După dimensiuni există muşchi:
-
lungi (ce se găsesc mai
ales la nivelul extremităţilor, se contractă mai repede şi produc mişcări ample)
-
laţi (se află de obicei în pereţii
cavităţilor trunchiului, de exemplu muşchii laţi ai abdomenului)
-
scurţi (sunt muşchi de efort cu forţă de
contracţie mare)
-
circulari (ce se dispun în jurul
orificiilor, formând sfinctere, de exemplu sfinctcrul anal).
Fiecare muşchi scheletic prezintă
câte un capăt de
-
origine este acela ce se fixează pe osul ce rămâne
nemişcat (şi reprezintă punctul fix al muşchiului),
-
inserţie este acela ce se fixează pe osul ce se deplasează în timpul
contracţiei (şi reprezintă punctul mobil al osului). Există muşchi ce au un singur capăt de inserţie şi 2, 3 sau
chiar 4 capete de origine (cum sunt muşchii biceps
brahial, triceps brahial, sau cvadricepsul femural).
Tendonul
- organul de legătură dintre muşchi şi os format din ţesut conjunctiv
fibros
- este inextensibil,
rezistent alb-sidefiu
- tendoanele late se numesc
aponevroze.
Anexele muşchiului
- sunt formaţiuni auxiliare cu rol de protecţie şi de
uşurare a funcţiilor musculare:
1. fasciile musculare – membrană de protecţie pentru unul sau
mai mulţi muşchi, opunându-se deplasării muşchilor în timpul contracţiei
2. retinaculele – îngroşări fibroase sub formă de
panglică ale fasciilor de înveliş. După aşezarea lor au fost numite şi
ligamente inelare.
- menţin
tendoanele învelite de tecile lor sinoviale în locul unde îşi schimbă direcţia
3. tecile sinoviale – formaţiuni ce au rolul de a favoriza
alunecarea tendoanelor în interiorul canalelor osteofibroase. O teacă sinovială
are forma unui tub cilindric format din două foiţe: una parietală şi alta ce se
lipeşte pe suprafaţa tendonului. Se poate compara cu un sac dublu fără
deschidere. Foiţa parietală tapetează canalul osteofibros. Între cele două
foiţe se delimitează o cavitate capilară în care se află un strat de lichid de
alunecare.
4. bursele sinoviale – saci conjunctivi dezvoltaţi la
nivelul tendoanelor şi al muşchilor în acele locuri unde aceştia sunt expuşi
unor presiuni. Rol de protecţie, funcţionând ca perne cu apă ce distribuie
presiunea uniform. La interior au un aspect neted şi lucios conţinând o
cantitate mică de lichid. Bursele iau naştere acolo unde tendonul, muşchiul sau
pielea lunecă pe un plan dur adiacent. După localizare pot fi: subcutanate,
subfaciale, subtendinoase, submusculare.
5. troheele musculare (scripetele de reflexiune) – inele
fibroase complete sau incomplete prin care trec anumite tendoane schimbându-le
direcţia. Acelaşi rol pot să-l aibă şi proeminenţele osoase servind ca punct de
sprijin dar şi de schimbare de direcţie a unor tendoane.
I.
Muşchii capului
1. mimicii
- se prind cu un capăt de craniu şi cu celălalt de
piele numindu-se şi pieloşi=cutanaţi
- prin contracţie produc plicaturi ale pielii,
exprimă sentimente;
- inervaţia nervul facial (VII)
a. muşchi ai craniului (m. occipital, frontal, temporoparietal)
b. muşchii pleoapelor (m. orbicular al ochiului, depresor al sprâncenei)
c. muşchii nasului
(m. nazal, m. depresor al septului)
d. muşchii regiunii gurii (m. orbicular al gurii, m. buccinator: închide gura prin
apropierea buzelor, e bine dezvoltat la suflătorii în instrumente, e străbătut
de canalul de excreţie al glandei paratiroide, m. ridicător al buzei superioare,
m. ridicător al buzei superioare şi al aripii nasului, m. zigomatic mic,
m. ridicător al unghiului gurii, m. zigomatic mare, m. rizorius:
trage buzele în lateral în timpul râsului, m.coborâtor al unghiului gurii
– triunghiularul buzelor, m. coborâtor al buzei inferioare, m. mental:
la nivelul bărbiei, gropiţa din barbă).
e. muşchii urechii se
numesc auriculari: anterior, posterior, superior; rudimentari.
