar varianta fără oJ qeov" are un suport mai diversificat şi posibila nepotrivire teologică a lecturii
lui pavnta ca subiect ar fi fost
suficientă pentru a-l încuraja pe editorul alexandrin să înlăture această
nepotrivire, prin introducerea lui oJ qeov". (Cf. Metzger)23
3. oi;damen
de. o[ti toi/j avgapw/sin to.n qeo.n pa,nta sunergei/ eivj to avgaqo,n(
toi/j kata. pro,qesin klhtoi/j ou=sinÅ Noi ştim că toate lucrează
împreună Binele, pentru cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, cei care sunt
chemaţi în conformitate cu planul Său.
Această
variantă este susţinută de un manuscris bizantin L945 pm şi de un manuscris
alexandrin Cl. Susţinerea ei este foarte slabă, de aceea varianta este
improbabilă.
În concluzie, dacă acceptăm
varianta mai scurtă ca fiind originalul, cel mai evident mod de a citi fraza
este cu pavnta (mai degrabă decât cu qeov" implicit) ca subiect. Aceasta este varianta susţinută
de cei mai recenţi comentatori, precum şi de Barrett, Käsemann, Mayer,
Hendriksen, Wilckens. Dar cei mai mulţi iau qeov" ca subiect — e.g., Denney, Lagrange, Knox, Gaugler,
Bruce, Kuss, Paulsen, Ross, Byrne, rsv,
niv, njb. neb ia pneu`ma ca subiect neexprimat,
fiind aprobată de către Black, “Romans 8:28, ” şi Robinson, Wrestling,
104–5. Intenţia lui Pavel este aceeaşi în orice caz şi, de aceea, poate că nu a
fost preocupat să înlăture ambiguitatea.24
Credem că traducerea cea mai potrivită este lectura fără oJ
qeov": Noi ştim că toate lucrează împreună spre bine,
pentru cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, cei care sunt chemaţi în conformitate cu
planul Său.
BIBLIOGRAFIE
THE GREEK NEW TESTAMENT. Fourth Revised Edition. UBS.
THE GREEK NEW TESTAMENT. Nestlé-Aland 27.
●●●
BEHM, JOHANNES. “kaino,j“. în Gerhard Kittel, ed., Theological
Dictionary of the New Testament, Vol. III. Grand Rapids: Eerdmans, 1965.
DUNN, JAMES D. G. Word
Biblical Commentary, Volume 38a: Romans 1-8. Dallas: Word, 1998.
FOERSTER, WERNER. “kti,zw, kti,sij, kti,sma, kti,sthj”. în Gerhard
Kittel, ed., Theological Dictionary of the New Testament, Vol. III. Grand Rapids: Eerdmans,
1965.
LONGNECKER, RICHARD N. Word Biblical Commentary, Volume 41: Galatians. Dallas: Word, 1998.
1 Galatians [1896], 220.
2 Adolf Deissmann, Bible Studies, pp. [1]347–48 (Edinburgh: T. & T. Clark, 1901) apud Richard
N. Longnecker, Word
Biblical Commentary, Volume 41: Galatians, (Dallas: Word Books, 1998). Vezi,
deasemenea, comentariile lui G. Milligan,
The New Testament Documents: Their Origin and Early History (London:
Macmillan, 1913),
pp. 21–28.
4 folosim termenul “final” pentru a traduce cuvântul
englez “subscription”.
5 Asemenea “autografe” sunt frecvente în epistolele
pauline, ele apărând la 1 Cor. 16:21; Col. 4:18a; 2 Tes. 3:17; Filimon 19.
6
Richard N. Longenecker, op. cit.
7
Contrastul este evidenţiat de folosirea adversativă a particulei dev (“dar”, “oricum”).
8
cf. 1
Cor. 1:17–18; 15:3; Fil. 2:8; 3:18; Col. 1:20; 2:14–15.
10
Hans Dieter Betz, op. cit., p. 319, n. 79.
12
6:15 reia şi întăreşte doctrina enunţată la 5:6 – “Căci, în Isus Hristos, nici
tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun un preţ, ci credinţa care
lucrează prin dragoste.”
13
Richard N.
Longenecker, Word Biblical Commentary, Volume 41: Galatians, (Dallas:
Word Books, 1998).
14
Werner Foerster, “kti,zw, kti,sij, kti,sma, kti,sthj”, p. 1028,
în Gerhard Kittel, ed., Theological Dictionary of the New Testament
(Grand Rapids: Eerdmans, 1965), Vol. III.
15
ibid., p. 1033.
16
ibid., p. 1028.
17
ibid., p. 1034.
18
Johannes Behm, “kaino,j“, p. 447, în Gerhard
Kittel, ed., Theological Dictionary of the New Testament (Grand Rapids:
Eerdmans, 1965), Vol. III.
19
Promisiunile apocaliptice cuprind: un cer nou şi un pământ nou, Apoc. 21:1;
2 Pet. 3:13; (Isaia 65:17); noul
Ierusalim, Apoc. 3:12; 21:2; vinul cel nou de la banchetul eshatologic, Marcu
14:25; numele cel nou, Apoc. 2:17, 3:12 (Isaia 62:2, 65:15).
20
Johannes Behm, op. cit., p. 449.
21 Cf. The Greek New Testament. Nestlé-Aland 27.
22 Cf. The Greek New Testament. Fourth Revised Edition. UBS.
23 James D.G. Dunn, Word Biblical Commentary, Volume 38a:
Romans 1-8, (Dallas: Word, 1998).
24 ibid.
