1. ANEVRISMUL AORTEI TORACICE ŞI ABDOMINALE. Sunt dilataţii anormale, segmentare,
congenitale sau dobândite ca urmare a afectării peretelui arterial prin
arteroscleroză, aortită luetică, infecţie sau traumatism. Anevrismele aortei toracice – tulburări prin compresiunea organelor
vecine. Complicaţii: ruptura şi emboliile în marea circulaţie . Anevrismele aortei abdominale – durere
în lombe (şale) şi abdomen cu prezenţa unei tumori pulsatile. Complicaţii:
ruptura. Anevrismul disecant al aortei are ca semn dominant durerea foarte
intensă cu iradiere pe întreg traiectul aortei. Tratament: Medical – constând în scăderea obligatorie a tensiunii
arteriale mai ales în anevrismul disecant. Chirurgical – de urgenţă în
anevrismul rupt; se rezecă, de asemenea, anevrismele simptomatice sau cele
asimptomatice care se măresc progresiv.
2. ANGINA PECTORALĂ. Cea mai frecventă
formă de manifestare a cardiopatiei ischemice cronice dureroase. Rar poate apar
şi în alte condiţii decât cardiopatia ischemică: anemia severă, tulburările
rapide de ritm, hipertiroidiile, stenoza sau insuficienţa aortică etc. Simptoame: durere retrosternală ce
apare la efort, iradiază în braţul stâng, la baza gâtului, cedează la repaus şi
Nitroglicerină. Uneori criza dureroasă apare şi la repaus (angor de repaus). În
general, crizele anginoase sunt produse de : efort , emoţii, digestie, defecări
borioase, fumat, medicamente (tiroidă, efedrină). Stimuli provenind din alte
organe (esofag, vezicula biliară, spondiloză vertebrală) se pot însuma cu cei
veniţi de la inimă (angor intricot). Traseul EKG între crize poate arăta
modificări de cardiopatie ischemică sau poate fi normal, în acest caz fiind
utilă proba la efort. Tratament: Eliminarea
factorilor declanşanţi : efortul fizic (mersul repede, alergarea după
vehicule), frigul, prânzurile abundente, emoţiile, surmenajul, constipaţia,
alcoolul, tutunul, cafeaua. Tratamentul medical: a) Nitroglicerina cp. 0,5 mg –
1-2 sublingual în criza de angină; b) Tratamentul coronarodilatator dintre accesele
anginoase: nitriţi cu acţiune prelungită (Pentalog, Izoket-izodinid)
administrare câte ½ tb. * 3/zi; are acţiune 4-5 ore; blocanţii β adrenergici:
Propanolol 40 mg ½ tb. * 3/zi (numai cu aviz medical având contraindicaţii
absolute); blocanţi de calciu: Nifedipin (Corinfar) 10 mg tb. 3/zi; derivaţi
coronarodilatatori sintetici: Dipiridamol ((Persantin) 0,025 dg. 6/zi, Agozol,
60 mg – 2 cap/zi, Carbocromen (Intensain, Intercordin) 75 mg dg. 3/zi.
Tratamentul chirurgical: este stabilit în urma coronarografiei şi constă în
diverse procedee de revascularizaţie a miocardului. Terapia naturistă
recomandă: climatoterapia în perioadele de acalmie, la Tuşnad, Vatra Dornei
3. ARITMIILE. Sunt dereglări ale ritmului
normal al inimii fie sub raportul
frecvenţei, fie al
regularităţii frecvenţei cardiace, fie din ambele. Cauze: cardiopatie ischemică, leziuni valvulare, hipertiroidie,
insuficienţă respiratorie, dezechilibre hidroelectrolitice, intoxicaţie cu
digitalice, alcool, tutun. Clasificare:
1) Aritmii atriale: a) tahicardia
sinusală (frecvenţa inimii – 90-120/min.); b) bradicardia sinusală (frecvenţă
sub 60/min.) În ambele este păstrat focarul normal al impulsurilor cardiace:nodul sinusal; c)
extrasistolele atriale – impulsuri ectopice; d) tahicardia paroxistică atrială
(frecvenţa 140-220/min. regulată); e) fibrilaţia atrială şi flutlerul atrial
(tulburări de ritm neregulate). 2)
Aritmii ventriculare: a) extrasistolele ventriculare; b) tahicardia
paroxistică ventriculare; c) fibrilaţia ventriculară. Tratament – vezi recomandările la: extrasistole, tahicardie,
fibrilaţie.
