Noi toţi vrem să trecem prin viaţă cu succes, cu sentimentul că am făcut
totul bine. Iar daca există oameni care cred că au găsit o cale spre a avea o
astfel de viaţă, plină de satisfacţii, atunci merită să aflăm despre ce este
vorba. Ce se poate spune despre cele mai cunoscute religii .
Oare există ceva în ele care
ar putea oferi vieţii noastre stabilitate şi valoare? În cele ce urmează avem
ocvazia de a trece în revistă cele mai cunoscute sisteme de credinţă ale lumii:
hinduismul, mişcarea New Age, budismul, islamul şi creştinismul.
BUDISMUL
Budiştii nu se închină nici unui
Dumnezeu. În general, oamenii cred că budiştii se închină lui Budha. Acesta
însă nu a afirmat niciodată că are o natură divină, iar budiştii resping
noţiunea de putere supranaturală. Universul operează în conformitate cu legile
naturale. Viaţa este văzută ca o serie de experienţe dureroase, experienţa
naşterii, a bolii, a morţii, acestora adăugandu-se nesfârşite perioade de
tristeţe şi disperare. Majoritatea budiştilor cred că o persoană trece prin mii
de reîncarnări, fiecare aducând cu ea
durere. Chiar dorinţa de fericire provoacă reîncarnarea unei persoane. De
aceea, scopul unui budist este să-şi purifice inima şi să dea la o parte
oricedorinţă. Pentru a face asta, budiştii trebuie să respecte o listă de
principii religioase şi să practice meditaţia profundă. Meditaţia budistă nu
este acelaşi lucru cu rugăciunea,sau concentrrea atenţiei asupra lui Dumnezeu,
ci seet mai mult o autodisciplină. Prin
meditaţie intensă o persoană poate atinge Nirvana, o stare de renunţare totală
la orice dorinţă. Beneficiul acestei religii este, ca şi în cazul altora,
stabilirea unor principii de disciplină, a unor valori şi direcţii în viaţă
pentru persoana care doreşte să şi le însuşescă. Printre îndatoririle
religioase ale unui budist se numără: să nu ucidă nici o creatură, să renunţe
la orice plăcere, la orice viciu sau obicei rău şi, de
asemenea, să renunţe la stările de bucurie şi
tristeţe.
HINDUISMUL
Majoritatea hinduşilor se închină la o
mulţime de zei şi zeiţe, în jur de 300.000. Toţi aceşti zei converg către un
spirit universal numit Ultima Realitate sau Brahman. Brahman nu este un zeu, ci
mai degrabă o stare de unicitate ultimă. Poziţia pe care hinduşii o adoptă în
viaţă se bazează pe faptele din viaţa lor anterioară. În cazul în care
comportamentul lor a fost unul rău, ei vor avea probleme mari în viaţa de acum.
Scopul unui hindus este să fie eliberat
de legea karmei, adică să devină liber prin continue reîncarnări. Sunt trei căi
posibile de a încheia acest ciclu al karmei:
1. Fiind devotat oricărui zeu al hinduismului;
2. Crescând în cunoaştere prin meditaţii, ajungând la
cunoştinţa faptului că circumstanţele vieţii nu sunt reale, că eul este o
iluzie şi numai starea de Brahman este reală;
3. Fiind dedicat diferitelor ceremonii şi ritualuri
religioase.
Hindusul are libertatea să aleagă o
cale proprie de a ajunge la perfecţiune spirituală. Un alt lucru demn de
menţionat este faptul că hinduismul are o explicaţie pentru suferinţa şi răul
din lume.
În hinduism experienţele dureroase prin care trece cineva sunt cauzate
de faptele rele comise de persoana respectivă în viaţa sa anterioară. Lucrul cel
mai important în hinduism este sufletul, care într-o zi va fi liber prin ciclul
de renaşteri.
ISLAMUL
Musulmanii cred că este un singur
Dumnezeu, numit Alah, care este infinit superior existenţei umane. Alah este
văzut ca şi creator al univresului şi sursa oricărui bine şi rău. Tot ce se
intâmplă este voia lui Alah. El este un judecător puternic şi aspru, care va
arăta milă celor ce-l urmează în funcţie de faptele lor bune şi devotamentu
religios. Relaţia unui musulman cu Alah este una de slujire. Musulmanii
venerează câţiva profeţi, printre care se numără şi Mohamed, considerat ultimul dintre ei.
Cuvintele şi felul lui de viaţă constituie o autoritate pentru musulmani.
Un musulman trebuie să împlinească
cinci îndatoriri religioase:
1. Să respecte crezul lui Alah şi Mohamed;
2. Să spună anumite rugăciuni în limba arabă de cinci
ori pe zi;
3. Să dăruiască celor săraci, să facă milostenii;
4. În fiecare an trebuie să ţină post o lună de zile,
timp în care se abţine de la mâncare, băutură, sex, fumat, de la răsăritul soarelui
până la apus;
5. Să meargă măcar o dată în viaţă în pelerinaj la
Mecca, să se închine.
După moarte pe baza credincioşiei faţă
de aceste îndatoriri religioase un musulman poate spera să intre în paradis, un
loc al plăcerilor. Dacă nu, el va merge în iad pentru veşnicie. Beneficiul
credinţei musulmane constă în faptul că se potriveşte aşteptărilor pe care cei
mai mulţi oameni le au cu privire la religie şi divinitate.
