Cadouri din romania

Referat traditiile la romani

Dintre toate normele sociale, obiceiul sau traditia populara se identifica cel mai bine cu notiunea de norma sociala, datorita trasaturilor sale inconfundabile, reprezinta creatia societatii, nascuta din dorintele si aspiratiile fiecarui popor, din durerile, necazurile si trairile lui, din lupta dusa pentru supravietuire, din infrangerile si victoriile avute.

Traditiile romanilor sunt comori ce nu ar trebui uitate sau parasite si nici schimbate prin troc cu alte obiceiuri importate din alte tari. Ele sunt ale noastre, ne caracterizeaza, ne definesc si prin ele ne simtim mai bogati, mai alesi, mai altfel decat altii. Aceste traditii ne fac mai "exotici" in ochii europenilor si altor natii, putem fi subiect de discutii si de lauda, de aprecieri cu semnul mirarii.
Traditiile romanilor sunt diferite de la o zona la alta, dupa cum spune vorba cate bordeie, atatea obiceiuri, insa tocmai acest lucru ne face mai frumosi, mai atragatori si mai originali.
Poporul roman a fost intotdeauna un popor credincios, in majoritate ortodox, iar majoritatea traditiilor si obiceiurilor relationeaza cu sarbatorile religioase. Varietatea traditiilor si obiceiurilor se datoreaza trecutului zbuciumat pe care l-a avut poporul nostru, cotropitorii ce au venit in tara noastra s-au indragostit atat de mult de ea, incat s-au stabilit aici, si-au intemeiat familii, au adus cu ei datini si obiceiuri si au imprumutat de la noi, rezultand mozaicul de traditii si obiceiuri.
Sunt zone in tara noastra frumoasa unde traditiile din mosi stramosi nu si-au pierdut practica nici in zilele noastre, frematatoare, moderne, mereu in schimbare, si aici ma refer la zona Maramuresului, spre sursa raului Iza, unde este singurul loc din Europa in care se mai produce ceramica rosie nesmaltuita. Vasele de diferite forme si marimi, pictate apoi in verde viu, rosu sau albastru sunt realizate prin aceeasi tehnologie neschimbata: framantarea lutului cu picioarele, pisarea cu ciocane din lemn, prepararea pigmentilor din pietre abrazive, forma cuptorului. Crescatorii de animale se preocupa de prelucrarea lanii oilor (de la toarcerea cu furca, tesutul si indesarea lanii in vartej, pana la realizarea de covorase, paturi, toale cu razboiul de tesut ). Bisericile din lemn existente in acea zona dezvaluie utilizarea si prelucrarea lemnului in constructii, sculpturi si unelte in gospodarie. Costumele traditionale populare sunt realizate cu migala, pricepere si rabdare, iar traditia portului maramuresean constituie o viziune spectaculoasa, mai ales la festivaluri, spectacole cu specific folcloric si port popular.
Aceasta zona este data drept exemplu, intrucat aici s-au pastrat traditiile parca mai abitir ca in orice alta zona, unde oamenii si-au pastrat vorba, portul, obiceiurile gastronomice si preocuparile lor, dar mai ales ospitalitatea prin care ne-am capatat faima noi, romanii.
Traditiile de sarbatori sunt, de asemenea, insotite de obiceiuri si ritualuri la care nu dorim sa renuntam, pentru ca ne umplu sufletul de bucurie ai atunci simtim ca vine sarbatoarea cu adevarat.
In Ardeal se pastreaza inca un ritual al fertilitatii ce dainuie din Evul Mediu, stropitul fetelor cu parfum, iar udatorii sunt rasplatiti cu oua inrosite si vin.
Mirosul cozonacilor, al carnatilor afumati, a tobei si a sarmalelor de Craciun ne vesteste sarbatoarea si ne putem bucura de ea mai bine. N-as putea sa imi imaginez insa Craciunul fara bradul impodobit, fara cadouri si fara bucuria zapezii.Traditia Ignatului, a porcului taiat in ograda cu savurarea pomenii porcului se pastreaza de demult, iar copii ce s-au mutat la oras, revin la parinti la tara pentru a continua acest obicei.
Mirosul de pasca, drob de miel, ouale inrosite care se ciocnesc de Sfanta sarbatoare a Pastelui rostind Hristos a inviat! si Adevarat a inviat! ne fac sa intram in spiritul sarbatorii si sa ne bucuram cu adevarat de invierea Domnului, dupa ce am am postit pana in Vinerea Patimilor.
Macinicii facuti in casa de 9 martie sunt, de asemenea, un obicei, care difera de la o zona la alta, in Moldova macinicii se fac fara zeama, din aluat de cozonac si copti la cuptor cu nuca, miere si scortisoara, insa in partea de sud a tarii ei se fac din apa cu sare, se fierb in apa si se sevesc cu zahar, nuca si scortisoara. Oricum ar fi, gasim un nou prilej de bucurie si desfatare, iar barbatii se lauda ca pot sa bea cele 44 de pahare de vin, chiar daca se consuma mult mai putin de fapt...
Am enumerat doar cateva traditii si datini care imi vin in minte, insa ele sunt mult mai multe, unele dintre ele au fost uitate sau parasite din lipsa de urmasi sau doritori.