4. ARTEROSCLEROZA (arthere = terci, scleros =
îngroşare). Este o
combinaţie de modificări ale
tunicii interne a arterelor constând în depuneri de grăsimi ce se însoţesc de o
reacţie fibroasă , depuneri de calciu şi progresiv ulcerarea ateromului.
Astfel, se produc stenoze progresive ale arterelor, iar prin ulcerarea plăcilor
eteromatoase este favorizată coagularea = tromboză (astuparea vaselor). Simptomele sunt diferite după
localizare: coronare, a. cerebrale, aorta cu ramurile sale. Factori de risc: predispoziţia
genetică, hiperlipemia, diabetul, hipertensiunea arterială, tutun, obezitate. Tratament: Dieta: scăderea aportului de
grăsimi de origine animală; din grăsimile ingerate (30% din raţia calorică),
două treimi să fie de origine vegetală. Evitarea zaharurilor ce duc, de
asemenea, la creşterea lipidelor sanguine. Medicaţia hipocolesterolemiantă:
Heparina s.c. frunze
5. BLOCUL DE RAMURĂ STÂNGĂ ŞI DREAPTĂ. Este o tulburare
de
conducere caracterizată prin
întârzierea stimulului inimii la nivelul ramurilor sale din ventriculi: când
conducerea este întârziată în ventriculul drept se produce blocul de ramură
drept, iar în ventriculul stâng – blocul de ramură stâng. Cauze: cel drept poate fi congenital fără semnificaţie patologică;
ambele pot apărea în: cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială, cord
pulmonar, intoxicaţii cu digitală, chinină, infecţie reumatică etc. Diagnosticul este numai
electrocardiografic, blocurile de ramură nu au simptoame clinice. Tratament: nu există un tratament al
blocului de ramură; prezenţa lui atrage atenţia asupra cauzelor ce l-au produs,
deci conduita este după caz – coronarodilatatorie, tratament antiinfecţios,
înlăturarea medicaţiei incriminate.
6. BLOCUL SINOATRIAL ŞI ATRIOVENTRICULAR. Blocul
sinoatrial
reprezintă o tulburare de
conducere provocată fie de absenţa stimulului sinusal, fie de blocarea lui la
trecerea spre atriu. Blocul atrioventricular reprezintă o tulburare în
propagarea unui stimul sinoatrial către ventricul, astfel neavând loc
contracţia inimii la acel moment. Cauze:
cardiopatia ischemică, cardiomiopatii diverse, intoxicaţia digitalică, reflexe
vagale pornite din iritaţia organelor interne. Simptoame: ritm cardiac rar, regulat sau cu pauze. Sincopele
Adams-Stockes (pierderea conştiinţei) sunt provocate de scăderea frecvenţei
cardiace sub 20/min. Tratament:
etiologie şi înlăturare a cauzelor. Tratament simptomatic: se impune la
frecvenţa sub 40/min. : Isuprel 10 mg la 3-6 h, atropină 0,5-1 mg. Stimulatorii
electrici artificiali endocardici (pacemaker) reprezintă singura soluţie
terapeutică de durată.
7. CARDIOPATIA ISCHEMICĂ CRONICĂ DUREROASĂ. Este forma
clinică a
cardiopatiei ischemice cronice care se manifestă prin crize dureroase cu
particularităţi specifice. În această categorie sunt cuprinse : a) angorul
pectoral (angina de piept); b) sindromul
intermediar; c) infarctul miocardic. Clasificarea actuală nu mai recunoaşte
drept entitate “sindromul intermediar” sau “preinfarctul” ; formele clinice
cuprinse în această categorie fiind cunoscute ca “angor instabil” în care sunt
incluse: 1) angorul de “novo”, prima criză de anginoasă prezentată de un bolnav
şi care are evoluţie imprevizibilă; 2) “angorul agravant” – crizele anginoase
care apar la eforturi din ce în ce mai mici, la un bolnav cunoscut coronarian;
3) “angorul de repaus” - crizele
anginoase apar în afara oricărui efort, uneori noaptea. Tratament: vezi angina pectorală, infarctul miocardic.
