Modelul comportamental -Albert Bandura

Teoria învăţării sociale a lui Albert Bandura pune accentul pe importanţa observării şi modelării comportamentului, atitudinilor şi reacţiilor emoţionale a celorlalţi. Bandura crede că oamenii îşi însuşesc  atitudinile prin observarea celorlalţi, imitând ceea ce au văzut.

Agresivitatea este învăţată printr-un proces numit modelare comportamentală. Individul în sine nu moşteneşte aceste tendinţe violente ci le modelează. Copiii învaţă în cea mai mare parte a
cazurilor, reacţiile violente  observându-i pe ceilalţi, personal sau prin intermediul mediului înconjurător şi a mass-media.           

În experimentul cu păpuşa Bobo, copiii nu fac altceva decât să imite agresivitatea prezentă la modelul adult de pe casetă. Principalul mediu cu care  aceştia interacţionează este familia, copiind comportamentul pe care adulţii îl dezvălui în relaţiile cu ceilalţi.

Devine necesar să ştim în primul rând, cum se dezvoltă modelul comportamentului agresiv, în al doilea rând ce îi provoacă pe oameni să reacţioneze violent şi în al treilea rând, dacă vor apela şi mai târziu la un comportament la fel de agresiv.

În acest experiment o grupă de copii de grădiniţă au vizionat o casetă în care o tânără agresa verbal şi fizic o păpuşă Bobo. În pauză, aşa cum era de aşteptat, mai mulţi copii au început să lovească păpuşa ce le fusese adusă, nefăcând altceva decât să imite comportamentul subiectului de pe casetă.

Bandura a mai făcut un număr de experimente variind modul de tratament al subiectului uman: acesta fiind răsplătit sau pedepsit, sau chiar cu diferiţi subiecţi. În acest mod, Bandura  a reuşit să stabilească un număr exact de etape în acest proces de modelare comportamentală:

Ø Atenţia, incluzând evenimentele modelate (valenţa afectivă, complexitatea, valoarea funcţională) şi caracteristicile observatorului (capacităţile fizice şi senzoriale, nivelul de percepţie);

Ø Memorarea, incluzând codarea simbolică, organizarea cognitivă;

Ø Reproducerea: capacităţile fizice, auto-observarea, acurateţea feedbackului;

Ø Motivarea sau răsplata externă şi provizorie.

Atenţia reprezintă cel mai important proces şi tot ceea ce ţine de distragerea atenţiei şi de stimulii competitivi influenţează în mod negativ  asimilarea şi reţinerea informaţiei. Este de asemenea ştiut că imaginile vizuale influenţează  mai mult ca cele verbale. Acelaşi concept poate fi aplicat şi formei şi culorii, tot ceea ce este mai strident are mai multe şanse de a rămâne întipărit în memorie.

În cadrul procesului de memorare, pentru reproducerea comportamentului modelat, individul trebuie să codifice informaţia în cadrul memoriei de termen lung. Memoria este un proces cognitiv foarte important care ajută observatorul să reproducă informaţia asimilată. În experimentul realizat de Bandura copiii au imitat comportamentul vizionat pe casetă: au lovit păpuşa deoarece informaţia fusese codată şi stocată în memorie. În cadrul reproducerii mecanice, observatorul  trebuie să deţină capacitatea fizică şi psihică necesară comportamentului modelat. În final este motivarea, atunci când  subiectul aşteaptă  recompense. În experiment, copiii au văzut că modelul a fost răsplătit pentru acţiunile sale, deci şi ei au reacţionat la fel.

Albert Bandura a teoretizat că pe măsura ce copiii înaintează în vârstă  mediul înconjurător continuă să le afecteze şi să le modeleze comportamentul. El a observat că indivizii care trăiesc în cartiere vicioase şi violente sunt mult mai agresivi decât cei care trăiesc în cartiere liniştite. Acelaşi lucru se poate spune şi despre televiziune unde filmele –şi nu în ultimul rând- desenele animate, care au un impact mare asupra copiilor datorită caracterului eroic ce îl imprimă personajelor, ilustrează grafic violenţa. Deoarece agresivitatea este prezentă în cele mai multe emisiuni, copiii care au contact mai îndelungat cu această formă de mass-media manifestă frecvent, prin imitare, un comportament agresiv. În experimentul cu păpuşa Bobo copiii au fost manipulaţi să răspundă  în mod agresiv la vizionarea filmului. 

De asemenea există şi motivaţii negative, care ar trebui să determine individul să nu imite un comportament dăunător:

                      (1)vechi pedepse;

                      (2)pedepse promise (ameninţări);

                      (3)pedepse provizorii.

Dar, la fel ca majoritatea tradiţionaliştilor, Bandura afirmă că pedeapsa nu funcţionează la fel de bine ca şi răsplata.

Autocontrolul, sau controlul comportamentului propriu, reprezintă o altă latură a personalităţii noastre. Şi aici Bandura sugerează trei etape:

                      (1)auto-observarea

                      (2)discernământul

                      (3)auto-răspunsul

Un concept foarte important în psihologie este părerea bună despre sine. Dacă de-a lungul timpului îţi dai seama că trăieşti conform standardelor personale vei avea o părere foarte bună despre tine, dar dacă nu eşti mulţumit de viaţa care o duci atunci părerea nu va mai fi aşa de bună.

De asemenea, Albert Bandura este recunoscut şi prin terapia modelării. Teoria constă în a face o persoană cu probleme psihologice să reacţioneze în mod pozitiv la vederea altei persoane care se confruntă cu aceleaşi probleme, dar într-un mod mai  încurajator. Una din cercetările sale se referă la fobia de reptile. Subiectul este aşezat în faţa unei ferestre de la un laborator în care se află într-o cuşcă, un şarpe. Apoi, acesta vede cum, de obicei, un actor intră în camera şi reuşeşte să îşi reţină frica prin încurajări verbale, ajungând în cele din urmă să scoată şarpele din cuşcă şi să-l pună pe umeri. Apoi subiectul este invitat să facă acelaşi lucru. Foarte multe persoane care au suferit de această fobie au reuşit să facă acelaşi lucru chiar după vizionarea unui singur actor. Concluzia ar fi că terapia prin modelare comportamentală este foarte puternică. S-a dovedit însă că şi prin imaginaţie terapia poate fi aplicată.

Albert Bandura a avut un mare impact asupra teoriei personalităţii, cercetările sale revoluţionând–o în mare parte.