Afectivitatea este proprietatea
individului de a simtii emotii si sentimente; ansamblul proceselor,stariilor si
relatiilor emotionalesau afective.
In oricare fenomen emotional se
disting modificari organice si vegetative secundare, comportamente motorii
afective, tratari subiective de un anumit grad de complexitate si avind o
anumita semnificatie pentru persoana care le incearca. O prima problema a
psihologiei emotiilor este aceea a relatiei dintre componentele vagetative si
motorii pe o parte si comportamentele psihice, subiective pe de alta.
Unii au
socotit ca modificarile corporale sunt cauzate de trairea subiectiva (J.F.
Herbart). Altii, ca trairea subiectiva
este efectul modificarilor corporale (W. James si K. Lange) . Ambele interpretari s-au dovedit insa
a fi unilaterale si inguste. Unilaterale, Pentru ca intre cele doua serii de
componente este unitate, interactiune sincronica, trairea subiectiva avind la
baza mecanisme neurosomatice fara de care ea nu poate sa apare si sa se
exprime, sa se comunice. Inguste, pentru ca problema principala nu este aceea a
corelatiei dintre corporal si psihic ci a interactiunii dintre subiect ca om,
in plentitudinea tuturor insusiriilor sale si mediul natural si social.
Vibratia, pulsatia, angajarea prin mobilizare, energizare si directionare, cu
un cuvint, emotiile nu se explica prin faptul ca “inima bate accelerat”, “ochii
stralucesc”. De regula, emotiile pornesc, sunt declansate prin fapte
cognitive-exceptiile facind doar dispozitiile organice- dar nu sunt reductibile
la acte de cunoastere pentru ca diversi subiectireactioneaza emotional doferit
la aceleasi imagini sau idei. Explicatia variabilitatiisubiective a
proceselorafective nu tine deci de organizarea cognitiva a subiectilor, ci de
organizarea lor motivationala.
Emotiile apar ca desfasurari active
ale motivelor in raport cu o situatie pe cind motivele ar putea fi
caracterizarte ca un fel de “concentrate” sau “condensari” emotionale. Dupa V.
Pavelcu, daca motivele se exprima in emotii, ele sa si formeaza si dezvolta
prin trairi emotionale. Emotiile depind de semnificatia pe care o au pentru
subiect evenimentele ce se produc in ambianta si in propriul organism.
Procesele emotionale se dezvolta si in legatura cu amintiri sau circumstante
imaginare. Reactiile, tensiunile si desfasurarile emotionale sunt efectul
confruntarii dintre cerintele subiectului si datele reale sau prezumtive ale
vietii lui intr-un anumit cadru obiectiv. Daca cerintele interne –trebuinte si
motive- sunt satisfacute efectul emotional emotional este pozitiv implicand
placere, satisfactie aprobare, entuziasm. In zituatia contrazicerii cerintelor
a insatisfacerii lor, intervine
neplacerea, nemultumirea, dezaprobarea, necazul, indignarea.
Faptul corespondentei sa
discordantei de diferite grade intre cerintele subiective si anumite conditii
determina polarizarea proceselor afective. Totusi, in starile si
comportamentele emotionale, de cele mai multe ori nu se impune o singura
tendinta afective perfect polarizate spre stenic sau astenic. In fapt, sarile
afective sunt compuse din variante
componente cu sensuri diferite. Complexitatea stariilor emotionale se explice
prin insasi structura motivatiei individului (complicata, divergenta si nu fara
contradictii interne) si prin faptul ca situatiile reale, la care se adauga si
cele imaginare, niciodate nu pot sa satisfaca sau sa contrazica din toate
punctele de vedere constelatia motivationala a unui subiect. Desi emotiile nu
reproduc obiecte prin imagini, nu reproduc erlatii de determinare prin idei,
deci nu indeplinesc o functie restrictiva si specializat cognitiva, totusi, ele
contribuie la cunoastere si sunt fapte de reflectare subiectiva de un anumit
fel.
Emotia semnaleaza specific
relatia intima a subiectului cu ambianta, insemnatatea pentru aceasta a
situatiei reale sau presupuse. Din studiile noastre rezulta ca procesele
emotionale reflecta, prin reactii si trairi specifice inprejurarile de viata.
Procesele emotionale alcatuiesc fondul si latura energetica a vietii psihice si
comportamentului, indeplinind un rol in declansarea si sustinerea energetica a
activitatii adaptive si a celei de luare in stapinire a ambiantei. Ch. Dawin a
atras atentia asupra faptului ca in comportamentele emotionale se regasesc
elemente ale unor actiuni desfasurate cu un anumit sens adaptiv. Emotia nu
numai ca sustine energetic actiunea dar o si anticipa in fiecare din
coordonatele ei. In genere, trairea si comportamentul afectiv se afirma cu un
montaj sau preorganizare energetica a adaptarilor desfasurate. Schemele de reactivitate
emotionala se situeaza insa la diverse nivele biologice si culturale. Este
posibil ca la om sa intervina o discordanta calitativa intre forma de
afectivitate actualizata si cerintele activitatii. Autoreglajul emotional ,
daca iste inadecvat, duce la inadaptare. P. Janet a semnalat aceste fenomene si
a descris cazuri in care, negasind alta iesire subiectul este cuprins de stari
emotionale dezadaptive si, implicit, dezorganizatoare. Cu taote acestea, tza
despre influenta dezorganizatoare a emotiei nu poate fi generalizata.
W. Cannon, prin cercetarile sale
neurofiziologice, a confirmat pe alta cale, asertiunile lui Ch. Darwin dovedind
rolul energizor indispensabil pentru adaptare, al factorilor emotionali.