5. CARDIOPATIA ISCHEMICĂ CRONICĂ NEDUREROASĂ. Suferinţă
cardiacă secundară reducerii
debitului sanguin coronarian. Miocardul este vascularizat prin cele două artere
coronare, primele ramuri ale aortei şi se situează alături de rinichi şi creier
printre organele cele mai irigate din organism. Termenul de cardiopatie
ischemică exprimă faptul că debitul coronarian este destul de redus pentru a
produce simptoame sau semne de suferinţă cardiacă. Boala cea mai frecventă a
arterelor coronare este arteroscleroza, rar este incriminat luesul, tumoră ce
comprimă o arteră coronară, stenoză aorică. Termeni similari pentru cardiopatia
ischemică cronică nedureroasă sunt: cardiopatie coronariană, arteroscleroză
coronariană, miocardoscleroză, insuficienţă coronariană. Terapia naturistă recomandă: coada şoricelului, în general se beau
2 căni din ceai pe zi, tinctură de arnică montană frunze
6. CORDUL PULMONAR CRONIC. Afecţiune caracterizată
prin suferinţa
părţii drepte a inimii
datorită bolilor pulmonare. Acestea duc la creşterea presiunii în artera
pulmonară ce constituie un obstacol în faţa inimii drepte. Se produce astfel,
într-un prim stadiu, hipertrofia inimii drepte, apoi insuficienţa cardiacă
dreaptă. Simptoame: cele ale bolii
pulmonare: tuse, lipsă de aer, apare apoi cianoza (învineţirea) buzelor şi
extremităţilor, edeme (umflături) ale membrelor inferioare, ficat mărit,
dureros. Tratament: a) tratamentul
afecţiunii pulmonare: bronhodilatatoare, combaterea infecţiilor respiratorii,
administrarea de oxigen; b) tratamentul insuficienţei cardiace drepte: dietă
fără sare; tonicardiace: Digoxin 250 mg 1 tb/zi – 5 zile pe săptămână;
diuretice; Furantril 40 mg 1 tb de două ori pe săptămână; sângerare la
hematocrit peste 55%.
erea f� u e � ��� �
� iace sub 20/min. Tratament:
etiologie şi înlăturare a cauzelor. Tratament simptomatic: se impune la
frecvenţa sub 40/min. : Isuprel 10 mg la 3-6 h, atropină 0,5-1 mg. Stimulatorii
electrici artificiali endocardici (pacemaker) reprezintă singura soluţie
terapeutică de durată.
7. CARDIOPATIA ISCHEMICĂ CRONICĂ DUREROASĂ. Este forma
clinică a
cardiopatiei ischemice cronice care se manifestă prin crize dureroase cu
particularităţi specifice. În această categorie sunt cuprinse : a) angorul
pectoral.
