TC: „Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine
stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine.” Ioan 14:30
„Aceia
care vor să fie urmaşi ai adevăratului Dumnezeu trebuie să renunţe la orice
idol. Nu putem înainta în experienţa creştină până ce nu îndepărtăm tot ce ne
desparte de Dumnezeu.” E.White – Solii pt. Tineret, p.378
r Trădătorii din cetate (de dincoace de ziduri) deschid porţile pentru
vrăjmaş
Iosua 8:17,19,20 N-a rămas nici un om în Ai şi
în Betel care să nu fi ieşit împotriva lui Israel. Au lăsat cetatea deschisă, şi au urmărit pe Israel. (19) De îndată
ce şi-a întins mâna, bărbaţii, care stăteau la pândă, au ieşit repede din locul
unde erau; au pătruns în cetate, au luat-o, şi s-au grăbit de i-au pus foc. (20) Oamenii din Ai, uitându-se înapoi, au văzut
fumul cetăţii suindu-se spre cer, şi n-au
mai putut să scape în nici o parte. Poporul care fugea spre pustie s-a
întors împotriva celor ce-l urmăreau..
& „Izraeliţii au fost ispitiţi să păcătuiască
[la Baal Peor - notă] într-un moment când se aflau într-o stare de tihnă şi
siguranţă. Au pierdut din vedere să caute fără încetare faţa lui Dumnezeu, au
uitat să se mai roage şi s-au lăsat în voia unei deosebite încrederi în sine.
Comoditatea, lenevia şi înclinaţia către petreceri au lăsat nesupravegheată
citadela sufletului şi gândurile josnice şi-au făcut intrare. Trădătorii de dincoace de ziduri au fost
aceia care au dărâmat întăriturile principiilor şi l-au lăsat pe Israel pradă
puterii lui Satana. În felul acesta caută Satana şi în zilele noastre să
nimicească sufletele.” E.White – Patriarhi şi Profeţi, p.460
r Înfiorător! - Porţi deschise pentru ca Satan să intre „în tine” oricând vrea
Ioan 14:30 Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci
vine stăpânitorul lumii acesteia. El
n-are nimic în Mine.
& „Satana găseşte în inimile
omeneşti un loc unde-şi poate câştiga un
punct de sprijin; o dorinţă păcătoasă este nutrită, prin care ispitele lui îşi manifestă puterea. Dar Hristos a
declarat despre sine: ‚Vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine’
(Ioan 14,30). Satana n-a putut găsi nimic în Fiul lui Dumnezeu care să-i fi
oferit posibilitatea biruinţei. El păzise poruncile Tatălui Său şi în El nu era
nici un păcat pe care Satana să-l poată
exploata spre folosul lui. Aceasta este starea în care trebuie să fie
găsiţi aceia care vor sta în timpul strâmtorării.” E.White – Marea Luptă, p.
624
r Un singur punct vulnerabil e suficient pentru dezastru
ü Un chibrit poate aprinde o
casă sau chiar hectare de cereale sau pădure.
ü O mică spărtură poate
conduce la scufundarea unei corăbii.
Iacov 3:3-6 De pildă, dacă punem cailor frâul în gură, ca să ne asculte, le cârmuim tot trupul. (4) Iată,
şi corăbiile, cât de mari sunt, şi, cu toate că sunt mânate de vânturi iuţi,
totuşi sunt cârmuite de o cârmă foarte
mică, după gustul cârmaciului. (5) Tot aşa şi limba, este un mic
mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! (6) Limba este şi ea un
foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata
vieţii, când este aprinsă de focul gheenei.
& Păcatele preferate ne distrug toată evlavia, reprezintă o pricină
continuă ne tulburare şi confuzie, ne fac nefericiţi şi, finalmente, ne
ruinează total.
r Idoli preferaţi - Cunoscându-ne punctele vulnerabile
Numeri 22:7,8,13 Bătrânii lui Moab şi bătrânii
lui Madian au plecat, având cu ei daruri
pentru ghicitor. Au ajuns la Balaam, şi i-au spus cuvintele lui Balac. (8) Balaam
le-a zis: „Rămâneţi aici peste
noapte, şi vă voi da răspuns, după cum îmi va spune Domnul.” Şi căpeteniile
Moabului au rămas la Balaam. (13) Balaam s-a sculat dimineaţa şi a zis
căpeteniilor lui Balac: „Duceţi-vă înapoi în ţara voastră, căci Domnul nu vrea să mă lase să merg cu voi.”
Numeri 24:10,25 Balac s-a aprins de mânie împotriva
lui Balaam; a bătut din mâni şi i-a zis lui Balaam: „Eu te-am chemat să-mi
blestemi vrăjmaşii, şi iată că de trei ori tu i-ai binecuvântat! (11) Fugi
acum, şi du-te acasă! Spusesem că-ţi voi da cinste, dar Domnul te-a împiedicat s-o primeşti.” (25) Balaam s-a sculat,
a plecat, şi s-a întors acasă. Balac a plecat şi el acasă.
r Istoria nu se termină aici - Satan revine în acelaşi punct, pentru că „te
simte”
2Pet. 2:15 După ce au părăsit calea cea dreaptă, au
rătăcit, şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii.
