EVALUAREA REZULTATELOR ŞCOLARE LA LITERATURA ROMÂNĂ

1.Evaluarea—locul, rolul  şi structura

Evaluarea este o componentă esenţială a activităţii de învăţământ, în special a procesului didactic. Problematica generată de acţiunea de evaluare face parte din ansamblul teoriei educaţiei. Teoria evaluării ca sistem de concepţii, principii şi tehnici referitoare la măsurarea şi aprecierea rezultatelor şcolare şi a procesului didactic este o componentă a terminologiei didactice.

Actul evaluării reprezintă un proces continuu formal sai informal, de apreciere a calităţii, a importanţei sau a utilităţii activităţii de predare – învăţare, proces desfăşurat din nevoia de selecţie, de comparare sau de ameliorare a acesteia.

Evaluarea este o activitate complexă care presupune realizarea mai multor acţiuni şi operaţii aflate în strânsă legătură şi componente ale unui proces unitar. Totuşi, ele sunt diferite prin natura şi prin rolul îndeplinit. Aceste acţiuni şi operaţii constau în:

-realizarea unor operaţii în vederea adaptării de decizii având un obiectiv definit;

-înregistrarea datelor şi comunicarea rezultatelor;

-prelucrarea şi interpretarea datelor;

-aprecierea rezultatelor pe baza unor criterii şi standarde;

-adoptarea unor decizii prin valorificarea rezultatelor evaluării în scopul optimizării demersurilor aplicative viitoare.[1]

Acestea sunt şi principalele probleme rezolvate de evaluare:

-Măsurarea=stabilirea unor relaţii între un sistem de simboluri şi un ansamblu de rezultate ale unor standarde prestabilite (descriptori);

-aprecierea=presupune emiterea unei judecăţi de valoare asupra rezultatelor măsurării.

Reforma sistemului de evaluare porneşte de la constatarea că verificarea tradiţională prezintă destule imperfecţiuni, precum:

-accentul pus pe cunoştinţe teoretice, în defavoarea priceperilor şi deprinderilor practice, de aplicare a acestora;

-nerespectarea particularităţilor de vârstă;

-subiectivismul, rezultat al lipsei unor unităţi generale de măsură;

-utilizarea notării ca instrument coercitiv, ceea ce determină aversiunea elevilor faţă de obiect şi faţă de învăţare, în general.

Sistemul de evaluare din învăţământul primar presupune măsurarea şi aprecierea rezultatelor pe baza descriptorilor de performanţă, criterii unitare de apreciere a performanţelor elevilor pe baza a patru trepte de notare şi care furnizează informaţii relevante asupra nivelului de pregătire atins de aceştia. Datorită înlocuirii sistemului de notare prin calificative acordate pe niveluri de performanţă, au fost eliminate discriminările şi ierarhizările punând accent pe dezvoltarea spiritului de echipă şi mai puţin pe cel de competiţie.

2.Rolul proceselor evaluate în actul didactic

Pentru sistemul de învăţământ evaluarea devine un instrument care permite autoreglarea procesului didactic. Retroacţiunea sau feed-back-ul este un principiu fundamental al oricărei acţiuni eficiente, care constă în asigurarea operativă a informaţiei despre efectul acţiunii. După fiecare demers didactic, la toate disciplinele de învăţământ, ne străduim să dobândim informaţii despre ce şi cât au înţeles elevii, ce cunoştinţe, priceperi, deprinderi şi capacităţi şi-au însuşit şi, în funcţie de acestea, stabilim obiective noi sau insistăm asupra celor pe acre nu le-am atins într-o măsură mulţumitoare. Evaluarea stimulează şi elevul şi cadrul didactic.

Evaluarea este privită cu interes şi de familie, care în multe cazuri intervine în scopul ameliorării pregătirii. Procesul de evaluare este urmărit şi de societate, care dobândeşte siguranţa încredinţării viitorului către actuala generaţie de elevi.

Controlul şi evaluarea cunoştinţelor, inserate în desfăşurarea lecţiei sau a altor forme de activitate, îndeplinesc o seamă de funcţii:

a.Moment al conexiunii inverse în procesul de instruire

Actul transmiterii sau comunicării de informaţie şi actul receptării şi însuşirii acesteia sunt două activităţi solidare ale procesului de învăţământ.