Islamul propăvăduieşte un singur
Dumnezeu măreţ care este venerat prin fapte bune şi îndeplinirea ritualurilor
religioase. După moarte o persoană este răsplătită sau pedepsităconform cu
devotamentul ei religios.
NEW
AGE
New Age promovează idee de dezvoltare a
puterii şi divinităţii existente în fiecare persoană.Când un adept al New Age
vorbeşte despre Dumnezeu, el nu se referă la un dumnezeu personal care a creat
universul, ci se referă la el însuşi, la o conştientizare de sine mai înaltă.
Un adept al New Age se consideră a fi el însuşi un dumnezeu, un cosmos, un
univers. De fapt, tot ceea ce o persoană vede, aude, simte sau îşi imaginează
este considerat divin. New Age se prezintă ca o colecţie de de tradiţii
spirituale. Recunoaşte mulţi zei şi zeiţe ca şi hinduismul. Pământul este văzut
ca sursă a spiritualităţii ce îşi are propria inteligenţă, zeitate, şi
propriile emoţii. Însă deasupra tuturor se află sinele. Sinele este dumnezeul
tuturor lucrurilor. Nu există o realitate în afara celei create de persoana
respectivă. New Age cuprinde o gamă largă de învăţături preluate din
misticismul oriental şi spiritual , tehnici
metafizice şi psihice cum ar fi incantaţiile, exerciţiile de respiraţie,
meditaţia etc., învăţături ce contribuie la dezvoltarea unei conştiinţe de sine
alterate, punând în evidenţă divinitatea fiecărei persoane. Beneficiul acestei
religii este că orice experienţă negativă este considerată o iluzie.
Omul se consideră suveran peste viaţa
lui, nimic din existenţa lui nu este greşit, rău sau dureros. O persoană,
devenind un dumnezeu, îşi crează propria realitate, respingând astfel orice
realitate obiectivă.
CREŞTINISMUL
Creştinii cred într-un Dumnezeu iubitor care
S-a revelat şi poate fi cunoscut în această viaţă. În creştinism atenţia nu
este îndreptată spre ritualurile religioase sau spre săvârşirea de fapte bune,
ci spre trăirea unei relaţii cu Dumnezeu şi spre o cunoaştere
tot mai profundă a Lui. Credinţa în Iisus Hristos, nu doar învăţăturile Sale,
constă în experimentarea bucuriei şi a unei vieţi împlinite. În timpul vieţii
Sale pe pământ, Iisus nu S-a descoperit ca fiind un profet care arată către
calea spre Dumnezeu sau ca un învăţător al iluminării. De fapt, Iisus a pretins
este Dumnezeu întrupat. El a făcut minuni, a acordat iertare oamenilor şi a
spus că cei ce vor crede în El vor avea viaţă veşnică. A făcut afirmaţii de felul:
,,Eu sunt Lumina lumii, cine Mă urmează pe Mine, nu va umblaîn întuneric, ci va
avea lumina vieţii”. Creştinii consideră Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu
pentru omenire. În plus, ea vorbeşte despre viaţa lui Iisus Hristos şi minunile
făcute e El, ne descoperă persoana lui Dumnezeu, adevărul şi dragostea Lui şi
felul în care cineva poate avea o relaţie cu El. Beneficiul creştinismului
constă în faptul că, indiferent de circumstanţele prin care trece un creştin
de-a lungul vieţii, el poate veni cu încredere înaintea unui Dumnezeu înţelept
şi atotputernic care îl iubeşte cu adevărat. Creştinul crede că Dumnezeu
răspunde rugăciunilor lui şi că viaţa unui om capătă înţeles dacă Îl glorifică
pe El.
Este vreo diferenţă?
Privind la aceste mari sisteme de
credinţă şi la felul în care Îl percep pe Dumnezeu, găsim că:
- Hinduşii cred în 300 de mii de zei
- Budiştii spun că nu exită Dumnezeu
- Adepţii New Age cred că ei sunt Dumnezeu
- Musulmanii cred într-un umnezeu puternic, dar
depărtat de ei
- Creştinii cred într-un Dumnezeu plin de dragoste şi
apropiat de oameni.
Toate aceste religii venerează acelaşi
Dumnezeu? Să vedem. Mişcarea New Age se centreaza asupra unei conştiinţe
cosmice, dar cere islamului să renunţe la Dumnezeu, hinduismului îi cere islamului
să renunţe la Dumnezeu, hinduismului îi cere
să renunţe la toţi zeii şi budismului să recunoască faptul că există un
Dumnezeu. Fiecare din aceste religii este unică. Şi dintre ele, una singură
afirmă ca există un Dumnezeu personal şi plin de dragoste, care poate fi
cunoscut în această viaţă . Creştinismul vorbeşte dspre un Dumnezeu care ne
cheamă la o relaţie cu El. El este un Dumnezeu atotputernic, dar în acelaşi
timp un Dumnezeu personal, interesat de fiecare persoană în parte, plin de
dragoste, care doreşte să ne ajute şi să ne sfătuiască. Hinduismul afirmă că o
personaă poate scăpa de karma ei prin eforturi proprii. În mişcarea New Age o
persoană caută sa-şi dezvolte divinitatea. În budism se impune o totală
renunţare la dorinţe. În islam omul trebuie să urmeze nişte reguli, de dragul
câştigării unui loc în paradis, după moarte. În creştinism o personă poate avea
o relaţie personală cu Dumenzeu. Iar prin încredere în jertfa supremă a lui
Iisus Hristos, un om poate primi mântuirea de păcatele sale şi veşnicia alături
de Dumnezeu.