Apocalipsa 2:14 Dar am ceva împotriva ta. Tu
ai acolo nişte oameni care ţin de învăţătura lui Balaam, care a învăţat pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea
copiilor lui Israel, ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor, şi să
se dedea la curvie.
& Atât Balaam, cât şi Iuda
primiseră mare lumină şi se bucuraseră de privilegii deosebite; dar un singur păcat nutrit în inimă a otrăvit
întreaga fiinţă şi le-a adus nimicirea. E primejdios să lăsăm o pornire rea să se cuibărească în inima
noastră. Un singur păcat pe care-l
nutrim, încetul cu încetul va înjosi caracterul, aducând cele mai nobile puteri
ale lui în supunere faţă de dorinţa cea rea. Cel care îndepărtează din
conştiinţa sa chiar numai o singură
strajă, care îngăduie o singură
deprindere păcătoasă şi o singură
abatere de la înaltele cerinţe ale datoriei, dărâmă zidurile de apărare ale sufletului şi deschide o cale pentru ca Satana să intre şi să îl ducă în rătăcire.”
E.White – Patriarhi şi profeţi, p.453
& „Mulţi au un simţământ de înstrăinare de
Dumnezeu, o recunoaştere a faptului că sunt încă robi eului şi păcatului lor;
aceştia fac eforturi ca să producă o schimbare, dar ei nu-şi răstignesc eul. Ei
nu se predau cu totul în mâinile Domnului Hristos, cerând puterea divină
necesară pentru a face voia Sa. Ei nu sunt dispuşi să se lase modelaţi după
chipul divin. În mod general, ei îşi recunosc
nedesăvârşirile, dar nu renunţă, nu se
leapădă de păcatele lor preferate. Cu fiecare faptă sau acţiune rea, firea cea veche şi egoistă câştigă teren,
se întăreşte. Adevărata sfinţire constă în deplina predare în serviciul lui
Dumnezeu. Aceasta este condiţia adevăratei vieţuiri creştine. Domnul Hristos
cere o consacrare deplină, fără rezerve, pentru o slujire neîmpărţită.” E.White
– Parabolele Domnului, p.49
r Idolii familiali – vechi, mult îndrăgiţi, fiind o parte din viaţa noastră
Ieremia 7:18 Copiii strâng lemne, părinţii aprind focul, şi femeile frământă
plămădeala, ca să pregătească turte împărătesei cerului, şi să toarne
jertfe de băutură altor dumnezei, ca să Mă mânie.”
Geneza 31:14-20 Rahela şi Lea au răspuns şi
i-au zis: „Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru? (15) Nu
suntem noi oare privite de el ca nişte străine, fiindcă ne-a vândut şi ne-a mâncat şi banii? (16) Toată bogăţia pe
care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri.
Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu.” (17) Iacov s-a sculat şi a pus pe
copiii şi nevestele sale călare pe cămile. (18) Şi-a luat toată turma şi
toate averile pe care le avea: turma pe care o agonisise în Padan-Aram; şi a
plecat la tatăl său Isaac, în ţara Canaan. (19) Pe când Laban se dusese
să-şi tundă oile, Rahela a furat idolii
tatălui său; (20) şi Iacov a
înşelat pe Laban, Arameul, căci nu
l-a înştiinţat de fuga sa.
Geneza 31:30-37 Dar acum, odată ce ai plecat, pentru
că te topeşti de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat dumnezeii mei?” (31) Drept răspuns, Iacov
i-a zis lui Laban: „Am fugit, fiindcă mi-era frică, gândindu-mă că poate îmi
vei lua înapoi fetele tale. (32) Dar să
piară acela la care îţi vei găsi dumnezeii tăi! În faţa fraţilor noştri,
cercetează şi vezi ce-i la mine din ale tale, şi ia-ţi-l.” Iacov nu ştia că Rahela îi furase. (33) Laban a intrat în
cortul lui Iacov, în cortul Leei, în cortul celor două roabe şi n-a găsit
nimic. A ieşit din cortul Leei şi a intrat în cortul Rahelei. (34) Rahela luase idolii, îi pusese sub samarul
cămilei şi şezuse deasupra. Laban a
scotocit tot cortul, dar n-a găsit nimic. (35) Ea a zis tatălui său:
„Domnul meu, să nu te superi dacă nu mă pot scula înaintea ta; căci mi-a venit rânduiala femeilor.” A
căutat peste tot, dar n-a găsit idolii. (36) Iacov s-a mâniat şi a certat
pe Laban. A luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Care este nelegiuirea mea şi
care este păcatul meu, de mă urmăreşti cu atâta înverşunare? (37) Mi-ai scormonit toate lucrurile şi ce ai
găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici înaintea fraţilor mei şi
fraţilor tăi, ca să judece ei între noi amândoi!
r Dumnezeu ne cere idolii îndrăgiţi să-i punem pe altar
Luca 14:33 Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu
poate fi ucenicul Meu.
Matei 10:37 Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă,
mai mult decât pe Mine, nu este
vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.