Profesorul îşi dă seama despre rezultatele activităţii de predare, culege informaţii despre modul de receptare a datelor oferite, despre dificultăţi şi lacune în asimilare. Această informaţie „trebuie să aibă un caracter sistematic şi continuu pentru a rotunji ciclul (bucla) predării şi a închide configuraţia”.[2]

Elevul, pe de altă parte, are nevoie de validarea paşilor în învăţare, de „sancţionarea” corectitudinii noţiunilor şi raţionamentelor însuşite, de corectarea greşelilor etc.

b.Măsurarea progresului realizat de elevi

O funcţie importantă a verificării şi notării este măsurarea randamentului şcolar, a progresului realizat de elevi pentru a şti cât mai corect unde se situează aceştia pe firul obiectivelor prevăzute ale instruirii. Evaluarea progresului unui elev în atingerea obiectivelor presupune compararea performanţelor actuale cu rata de progres aşteptată. Se organizează programe corectoare în funcţie de decalajul constatat. Are loc astfel o activitate de monitorizare continuă. Această monitorizare este estimată că ar trebui să aibă loc de două ori pe săptămână pentru a fi eficientă. Nevoia măsurării de la mărimile fizice spre sfera psihologică sunt extinse de cerinţele de ordin practic şi social. Rezultatele, prestaţiile, performanţele, produsele activităţii fac obiectul evaluării şi din ele „se citeşte” evoluţia capacităţilor, intereselor, atitudinilor.

c.Valoarea motivaţională a evaluării

Verificarea/ascultarea ritmică îl face pe elev să înveţe cu regularitate; între frecvenţa ascultării la lecţie şi reuşita şcolară există o corelaţie directă. Controlul, evaluarea externă ritmică stimulează pregătirea continuă a lecţiilor de către elevi şi constituie suport pentru deprinderi personale de automonitorizare.

Valoarea motivaţională a evaluării  constă în: dorinţa de succes, respectiv teama de eşec, care sunt imbolduri pentru învăţare. Succesul sistematic înscrie motivaţia învăţării într-o spirală ascendentă, în timp ce eşecul poate duce la „demotivare”.

d.Moment al autoevaluării, al formării conştinţei de sine

Aprecierea obţinută în şcoală devine reper în autoapreciere, în formarea imaginii de sine. Aprecierea profesorului este însuşită de grupul-clasă şi se răsfrânge în sfera relaţiilor interpersonale, în statutul sociometric al elevului. Imaginea formată asupra unui elev se răsfrânge neîncetat în comportamentul profesorului faţă de acesta şi devine, în acelaşi timp, suport pentru imaginea e sine

e.Factor de reglare

●pentru profesor—cum să-şi dozeze materialul, ce trebuie reluat cu paşi mici, evidenţa surselor de eroare;

●pentru elevi—indiciu în reglarea efortului de învăţare (un reper în dozarea investiţiei de timp în viitor, „semnal e alarmă” pentru promovare etc.); datorită evaluării, elevul ia act de cerinţele societăţii faţă de pregătirea sa şi îşi conturează aspiraţiile proprii;

●pentru părinţi—o bază de predilecţie sau garanţie a reuşitei în viitor, indiciu pentru acordarea de sprijin.

3.Forme de evaluare a rezultatelor şcolare la limba şi literatura română

Forme de evaluare a procesului e instruire:

a.Evaluarea iniţială—se efectuează la începutul unei activităţi de instruire în scopul cunoaşterii capacităţilor de învăţare ale elevilor, a nivelului de pregătire de la care pornesc, a volumului de cunoştinţe şi capacitate necesare asimilării conţinuturilor, secvenţelor sau etapelor următoare.

Datele obţinute prin evaluarea iniţială ajută la conturarea principalelor coordonate ale activităţii viitoare:

-adaptarea strategiilor didactice la posibilităţile de asimilare ale elevilor;

-organizarea unor programe de recuperare pentru întreaga clasă;

-adaptarea unor măsuri de sprijinire sau de recuperare pentru o parte a colectivului.

b.Evaluarea sumativă (cumulativă)—se realizează prin verificări punctuale pe parcursul semestrului, la sfârşit de secvenţă (capitol) – unitate deînvăţare –şi de o evaluare globală de bilanţ la sfârşitul unor perioade e activitate (semestru, an şcolar). Evaluarea sumativă nu  permite amelioarea procesului didactic decât după perioade mari de timp.

c.Evaluarea formativă (continuă)—verificarea performanţelor elevilor pe secvenţe mici de activitate şcolară şi eliminarea caracterului de sondaj. Ea realizează măsurarea şi aprecierea performanţelor tuturor elevilor privind dobândirea întregului conţinut corespunzător fiecărei secvenţe. Evaluarea formativă permite cunoaşterea pregătirii elevilor, identificarea neajunsurilor după fiecare secvenţă de învăţare şi adaptarea măsurilor necesare ameliorării procesului de învăţământ şi a randamentului şcolar.

