Principele Nicolae,acest suflet pur, credincios patriei noastre si MS
Regelui Mihai binecuvantat sa-i fie numele,merita recunostinta
romanilor.!Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!Invatati istoria adevarata a romanilor dragii mei!Numai asa veti reusii sa aflati cine sunteti!După preluarea puterii de către generalul Ion Antonescu, Principele Nicolae a făcut
mai multe tentative de a reveni în ţară, însă conducătorul statului s-a
opus. Totuşi în 1942, printr-un decret publicat în „Monitorul Oficial“,
era repus deplin în drepturile sale ca membru al familiei regale. În
anii războiului şi-a oferit opoziţiei, respectiv lui Iuliu Maniu, fără
succes, oficiile pentru tratative privind scoaterea României din
războiul alături de Axă. A asistat la întregul proces al instaurării
regimului comunist în România denunţând în fel şi chip „sovietizarea’’
ţării. S-a bucurat de preţuire şi chiar simpatie în cercurile emigraţiei
româneşti, de la opoziţia democratică la legionari. A participat la mai
multe tentative de unire a exilului românesc. Participă frecvent cu
mesaje pentru poporul român difuzate de „Europa Liberă“, „Vocea
Americii“, „Radio Londra“. A fondat în anul 1949, la Paris, Centrul
român de cercetări, a cărei preşedinţie au avut-o printre alţii: Mircea
Eliade, Emil Cioran, Henri Coandă. A fondat o serie de publicaţii,
precum şi o editură la care au colaborat printre alţii Grigore Gafencu,
Vintilă Horia, Alexandru Busuioceanu. A finanţat mulţi ani biblioteca
română din Freiburg şi publicaţia acesteia. A sprijinit în fel şi chip
cauza românească a democraţiei şi libertăţii participând la congrese şi
conferinţe, contribuind la activitatea unor fundaţii şi aşezăminte
finanţând proiecte şi ajutând oameni care reuşeau să fugă din România în
Occident.
A murit la 11 iulie 1977, fiind înmormântat la Lausanne
în Elveţia. Prin testament a cerut ca osemintele sale să fie aduse în
ţară şi poate că în viitor acestea îşi vor găsi odihna de veci undeva,
la Curtea de Argeş.