& „Dumnezeu Îşi conduce mereu
poporul, pas cu pas. El îi va aduce în diferite situaţii rânduite astfel, pentru a se da pe faţă ceea ce este în inimă.
Unii sunt tari într-un punct, însă cad la următorul. Cu fiecare pas înainte,
inima este încercată şi pusă la probă tot mai mult. Dacă cei ce pretind că fac
parte din poporul lui Dumnezeu descoperă că inimile lor se opun acestei lucrări
drepte, acest lucru ar trebui să-i convingă că au o lucrare de făcut pentru a
birui, pentru ca să nu fie vărsaţi din gura Domnului. Îngerul a spus:
"Dumnezeu Îşi face continuu lucrarea, pentru a pune la încercare şi a
proba pe fiecare din poporul Său". Unii sunt gata să primească într-un
anumit punct; însă, atunci când Dumnezeu îi aduce în alt punct în care sunt
puşi la probă, ei se dau înapoi şi se
retrag, pentru că aceasta îi aduce în luptă directă cu un idol îndrăgit.
Aici, ei au ocazia să vadă ceea ce este în inimile lor şi care Îl îndepărtează pe Isus. Ei preţuiesc altceva mai mult decât adevărul, iar inimile lor nu sunt gata
să-L primească pe Isus. Fiecare în mod personal va fi pus la probă şi
încercat o perioadă de timp, pentru a se vedea dacă îşi va sacrifica idolii şi
va da atenţie sfatului Martorului Credincios. Dacă este cineva care nu va fi
curăţit prin ascultarea de adevăr şi nu-şi va birui egoismul, mândria şi
patimile rele, îngerii lui Dumnezeu au următoarea sarcină: ‚Sunt ataşaţi de
idolii lor, lăsaţi-i în pace’; şi ei trec mai departe să-şi facă lucrarea,
lăsându-i pe aceştia, cu trăsăturile lor păcătoase neîndreptate, în stăpânirea
îngerilor răi.
Aceia care cresc continuu şi fac faţă cu succes
fiecărui test, oricare ar fi preţul,
au dat atenţie sfatului Martorului Credincios şi vor primi ploaia târzie, şi
astfel vor fi corespunzători pentru a fi luaţi la cer.” E.White – Mărturii pt.
Comunitate, vol.1, p.188,189
r Vine vremea alegerii finale: ori Isus, ori păcatul preferat
ü Iuda
Ioan 13:29 Unii credeau că, de vreme ce Iuda avea punga, Isus voia să-i spună:
„Cumpără ce ne trebuie pentru praznic;” sau îi poruncea să dea ceva săracilor.
Ioan 12:6 Zicea lucrul acesta nu pentru că
purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ, şi, ca unul care ţinea punga, lua el ce se punea în ea.
Matei 26:15 şi le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au
cântărit treizeci de arginţi.
Ieremia 6:29 Foalele ard, plumbul este topit
de foc; degeaba curăţesc, căci zgura nu
se dezlipeşte.”
ü David
2 Samuel 11:2-4a Într-o după amiază spre seară,
David s-a sculat de pe pat; şi pe când se plimba pe acoperişul casei
împărăteşti, a zărit de acolo o femeie care se scălda şi care era foarte frumoasă la chip. (3) David
a întrebat cine este femeia aceasta, şi i-au spus: „Este Bat-Şeba, fata lui
Eliam, nevasta lui Urie, Hetitul.” (4) Şi David a trimis nişte oameni s-o aducă. Ea a venit la el, şi el s-a culcat cu ea.
1 Regi 1:1-4 Împăratul David era bătrân, înaintat în
vârstă; îl acopereau cu haine, şi nu se putea încălzi. (2) Slujitorii lui
i-au zis: „Să se caute pentru domnul împăratul o fată fecioară; ea să stea
înaintea împăratului, să-l îngrijească, şi să
se culce la sânul tău; şi domnul meu împăratul se va încălzi.” (3) Au
căutat în tot ţinutul lui Israel o fată
tânără şi frumoasă, şi au găsit pe Abişag, Sunamita pe care au adus-o la
împărat. (4) Această fată era
foarte frumoasă. Ea a îngrijit pe împărat, şi i-a slujit; dar împăratul nu s-a împreunat cu ea.
ü Avraam
Geneza 16:2 Şi Sarai i-a zis lui Avram: „Iată,
Domnul m-a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii
de la ea”. Avram a ascultat cele spuse de Sarai. (3) Atunci Sarai, nevasta
lui Avram, a luat pe Egipteanca Agar, roaba ei, şi a dat-o de nevastă bărbatului
său Avram, după ce Avram locuise ca
străin zece ani în ţara Canaan.
Geneza 22:1,2 După aceste lucruri, Dumnezeu a
pus la încercare pe Avraam şi i-a zis: „Avraame!” „Iată-mă” a răspuns el. (2) Dumnezeu
i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul
tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte
pe care ţi-l voi spune Eu.”
Geneza 22:12 Îngerul a zis: „Să nu pui mâna pe
băiat şi să nu-i faci nimic; căci ştiu
acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul
tău fiu, pentru Mine.”
