Aerul pe care-l inspiram este parte din atmosfera, amestecul de gaze ce acoperă Globul Pământesc. Acest amestec de gaze asigura viata pe pamant si ne protejează de razele dăunătoare ale soare. Pamantul este înconjurat de un strat de gaze, numit atmosfera. Acesta este aerul pe care îl inspiram si care ne apăra de efectul dăunător al razelor solare. Atmosfera este menţinuta de gravitaţie, astfel încât nu se poate dispersa in
spaţiul cosmic. Aceasta ,,manta de gaze” groasa de circa 500 km, ne protejează totodată de ploaia de meteoriţi care zboară prin spaţiu. In fiecare zi milioane de oameni străbat atmosfera cu diferite aparate de zbor, de la baloane la avioane supersonice. Cosmonauţii trec prin atmosfera când se îndreaptă spre cosmos.
Atmosfera este formata dintr-un amestec de circa 10 gaze diferite, in mare parte din azot ( 78% ), si oxigen (21%). Acel 1% rămas este format din argon, heliu, neon si dioxid de carbon. Toate acestea sunt gaze neutre, adică nu intra in reacţie cu alte substanţe. Mai exista urme de dioxid de sulf, amoniac, monoxid de carbon si ozon, precum si vapori de apa. Conţine si poluanţi, cum ar fi unele gaze nocive, fum, sare, praf si cenuşa vulcanica.
Amestecul de gaze si mici particule solide, formează patru straturi principale: troposfera, stratosfera, mezosfera, termosfera. Primul strat, troposfera este cel mai subţire se termina la distanta de aproximativ 12km deasupra Pamantului. Avioanele care zboară in general la inaltimea de 9-11km deasupra Pamantului nu trec dincolo de troposfera.
Acesta este stratul cel mai cald, deoarece razele solare se reflecta pe suprafaţa Pamantului si încălzesc aerul. Pe măsura ce ne îndepărtam de pamant, temperatura aerului scade treptat, la limita troposferei fiind de –55*C. Stratul următor este troposfera; aceasta se întinde pana la aproximativ 50km deasupra Pamantului. La limita superioara a stratosferei se afla o concentrare maxima de ozon numita scut de ozon. Aici temperatura este mai ridicata decât in troposfera, deoarece ozonul absoarbe o mare cantitate de radiaţii solare. Cercetătorii sunt ingrijorati de poluarea continua a aerului care provoacă distrugerea stratului de ozon. In lipsa acestui scut Pamantul va fi expus radiaţiilor nocive cu ultraviolete. Deasupra stratosferei la 50-70km deasupra Pamantului se întinde mezosfera. Deasupra acesteia se întinde mezopauza, stratul cel mai rece al atmosferii (-90*C). In acest strat se formează norii de gheata, care sunt vizibili doar la asfinţitul soarelui, când sunt iluminaţi de jos. Meteoriţii care se îndreaptă spre pamant, trecând prin mezosfera, de obicei ard. Cu toate ca aerul este destul de rar, prin frecarea rezultata din întâlnirea meteoriţilor cu moleculele de oxigen, se produce o temperatura de ardere care distruge meteoriţii.
Ultimul strat al atmosferei, înainte de spaţiul cosmic este termosfera. Aceasta se afla la o distanta de aproximativ 100km de Pamant, fiind compusa din Ionosfera si Magnetosfera. In ionosfera radiaţiile solare produc o ionizare: particulele sunt încărcate electric. Atunci când aceste particule se lovesc de atmosfera, se poate observa un fenomen numit aurora boreala. Ionosfera reflecta undele radio folosite in telecomunicaţii.
Deasupra ionosferei se afla magnetosfera. Aceasta este la limita superioara a câmpului magnetic al Pamantului. Se comporta ca un magnet uriaş: retine particulele cu energie ridicata, ferind Pamantul de ele.
Termosfera are cea mai scăzuta densitate dintre toate straturile. Densitatea exprima de fapt distanta dintre particulele dintr-o materie. Cu cat ne îndepărtam de Pamant, densitatea va fi tot mai mica, adică distanta dintre moleculele de gaz va fi din ce in ce mai mare. La suprafaţa Pamantului moleculele sunt foarte apropiate, iar la marginea termosferei, foarte îndepărtate. La limita superioara a termosferei, numita exosfera, aerul are o densitate atât de mica, încât se trece in spaţiul planetar fara o limita evidenta.
Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-a menţinut de milioane de ani, este ameninţat acum de activitatea omului. Aceste pericole ar fi efectul de sera, încălzirea globala, poluarea aerului, subţierea stratului de ozon si ploile acide.
In ultimii 200 de ani, industrializarea globala a dereglat raportul de gaze necesar pentru echilibrul atmosferic. Arderea cărbunelui si a gazului metan, s dus la formarea unei cantitati enorme de dioxid de carbon si alte gaze, mai ales după ce la sfarsitul secolului trecut, a apărut automobilul. Dezvoltarea agriculturii a determinat acumularea unor cantitati mari de metan si oxizi de azot in atmosfera.
Stratul de ozon din stratosfera, ne protejează retinand razele ultraviolete ale soarelui.
Deoarece in zilele noastre a crescut foarte mult folosirea hidrocarburilor clorinate, fluorinate in flacoanele cu aerosoli, frigidere, detergenţi, polistiroli aceste gaze au ajuns in atmosfera in cantitati mai mari decât ar fi putut suportate de atmosfera. Pe măsura ce se ridica, se descompun, formându-se cloridioni, care ataca si distrug stratul de ozon.
Efectul respectiv a fost semnalat pentru prima oara in 1985 de către oamenii de stiinta care lucrau in Antarctica, in momentul in care au observat formarea unei găuri in stratul de ozon. Cercetătorii au fost ingrijorati de faptul ca stratul de ozon s-ar putea rarefia si in alte parţi ale Globului, crescând nivelul radiaţiilor nocive. Din nefericire, cu zece ani mai târziu, in 1995 ca si deasupra Arcticii si Europei de Nord s-au format găuri in stratul de ozon.
In întreaga lume sunt pornite campanii care încearcă sa convingă guvernele sa renunţe la distrugerea pădurilor ecuatoriale. Populaţia contribuie la aceste campanii, prin faptul ca nu mai cumpăra produse fabricate din lemn tropical, reducând oarecum cererea pentru acestea. Sunt tari care ajuta la restabilirea echilibrului, prin plantarea arborilor. Un singur lucru este cert: in zilele noastre nu mai putem spera sa respiram aer curat. Freonii au fost scoşi din produsele industriale, ca urmare a presiunii exercitate de opinia publica, fiind inlocuiti cu alte substanţe.
In 1995, in Marea Britanie dintre copii sub 18 ani, fiecare al şaptelea a suferit de astm. Inflamaţia alveolelor pulmonare produce dificultati respiratorii si senzaţie de sufocare. Inca nu este dovedit faptul ca aceasta afecţiune ar fi produsa de poluarea aerului, dar un lucru este sigur: poluarea agravează simptomele. Principalii vinovaţi sunt gazele de eşapament si gazele formate sub efectul radiaţiilor solare din produsele arderii combustibililor.
Siropurile si inhalaţiile curative ameliorează accesele, medicaţia preventiva este eficienta, dar cercetările continua in direcţia stopării acestor afecţiuni, care a luat proporţii îngrijorătoare.
Atmosfera este insa in pericol, ca urmare este in pericol întregul madiu de viata. Este nevoie de un control riguros si de masuri radicale pentru ca viitorul atmosferei sa fie sigur.
