Muzeul Luvru este un personaj cu puteri depline în BELPHEGOR, FANTOMA DE LA LUVRU. Iniţial, Luvru a fost o fortăreaţă medievală în 1200, după care a devenit rezidenţa regală sub domnia lui Carol al V-lea, în 1365. Curînd după aceea a fost modernizat după gustul renascentist de către Francisc I în 1546. De-a lungul secolelor a fost extins, distrus sau transformat sub domniile succesive ale lui Henric al IV-lea, Ludovic
al XIII-lea, Ludovic al XIV-lea, Napoleon I şi Napoleon III. Arhitectura sa este o îngemănare de stiluri care stau mărturie a mai mult de 800 de ani de istorie.
Muzeul propriu-zis a fost inaugurat la sfîrşitul secolului al XVII-lea, pe timpul Revoluţiei Franceze (mai exact, în 1793). Dar ideea fusese concepută patruzeci de ani mai devreme de către Lafont de Saint-Etienne, care atacase caracterul privat al colecţiilor regale, propunînd ca aceste opere de artă să fie accesibile marelui public în Galeria Principală a muzeului.
Suprafaţa totală a muzeului acoperă 40 de hectare pe un teren situat chiar în inima Parisului. Punct nodal al capitalei Franţei, muzeul delimitează în prezent nordul de sudul oraşului. Clădirea este prima dintr-o serie de monumente care se continuă cu Caruselul, Obeliscul din Place Concorde, Arcul de Triumf de pe Champs-Elysees şi sfîrşeşte cu Arcul din La Defense.
În zilele noastre, Muzeul găzduieşte istoria artei lumii occidentale, începînd cu Evul Mediu, pînă în secolul al XIX-lea, alături de civilizaţii antice care au precedat şi au inspirat cultura vestică.
Muzeul este împărţit în şapte secţiuni diferite (trei secţiuni antice: Antichitatea Orientală, Egipteană, Greacă, Etruscă şi Romană) şi patru secţiuni moderne: sculptură, pictură, obiecte de artă şi grafică.
În 1981 Francois Mitterand a lansat proiectul Grand Louvre (cu iniţierea creaţiei Piramidei luiPei Richelieu din partea nordică a muzeului şi subsolul curţii Napoleon).
Spaţiul util pentru exponate al muzeului a fost dublat de la 31,000 m2 în 1984 la 55,000 m2 în prezent, iar numărul de exponate a sărit de la 20,600 la 34,000!!
50 milioane de vizitatori au pătruns în holurile muzeului în ultimii 10 ani şi mai mult de 5 milioane în 1999. Acest veritabil "oraş în oraş" are 1800 de angajaţi care ocupă 40 de posturi diferite.
Muzeul propriu-zis a fost inaugurat la sfîrşitul secolului al XVII-lea, pe timpul Revoluţiei Franceze (mai exact, în 1793). Dar ideea fusese concepută patruzeci de ani mai devreme de către Lafont de Saint-Etienne, care atacase caracterul privat al colecţiilor regale, propunînd ca aceste opere de artă să fie accesibile marelui public în Galeria Principală a muzeului.
Suprafaţa totală a muzeului acoperă 40 de hectare pe un teren situat chiar în inima Parisului. Punct nodal al capitalei Franţei, muzeul delimitează în prezent nordul de sudul oraşului. Clădirea este prima dintr-o serie de monumente care se continuă cu Caruselul, Obeliscul din Place Concorde, Arcul de Triumf de pe Champs-Elysees şi sfîrşeşte cu Arcul din La Defense.
În zilele noastre, Muzeul găzduieşte istoria artei lumii occidentale, începînd cu Evul Mediu, pînă în secolul al XIX-lea, alături de civilizaţii antice care au precedat şi au inspirat cultura vestică.
Muzeul este împărţit în şapte secţiuni diferite (trei secţiuni antice: Antichitatea Orientală, Egipteană, Greacă, Etruscă şi Romană) şi patru secţiuni moderne: sculptură, pictură, obiecte de artă şi grafică.
În 1981 Francois Mitterand a lansat proiectul Grand Louvre (cu iniţierea creaţiei Piramidei lui
Spaţiul util pentru exponate al muzeului a fost dublat de la 31,000 m2 în 1984 la 55,000 m2 în prezent, iar numărul de exponate a sărit de la 20,600 la 34,000!!
50 milioane de vizitatori au pătruns în holurile muzeului în ultimii 10 ani şi mai mult de 5 milioane în 1999. Acest veritabil "oraş în oraş" are 1800 de angajaţi care ocupă 40 de posturi diferite.
