Scriitor si istoric. S-a nascut la Bucuresti. E fiul
generalului Ioan Odobescu, seful ostirii romane la 1848, cel care s-a impotrivit
revolutiei. Face liceul la "Sf. Sava". In 1850, mama sa Catinca
(dintr-o familie de carturari) insoteste pe Alexandru si pe Maria, sora lui, la
Paris. Isi formeaza o cultura clasica solida la "College de France"
si la Sorbona. Este influentat de revolutionarii nostri exilati (N. Balcescu,
N. Golescu, C. A. Rosetti s.a.). In 1855, revine in tara si se dedica
literaturii, arheologiei, artelor, invatamantului. A ajuns ministru al cultelor
si instructiunii publice. I-a sprijinit pe folcloristi si a scris prefete
elogioase la Colectia lui G. Dem. Teodorescu si la basmele lui Petre Ispirescu.
Ne-a dat o opera monumentala, in franceza, despre Tezaurul de la Pietroasa
(1889), comoara de aur gasita in 1837 la Pietroasa-Buzau si cunoscuta sub
denumirea de Closca cu puii de aur. A mai scris Istoria arheologiei (1877) si
alte studii erudite.
Proza sa literara, inspirata din istorie, este ilustrata de
doua nuvele: Mihnea-Voda cel Rau (1857) si Doamna Chiajna (1860), amandoua
scrise, cum singur marturiseste, dupa modelul nuvelei Alexandru Lapusneanu a
lui C. Negruzzi. A mai publicat basme: Jupin Ranica Vulpoiul, Tigrul pacalit,
indragite de copii. Opera cea mai valoroasa este Pseudo-Kinegeticos (in
greceste: Fals tratat de vanatoare). Este o epistola care, initial, avea
menirea de a fi asezata ca precuvantare la cartea "Manualul
vanatorului" de C. C. Cornescu. Proiectata prefata, insa, a devenit - sub
pana eruditului Odobescu - o scriere cu totul originala despre vanatoare (i s-a
spus de obicei eseu). Finalul vietii lui Odobescu este tragic. Se sinucide la
10 noiembrie, din cauza unor complexe imprejurari de ordin social si familial.