2. masticatori
- se inseră pe craniu şi mandibulă
- inervaţia nervul trigemen=mandibular (V)
- maseter: ridică mandibula
(intervine în mişcări de lateralitate şi antepulsie)
- temporal: ridică mandibula
(intervine în mişcări de retropulsie)
- pterigoidian à medial ridică mandibula
à lateral mişcări de lateralitate ale mandibulei.
II. Muşchii gâtului
- se împart în muşchi ai regiunii
anterolaterale ce includ muşchi ai regiunii laterale şi muşchi ai regiunii
mediane a gâtului; muşchi ai regiunii posterioare (nuchale) ce vor studiaţi o
dată cu muschii regiunii posterioare atrunchiului.
Muşchii
regiunii laterale cuprind:
-
m. platisma=pielosul gâtului
- m. sternocleidomastoidian urcă de
la manubriul sternal şi claviculă la apofiza mastoidiană străbătând gâtul în
diagonală
- m. scaleni (latero-vertebrali) –
situaţi înaintea coloanei vertebrale
- m. drept lateral al capului.
Muschii
regiunii mediane se grupează în muşchi
- suprahioidieni sunt în număr de
patru: digastric, stilohioidian, milohiodian si geniohioidian; iau parte la
alcătuirea planşeului bucal. Au rol în
masticaţie prin coborârea mandibulei şi în deglutiţie prin ridicarea osului
hioid.
- subhioidieni sunt reprezentaţi de
muşchii sternohiodian, omohiodian, sternotiroidian si tirohioidian. Au rol în
coborârea osului hioid pe care îl fixează permiţând jocul muşchilor
suprahioidieni şi mişcarea limbii. Coboară cartilajul tiroid când osul hioid
este fixat ridică cartilajul tiroid şi odată cu el laringele (deglutiţie).
Muşchii
prevertebrali ocupă planul cel mai profund al gâtului fiind aplicaţi direct
pe coloana vertebrală. Sunt în număr de trei: m. lung al gâtului, m. lung
al capului şi dreptul anterior al capului.
III. Muşchii trunchiului se împart în
muşchi ai:
a.
spatelui şi ai cefei
- m. trapez
alcătuit din 3 porţiuni în funcţie de orientarea fibrelor:
à partea
descendentă – fibre ce coboară de pe craniu
à
transversală - fibre
orizontale
à ascendentă
– formată din fibre inferioare
- m. marele dorsal=latissimus dorsi
(cel mai lat m.)cu fibre à superioare
- orizontale
à mijlocii
– oblice
à inferioare
– cca. verticale
- m. ridicător al omoplatului
- m. romboid îşi are originea pe
ultimile 2 vertebre cervicale şi primele 4 toracale şi se inseră pe scapulă
- m. dinţat şi à superior - inspirator
à inferior – expirator
- m. splenius al à capului inserţie pe occipital şi mastoidă
à gâtului inserţie pe procesele mastoide ale atlas şi axis.
b. anterolaterali ai toracelui
- există muşchi care à deservesc
membrul superior: - pectoralul
mare
-
pectoralul mic
-
dinţat anterior
-
subclavicularul
à proprii
toracelui: - intercostali - interni – expiratori
-
externi – inspiratori
c. anterolaterali ai abdomenului
- există muşchi laţi care prin contracţia
lor şi a diafragmei cresc presiunea intraabdominală favorizând unele acte
fiziologice (micţiunea, defecaţia, voma)
- contracţia lor cu diafragma relaxată
asigură expiraţia profundă
-m. marele drept abdominal
-m. oblicul à extern
à intern
- m. transvers al abdomenului
(acoperit de oblicul extern şi intern)
- m. piramidal
- m. pătrat lombar
- diafragma:
- m. lat care astupă deschizătura
inferioară a toracelui, separându-l de abdomen
-
are 2 porţiuni: à periferică – musculară
à centrală – conjunctivă numită centru
tendinos cu aspectul unei frunze de trifoi
- are inserţii: - sternale pe procesul xifoid
-
costale pe ultimile 6 coaste
-
lombare prin 3 perechi de stâlpi (pilieri), cei mediali formând prin
încrucişare forma cifrei “8” cu 2 orificii: -
anterior străbătut de esofag
-
posterior străbătut de aorta abdominală
- e un m. inspirator, prin contracţie
creşte diametrul vertical ala cutiei toracice
- e
inervată de nervul frenic.