5. INFARCTUL
MIOCARDIC. Reprezintă o necroză a miocardului datorită
unei opriri a circulaţiei
sângelui în arterele coronare produsă prin: a) tromboză primară dezvoltată pe o
placă arteroscleroasă; b) hemoragii ale intimei, cu ruptură a acestuia şi
tromboză secundată; c) hematom prin hemoragie în peretele vascular, urmat de
ocluzia vasului. Cauze: cea mai
frecventă este arteroscleroza coronariană, foarte rar apare în coronarite
infecţioase sau colagenotice, ca şi după embolii, şoc, sau după hemoragii. Simptoame: durere intensă retrosternală
cu iradiere în braţe, care nu cedează la repaus şi nitroglicerină, însoţită de
paloare, transpiraţii reci şi după caz, de simptome specifice complicaţiilor
infarctului. Complicaţiile imediate sunt: edemul pulmonar acut, tulburările de
ritm şi de conducere, embolia în circulaţia sistemică, şoc cardiogen, moarte
subită. Complicaţii tardive: anevrism cardiac, insuficienţa cardiacă, rupturi
ale inimii, sindrom postinfarct. Diagnostic:
electrocardiograme şi semne biologice: creşterea transaminazei şi a altor
enzime ca CPK, LDH, leucocitoză, creşterea fibrinogenului, a VHS, a glicemiei. Tratament: - repaus absolut la pat în
secţia de terapie coronariană intensivă circa 6-8 zile; apoi mişcări active ale
gambelor, ridicare la marginea patului, apoi în fotoliu, astfel încât în 3
săptămâni bolnavul să se poată mobiliza prin încăpere şi la grupul sanitar.
Medicaţie: sedarea durerii cu Mialgin în diluţii, Algocalmin, sedative uşoare.
Oxigenoterapia: 4 l/min. Vasodilatatoare coronariene: se foloseşte
Nitroglicerina fiole 10 mg în perfuzie, Carbocromen (Intensain), Persantin,
Miofilin. Se mai folosesc per os Pentalong, Izoket, Nifedipina. Tonicardicele:
în complicaţii (insuficienţa cardiacă) cu prudenţă Cedilanid, fiind preferat
Dopamina sau Dobutamina. Antiaritmice: Xilina i. Musc. Sau per os şi alte
antiaritmice după caz Heparina şi apoi Trombostopul (anticoagulante) la cumulul
factorilor de risc.
6. INSUFICIENŢA CARDIACĂ. Insuficienţa cardiacă stângă: reprezintă
insuficienţa pompei
ventriculului stâng, având drept cauză cardiopatia ischemică nedureroasă sau
dureroasă, inclusiv infarctul de miocard, hipertensiunea arterială, boli
valvulare aortice (insuficienţa sau stenoza aortică). Simptoame: dispnee la effort apoi şi la repaus, edem pulmonar acut,
tahicardie şi alte tulburări de ritm, dureri precordiale. Insuficienţa cardiacă dreaptă: reprezintă insuficienţa cordului
drept, având drept cauză principală o boală pulmonară (deci identificându-se cu
cordul pulmonar cronic). Simptome:
edeme ale membrelor inferioare, congestia dureroasă a ficatului, cianoză a
extremităţilor (învineţire), scăderea cantităţii de urină (oliguria). Insuficienţa cardiacă congestivă globală –
asociază cauzele şi simptoamele insuficienţei cardiace stângi şi drepte,
fiind insuficienţa întregului cord. Tratament:
condiţii de viaţă – repausul relativ sau absolut cu pensionare. Dietă:
hiposodată – sunt permise 2-3 g sare/zi, mese cantitativ reduse, alcoolul şi
fumatul sunt interzise. Medicaţia:
a) Tahicardiacele reprezintă medicaţia de bază: Cedilanid (Lanatosid) fiole i.