Am avut ocazia sa vizitez si sa vad locuri extraordinar de frumoase din tara noastra, sa gust mancaruri savuroase, sanatoase, cu ingrediente naturale, cu legume din gradina, branza facuta in casa si carne de animale crescute in ograda, sa vad sculpturi, vase ceramice si oameni simpli, sa aud cantece populare romanesti cum nu mai auzi in niciun alt colt al lumii si pot spune ca nu as vrea sa renunt sau sa nu mai am ocazia sa retraiesc aceste momente, la fel cum nu as vrea sa mint si sa spun ca nu sunt romanca.
Obiceiul se poate caracteriza ca fiind o regula de conduita care a luat nastere in cadrul unei societati si are la baza o repetare voluntara din partea oamenilor.
Interesul oamenilor s-a indreptat in ultimii ani spre obiceiurile folclorice. Fenomenul acesta se datoreaza incarcaturii valorice pe care le au obiceiurile, precum si interesului omului pentru ele. Obiceiurile sint, fara indoiala, pitoresti manifestari folclorice, mari spectacole. Ele cuprind semnificatii profunde asupra omului si relatiilor lui cu natura, cu lumea inconjuratoare. Astfel obiceiurile prezinta viata sociala, diverse aspecte ale rinduielii ei, ele dezvaluie toate calitatile si defectele unei natiuni datorita caracterului sau conservator si datorita posibilitatilor de adaptare la diferite vitregii ale vremii.
In cultura romaneasca obiceiurile, in totalitatea lor, cele pe care folcloristii le-au numit calendaristice sau de peste an, impreuna cu cele ale vietii de familie formeaza un sistem interrelational, un sistem corelat cu viata omului. Sistemul este corelat la normele care organizeaza aceasta viata, la regulile de convietuire sociala, la regulile dupa care omul isi organizeaza, prin munca, raporturile lui cu natura. Acest sistem de reguli asigura buna rinduire a societatii.
Obiceiurile formeaza un mecanism activ al vietii sociale, un mecanism creator si pastrator de ordine, un mecanism creator de cultura. Prin aceasta, ele se deosebesc de celelalte categorii ale folclorului: de basme, de cintecele epice si chiar de cele lirice care vorbesc mai mult despre situatiile in care se gaseste omul, despre anumite intimplari ale vietii sociale, relateaza ca texte in sensul propriu al cuvintului, pe cind obiceiurile ne apar ca acte ale mecanismului social.
Dar in raport cu normele si regulile care organizeaza relatiile omului cu natura si relatiile interumane, intersociale, obiceiurile sint acte de comunicare cu limbaj propriu, un limbaj activ in care, pe linga cantitatea de informatie comunicata, cantitatea de actiune este mult mai mare decit in orice act de limbaj verbal. Ca acte de comunicare traditionale ele au un limbaj complex pentru ca la realizarea fiecarui obicei contribuie, de fapt mai multe modalitati de expresie. Exprimarea verbala se imbina cu cea muzicala si coregrafica, cu cea gestica si cu cea mimica.Ele se imbina creind raporturi ierarhice intre limbaje, nu numai in ansamblul obiceiului, ci si in diferite secvente, in diferitele lui momente. Se imbina pentru ca obiceiurile implica acte rituale si ceremonii, acte juridice si economice, valori morale si exprimari estetice, vechi mituri si cunostinte dobindite din experienta oamenilor sau integrate din lexicul cultural eterogen in succesiunea culturala a diferitelor epoci prin care obiceiul a trecut. Sint marci plasate intre secventele succesive ale vietii cotidiene, pentru a-i sublinia diferite etape, pentru a-i da ritmul necesar unei trairi in dinamism propriu.
Obiceiul ca act de comunicare cultural stabileste, de fapt, un raport de schimb intre partenerii lui, schimb de informatii, de bunuri, schimb de servicii. Fiecare act de comunicare, deci si fiecare obicei, transmite un mesaj prin care se face schimbul.
In cultura traditionala comunicarea intre om si natura se facea la nivelul practicii primitive, intre om si reprezentarile pe care si le-a facut despre fenomenele naturii la nivelul miturilor si riturilor. Iar pe planul social concret, raporturile de schimb se stabileau la nivelul obiceiurilor, al normelor de comportare, al ceremonialelor, intre indivizii aceluiasi grup social si intre grupuri sociale diferite, de natura si dimensiuni variate: grupuri teritorial si etnic diferite. Limita schimburilor era determinata de puterea de intelegere, de capacitatea de a comunica.
In cultura populara traditionala, obiceiurile formeaza un capitol important, fiindca intreaga viata a omului, munca lui din timpul anului si diferitele lui ocupatii, relatiile cu semenii si cu intruchiparile mitologice erau intretesute cu obiceiuri. in folclorul nostru, unele obiceiuri au pastrat pina astazi forme ample de desfasurare, in care vechile rituri se imbina cu acte ceremoniale, cu manifestari spectaculoase. Ele sint adevarate sarbatori populare bogate in cintece, dansuri poezie si acte mimice si dramatice. La aceste sarbatori contribuie toate domeniile folclorului si chiar unele domenii ale artelor populare plastice, de exemplu costumul si diferitele obiecte de recuzita.

Aici gasesti icoane ajutatoare in examene!

Aici gasesti icoane ajutatoare in examene!
Icoane ortodoxe
 
 
 
eXTReMe Tracker
Bloguri, Bloggeri si Cititori