Frecvenţa evaluărilor formative este impusă de obiectivele şi conţinuturile curriculare şi oferă învăţătorului informaţii privind efectele activităţii oglindite în performanţele elevilor.

4.Metode de evaluare a rezultatelor şcolare la limba şi literatura română

Observarea curentă a comportamentului de învăţare al elevilor, probele orale, probele scrise, temele pentru acasă sunt forme de verificare, metode şi procedee de evidenţiere a performanţelor elevilor ce fac parte din sistemul metodologic lal evaluării rezultatelor şcolare şi a randamentului şcolar.

Observarea sistematică a comportamentului de învăţare al elevilor permite cunoaşterea pregătirii elevilor prin calitatea răspunsurilor date de aceştia în cadrul dialogului frontal cu clasa, a interesului  pentru învăţare manifestat prin participarea afectivă la demersul didactic, prin îndeplinirea îndatoririlor şcolare.

Probele orale implică cerinţa referitoare la ritmicitatea examinării, enunţul întrebărilor, ritmul desfăşurării dialogului de verificare, necesitatea antrenării celorlalţi elevi pentru completarea sau corectarea răspunsurilor elevilor chestionaţi, extinderea verificării de la informaţia dobândită de aceştia şi posibilitatea de redare, la capacitatea de transfer, de aplicare, de compunere şi rezolvare de probleme.

Evaluarea prin probe scrise reprezintă metoda  fundamentală de evaluare a nivelului de pregătire al elevilor ce permite evaluarea unui umăr mare de subiecţi într-un interval relativ scurt de timp, oferă şanse egale elevilor, prin identitatea subiectelor, face posibilă compararea rezultatelor obţinute, asigură o apreciere precisă, veridică, este convenabilă elevilor timizi sau lenţi.

Evaluarea prin probe scrise îmbracă mai multe forme:

a.Teste sumative—probe de evaluare administrate  la sfârşitul unei secvenţe de învăţare, unităţi didactice care pot cuprinde un capitol sau mai multe capitole studiate pe parcursul unui semestru sau chiar an şcolar.

b.Teste formative—sunt rezolvate pe parcursul unei lecţii sau mai multor lecţi

c.Probe de activitate independentă—rezolvate în timpul unei sevenţe de învăţare.

Bibliografie:

Ana, D., Ana, M., Logel , D.,Stroescu – Logel, E—Metodica predării matematicii la clasele

                                                                                I-IV, editura Carminis, Piteşti, 2003

Ionescu, M., Radu, I.—Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005

Popescu, E, Logel, D., Stroescu-Logel, E—Sinteze de metodică a predării limbii şi

                                                                     literaturii române în învăţământul primar

FIŞĂ DE EVALUARE

                             LB.ROMÂNĂ—cls. I

      

1.Despărţiţi în silabe următoarele cuvinte:

abecedar-____________                                           minune-_______________

rară-________________                                           geamgiu-______________

viitor-________________                                          sac-__________________

2.Ordonaţi cuvintele astfel încât să obţineţi o propoziţie:

are, Alina, opt, ani.

________________________________________________________________________________________________________________________________________________

3.Eu zic una, tu zici multe!

arici-_________________                              alună-____________________

cercel-_______________                              varză-_____________________

prăjitură-_____________                               ac-_______________________

4.Scrie uvinte alintate!

brad-_________________                              copil-____________________

masă-________________                               vacă-____________________

uşă-__________________                             fată-_____________________

5.Scrie cel puţin 5 propoziţii despre vacanţă!

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

6.Dictare:

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

OBIECTIVE URMĂRITE:

O₁—să despartă corect în silabe cuvintele date;

O₂—să orsoneze cuvintele astfel încât să obţină o propoziţie;

O₃—să găsească pluralul unor cuvinte date;

O₄—să găsească diminutivele unor cuvinte date;

O₅—să alcătuiască un scurt text pe o temă dată;

O₆—să scrie un text după dictare.

DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ:

SUFICIENT	BINE	FOARTE BINE
-desparte corect astfel de cuvinte în silabe, utilizând tactarea silabelor; -ordonează cuvintele date şi scrie propoziţia alcătuită, uneori cu abateri e la regulile grafice, corectate cu ajutorul învăţătorului; -găseşte pluralul cuvintelor date după ezitări şi corectări din partea învăţătorului; -găseşte doar cu sprijinul învăţătorului diminutivele cuvintelor date; -alcătuieşte un scurt text pe tema dată, cu abateri de la regulile gramaticale, ortografice şi de punctuaţie, corectate ca urmare a intervenţiei învăţătorului; -scrie după dictare un scurt text, cu unele omisiuni/inversiuni de litere şi/sau cuvinte, uneori cu abateri de la normele aşezării în pagină şi de la folosirea corectă a semnelor de punctuaţie.	-desparte corect în silabe astfel de cuvinte utilizând sporadic tactarea silabelor; -ordonează cuvintele date şi scrie lizibil propoziţia alcătuită, respectând regulile gramaticale; -găseşte, cu mici greşeli, pluralul cuvintelor date; -găseşte diminutivele cuvintelor date cu mici greşeli pe care le autocorectează după  observaţii din partea învăţătorului; -alcătuieşte un scurt text pe tema dată, rareori cu abateri de la regulile grafice, ortografice şi de punctuaţie, autocorectate în urma intervenţiei învăţătorului; -scrie după dictare un scurt text, rareori cu omisiuni/inversiuni de litere şi/sau cuvinte, folosind corect semnele de punctuaţie.	-desparte corect, rapid şi precis astfel de cuvinte în silabe; -ordonează (rapid şi corect) cuvintele date şi scrie lizibil propoziţia, respectând regulile gramaticale; -găseşte corect şi rapid pluralul cuvintelor date; -găseşte independent, rapid şi corect, diminutivele cuvintelor date; -alcătuieşte un scurt text pe tema dată, scriind lizibil, îngrijit şi respectând regulile gramaticale; -scrie corect un text după dictare, lizibil şi îngrijit, respectând semnele de punctuaţie.

FIŞĂ DE EVALUARE

                             LIMBA ROMÂNĂ—cls. a III-a

     

OBIECTIVE URMĂRITE:

O₁—să răspundă la întrebări privitoare la conţinutul unui text citit;

O₂—explice scrierea cuvintelor cu „î” şi „â”;

O₃—să scrie un dialog în care să folosească trei pronume personale de politeţe şi cinci pronume personale;

O₄—să explice sensul cuvintelor: faimă, tibişir, baracă, fişic, apoi să alcătuiască enunţuri în care să le integreze;

O₅—să recunoască substantivele, adjectivele şi pronumele personale şi să le analizeze într-un text;

O₆—să explice folosirea semnlor de punctuaţie.

DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ:

Suficient	Bine	Foarte bine
-răspunde la întrebări, cu explicaţii suplimentare din partea învăţătorului; -recunoaşte cu greutate cuvintele care conţin „î” şi „â” şi explică scrierea lor doar cu sprijinul învăţătorului; -alcătuieşte enunţuri în care foloseşte pronume personale de politeţe sau pronume personale doar dirijat de învăţător; -explică cuvintele şi alcătuieşte enunţuri noi cu ele dirijat de învăţător; -recunoaşte substantivele, adjectivele şi pronumele şi le analizează cu sprijin masiv din partea învăţătorului; -explică parţial folosirea semnelor de punctuaţi şi doar cu sprijinul învăţătorului;	-răspunde la întrebări cu foarte puţin sprijin din partea învăţătorului; -recunoaşte cuvintele care se scriu cu „î” şi „â” şi explică scrierea lor cu foarte puţin sprijin din partea învăţătorului; -alcătuieşte un dialog dar nu foloseşte numărul cerut de pronume personale de politeţe sau de pronume personale; -explică cuvintele şi alcătuieşte enunţuri noi cu ele; -recunoaşte substantivele, adjectivele şi pronumele şi le analizează cu mici greşeli; -explică, cu mici greşeli, folosirea semnelor de punctuaţie;	-răspunde independent la întrebări; -recunoaşte toate cuvintele care conţin literele „î” şi „â” şi explică independent, corect scrierea lor; -alcătuieşte un dialog respectând toate cerinţele; - explică cuvintele şi alcătuieşte enunţuri noi cu ele dovedind temeinice cunoştinţe şi creativitate în alcătuirea enunţurilor; -recunoaşte independent substantivele, adjectivele şi pronumele şi le analizează fără greşeli; -explică independent şi fără greşeli folosirea semnelor de punctuaţie.

---

[1] Ana, D., Ana, M., Logel , D.,Stroescu – Logel, E—Metodica predării matematicii la clasele I-IV, editura Carminis, Piteşti, 2003

[2] Ionescu, M., Radu, I.—Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005