Venos pentru urgenţe şi pentru tratament de întreţinere; Digoxin tablete 0,250
mg 1 tb/zi 5 zile pe săptămână cu 2 zile pauză (sâmbăta şi duminica). Lanatosid
tablete 0,250 mg are eficacitate mai redusă prin absorbţia slabă; b) Diuretice:
Furantril (40 mg 1 tb., de două ori pe săptămână) (sau Nefrix 25 mg).; c) Tratament
coronarodilatator: Dipiridamol, Intercordin, Pentalong, Izoket, Nifedipina; d)
Tratament anticoagulant: în insuficienţele cardiace greu
reductibile cu risc de tromboză: Heparina şi apoi Trombostop ca tratament de
întreţinere; e) Vasodilatatoare: Hipopresol, Nitroglicerina, Minoxidil,
Pentalong, Captopril. Terapia naturistă
recomandă: infuzie de frunze
5. MIOCARDITE. Reprezintă afectări
inflamatorii sau degenerative ale
muşchiului inimii
(miocardul) produse de cauze diverse, altele decât cardiopatia ischemică. Cauze: a) idiopatice (necunoscute)
generând Cardiomiopatia idiopatică: obstructivă, restrictivă sau congestivă; b)
cauze infecţioase: miocardite virale, rickettsiene, cu protozoare, micotice,
bacteriene (bacil difteric, streptococ, pneumococ); c) toxice: medicamente ca
citostatice, antidepresive, sulfamide; alcoolul (miocardita alcoolică); d)
cauze metabolice: carenţe alimentare, deficit de vitamine din grupa B,
dezechilibre electrolitice (hipopotasemie), endocrinopatii (mixedeme,
hipertiroidie), obezitatea, hemocromatoze (excesul de fier); amiloidoza; e)
boli de colagen: lupus eritematos diseminat, sclerodermie, poliartrită nodoasă;
f) cauze genetice: boli neuromusculare degenerative; g) miocardite post-partum
(după naştere). Tratament:
înlăturarea cauzei şi tratamentul insuficienţei cardiace.
le='G l s ��� �
� >6. INSUFICIENŢA CARDIACĂ. Insuficienţa cardiacă stângă: reprezintă
insuficienţa pompei
ventriculului stâng, având drept cauză cardiopatia ischemică nedureroasă sau
dureroasă, inclusiv infarctul de miocard, hipertensiunea arterială, boli
valvulare aortice (insuficienţa sau stenoza aortică). Simptoame: dispnee la effort apoi şi la repaus, edem pulmonar acut,
tahicardie şi alte tulburări de ritm, dureri precordiale. Insuficienţa cardiacă dreaptă: reprezintă insuficienţa cordului
drept, având drept cauză principală o boală pulmonară (deci identificându-se cu
cordul pulmonar cronic). Simptome:
edeme ale membrelor inferioare, congestia dureroasă a ficatului, cianoză a
extremităţilor (învineţire), scăderea cantităţii de urină (oliguria). Insuficienţa cardiacă congestivă globală –
asociază cauzele şi simptoamele insuficienţei cardiace stângi şi drepte,
fiind insuficienţa întregului cord. Tratament:
condiţii de viaţă – repausul relativ sau absolut cu pensionare. Dietă:
hiposodată – sunt permise 2-3 g sare/zi, mese cantitativ reduse, alcoolul şi
fumatul sunt interzise. Medicaţia:
a) Tahicardiacele reprezintă medicaţia de bază: Cedilanid (Lanatosid) fiole i.
Venos pentru urgenţe şi pentru tratament de întreţinere; Digoxin tablete 0,250
mg 1 tb/zi 5 zile pe săptămână cu 2 zile pauză (sâmbăta şi duminica). Lanatosid
tablete 0,250 mg are eficacitate mai redusă prin absorbţia slabă; b) Diuretice:
Furantril (40 mg 1 tb., de două ori pe săptămână) (sau Nefrix 25 mg).; c) Tratament
coronarodilatator: Dipiridamol, Intercordin, Pentalong, Izoket, Nifedipina; d)
Tratament anticoagulant: în insuficienţele cardiace greu
reductibile cu risc de tromboză: Heparina şi apoi Trombostop ca tratament de
întreţinere; e) Vasodilatatoare: Hipopresol, Nitroglicerina, Minoxidil,
Pentalong, Captopril. Terapia naturistă
recomandă: infuzie de frunze
5. MIOCARDITE. Reprezintă afectări
inflamatorii sau degenerative ale
muşchiului inimii
(miocardul) produse de cauze diverse, altele decât cardiopatia ischemică. Cauze: a) idiopatice (necunoscute)
generând Cardiomiopatia idiopatică: obstructivă, restrictivă sau congestivă; b)
cauze infecţioase: miocardite virale, rickettsiene, cu protozoare, micotice,
bacteriene (bacil difteric, streptococ, pneumococ); c) toxice: medicamente ca
citostatice, antidepresive, sulfamide; alcoolul (miocardita alcoolică); d)
cauze metabolice: carenţe alimentare, deficit de vitamine din grupa B,
dezechilibre electrolitice (hipopotasemie), endocrinopatii (mixedeme,
hipertiroidie), obezitatea, hemocromatoze (excesul de fier); amiloidoza; e)
boli de colagen: lupus eritematos diseminat, sclerodermie, poliartrită nodoasă;
f) cauze genetice: boli neuromusculare degenerative; g) miocardite post-partum
(după naştere). Tratament:
înlăturarea cauzei şi tratamentul insuficienţei cardiace.
