Evoluţionismul este concepţia conform căreia
viaţa şi omul însuşi se află într-un proces continuu de evoluţie, guvernat de
legi ale naturii pe care acesta le poate cunoaşte şi cu ajutorul cărora poate
înţelege fenomenele din jur.Potrivit
acestei concepţii, religiile au apărut ca urmare a neputinţei oamenilor de a-şi
explica anumite fenomene cu ajutorul legilor naturii. Rolul zeilor ar fi tocmai
acela de a explica tot ceea ce depăşeşte puterea de înţelegere a oamenilor.
În
evoluţionism este negată Revelaţia divină şi se consideră că actuala concepţie
despre Dumnezeu este rezultatul unei dezvoltări progresive în timp. Astfel, se
susţine că, pe scara evoluţiei umane, s-a trecut de la acceptarea existenţei
unei lumi spirituale, alături de cea materială, la anumite personificări ale
acesteia în fiinţe superioare numite „zei”. Apoi s-a ajuns la politeism şi
într-o etapă ulterioară, la religiile monoteiste. Mai presus de religie s-ar
afla filozofia, iar cunoaşterea prin ştiinţă este considerată a fi cunoaşterea
completă.
În
secolul al XIX-lea, evoluţionismul „ştiinţific” reprezentat de biologul Charles
Darwin şi discipolii acestuia, considera că întreaga viaţă de pe pământ poate
fi explicată prin conceptul de evoluţie. Prima celulă vie a apărut în mod
întâmplător în oceanul planetar, apoi s-a dezvoltat fără intervenţia lui
Dumnezeu, dând naştere tuturor speciilor care există astăzi pe pământ.
Această
concepţie a fost preluată şi folosită de către adepţii ateismului în încercarea
lor de a combate învăţătura creştină privind crearea lumii de către Dumnezeu,
aşa cum este descoperită în Sfânta Scriptură.
Astăzi
se încearcă (mai ales în Biserica Romano-catolică) o reconciliere între
creaţionism şi evoluţionism, în sensul unui creaţionism evolutiv sau al unui
evoluţionism creator, ca lucrare dinamică a lui Dumnezeu interioară lumii, nu
exterioară ei. Se trece, astfel, de la confruntare la dialog între ştiinţă şi
religie.
Ateismul neagă
existenţa lui Dumnezeu, considerat produsul imaginaţiei omului. Această
concepţie apare de-a lungul timpului în diferite sisteme sau curente filozofice
care resping existenţa unui Dumnezeu personal şi susţin că atributele lui
Dumnezeu sunt proiecţia idealurilor omului care doreşte să fie atotputernic,
atotştiutor şi veşnic; minunile sunt fenomene naturale sau construcţii
intelectuale ale omului, care încearcă să îşi explice diferite fenomene;
libertatea de alegere a omului înlocuieşte rolul divinităţii.
Ateismul
se poate manifesta în diferite moduri: aprecierea exagerată a aspectelor
materiale ale vieţii în defavoarea celor spirituale, negarea nevoii ajutorului
lui Dumnezeu în viaţa omului, neacceptarea manifestării vieţii religioase a
comunităţilor, respingerea oricăror fenomene de educaţie religioasă, revolta faţă
de sfinţenie, etc. Ateismul a fost susţinut de regimurile politice comuniste.
Ateismul
nu trebuie confundat cu agnosticismul, concepţie care susţine imposibilitatea
cunoaşterii lui Dumnezeu.