- m. psoas şi iliac –aparţin funcţional membrului inferior –
flexori ai coapsei pe bazin
-se
unesc şi se prind pe trohanterul mic
În
partea inferioară bazinul e închis de un ansamblu de muşchi ce formează perineul. Profund e situată diafragma pelvină formată din m. ridicător anal şi m. sfincter
anal extern. Superficial e diafragma
urogenitală.
IV.
Muşchii membrelor superioare
1. care leagă membrul
de coloana vertebrală: - trapez
-
marele dorsal
-
romboidul mare şi mic
-
ridicător al scapulei
2. care
leagă membrul deperetele toracic anterolateral:- pectoralul mare şi
mic
-
dinţatul anterior
3. m. umărului: - deltoid: - formă de triunghi cu
baza mare sus
- are 3 părţi: - claviculară
-
acromială
-
spinală
- face abducţia braţului până la orizontală
-
supraspinos şi infraspinos (sub deltoid) - rotundul mare şi
mic
-
subscapular
4. m. braţului – în regiunea à anterioară – biceps brahial flexia
braţului pe torace şi a antebraţului pe braţ
-
coracobrahial
-
brahial (sub biceps)
à posterioară – triceps brahial – extensia antebraţ
5. m. antebraţului – în regiunea à anterioară –flexori ai mâinii, degetelor şi pronatori; sunt dispuşi în 3
planuri:
- lateral - rotundul pronator
- flexorul radial al carpului
spre metacarpianul II
- palmarul lung
- flexorul ulnar al carpului spre
pisiform
- mijlociu - superficial
al degetelor
- profund - flexorul profund al degetelor
- flexorul lung al degetelor
- pătratul pronator
à posterioară – extensori ai mâinii şi ai degetelor şi
supinatori; dispuşi în plan:
-
superficial -
brahioradialul
- lungul şi
scurtul extensor radial al carpului
- extensorul
comun al degetelor
- extensorul
degetului V
- extensorul
ulnar al carpului
-
profund -
supinator
- lung abductor
- scurt extensor
al policelui
- lung extensor
al policelui
- extensorul indicelui
6. ai mâinii: - sunt scurţi şi se găsesc doar pe faţa palmară, pe cea
dorsală aflându-se tendoanele extensorilor
-
importanţi sunt cei ce acţionează pe police făcând mişcarea de opoziţie şi
repoziţie a lui, necesară funcţiei de prehensie (apucare) pentru care s-a
specializat membrul superior.
V. Muşchii membrelor inferioare
1. m. fesei - rol important în menţinerea poziţiei verticale a corpului
-
3 m. fesieri: marele, mijlociul şi micul
-
obturatorul à extern
à intern
- piriform
- pătratul
femural
- gemeni
2.
m. coapsei à anteriori - cvadriceps
-
dreptul femural
-
croitor – cel mai lung m.
-
iliopsoas şi pectineul – la rădăcina coapsei
à mediali - 3 m. adductori – apropie coapsa
de linia mediană
à posteriori - biceps
femural
-
semitendinos
-
semimembranos
3.
m. gambei à anterolaterali - tibial anterior
-
extensor comun al degetelor
-
extensorul halucelui
-
peronier lung şi scurt
à posteriori - triceps sural
-
tibial posterior
-
flexorul comun al degetelor
-
lungul flexor al halucelui
-
popliteu: pe faţa posterioară a articulaţiei genunchiului; îşi are
originea pe condilul lateral al femurului
-
solear şi gastrocnemian – au inserţii prin marele tendon calcanean (lui Ahile) pe
calcaneu. Realizează flexiunea plantară, cea mai puternică mişcare a gleznei,
necesară asigurării impulsului în etapa de pornire a mersului şi alergatului.
4. m.
piciorului:
pe faţa - dorsală – scurt
extensor al degetelor
- plantară - 3 loje:
- medială - m. pentru
degetul mare
- mijlocie - scurtul flexor
- adductor al halucelui
- interosoşi plantari şi dorsali
- laterală - m. pentru
degetul mic