le='G l s ��� �
� >6. INSUFICIENŢA CARDIACĂ. Insuficienţa cardiacă stângă: reprezintă
insuficienţa pompei
ventriculului stâng, având drept cauză cardiopatia ischemică nedureroasă sau
dureroasă, inclusiv infarctul de miocard, hipertensiunea arterială, boli
valvulare aortice (insuficienţa sau stenoza aortică). Simptoame: dispnee la effort apoi şi la repaus, edem pulmonar acut,
tahicardie şi alte tulburări de ritm, dureri precordiale. Insuficienţa cardiacă dreaptă: reprezintă insuficienţa cordului
drept, având drept cauză principală o boală pulmonară (deci identificându-se cu
cordul pulmonar cronic). Simptome:
edeme ale membrelor inferioare, congestia dureroasă a ficatului, cianoză a
extremităţilor (învineţire), scăderea cantităţii de urină (oliguria). Insuficienţa cardiacă congestivă globală –
asociază cauzele şi simptoamele insuficienţei cardiace stângi şi drepte,
fiind insuficienţa întregului cord. Tratament:
condiţii de viaţă – repausul relativ sau absolut cu pensionare. Dietă:
hiposodată – sunt permise 2-3 g sare/zi, mese cantitativ reduse, alcoolul şi
fumatul sunt interzise. Medicaţia:
a) Tahicardiacele reprezintă medicaţia de bază: Cedilanid (Lanatosid) fiole i.
Venos pentru urgenţe şi pentru tratament de întreţinere; Digoxin tablete 0,250
mg 1 tb/zi 5 zile pe săptămână cu 2 zile pauză (sâmbăta şi duminica). Lanatosid
tablete 0,250 mg are eficacitate mai redusă prin absorbţia slabă; b) Diuretice:
Furantril (40 mg 1 tb., de două ori pe săptămână) (sau Nefrix 25 mg).; c) Tratament
coronarodilatator: Dipiridamol, Intercordin, Pentalong, Izoket, Nifedipina; d)
Tratament anticoagulant: în insuficienţele cardiace greu
reductibile cu risc de tromboză: Heparina şi apoi Trombostop ca tratament de
întreţinere; e) Vasodilatatoare: Hipopresol, Nitroglicerina, Minoxidil,
Pentalong, Captopril. Terapia naturistă
recomandă: infuzie de frunze
5. MIOCARDITE. Reprezintă afectări
inflamatorii sau degenerative ale
muşchiului inimii
(miocardul) produse de cauze diverse, altele decât cardiopatia ischemică. Cauze: a) idiopatice (necunoscute)
generând Cardiomiopatia idiopatică: obstructivă, restrictivă sau congestivă; b)
cauze infecţioase: miocardite virale, rickettsiene, cu protozoare, micotice,
bacteriene (bacil difteric, streptococ, pneumococ); c) toxice: medicamente ca
citostatice, antidepresive, sulfamide; alcoolul (miocardita alcoolică); d)
cauze metabolice: carenţe alimentare, deficit de vitamine din grupa B,
dezechilibre electrolitice (hipopotasemie), endocrinopatii (mixedeme,
hipertiroidie), obezitatea, hemocromatoze (excesul de fier); amiloidoza; e)
boli de colagen: lupus eritematos diseminat, sclerodermie, poliartrită nodoasă;
f) cauze genetice: boli neuromusculare degenerative; g) miocardite post-partum
(după naştere). Tratament:
înlăturarea cauzei şi tratamentul insuficienţei cardiace.
