Inainte chiar de declaratia oficiala a intemeierii statului Israel si
imediat dupa rezolutia ONU de partitionare din anul 1948, teroristii
evrei din gruparile Stern, Irgun si Haganah au dezlantuit un val de
atacuri armate contra arabilor, culminand cu masacrul din 9 Aprilie dela
Deir Yassin in care 254 de copii, femei si batrani, si-au pierdut viata
[vezi Libertatea Nr. 43-44]. Infrangand rezistenta palestinienilor
neorganizati, evreii cuceresc cartierul Katamon din Jerusalim, Ramleh,
Safed si Beisan, si distrug total, stergand de pe harta Palestinei alte
30 de sate si comunitati palestiniene.
In mod semnificativ, măslinul -simbolul pacii-, devine obiectul razbunarii si mii de pomi sunt smulsi din radacini si arsi.
La 13 Mai Jaffa semneaza actul de predare, iar a doua zi Statul Israel este proclamat.
Aproape imediat trupele Egiptului, Iordaniei, Siriei, Iraqului si Libanului, intra in Palestina. Din acel moment si pana in zilele noastre, Orientul Mijlociu va fi zguduit de sase razboaie majore cu perioadele dintre ele dedicate actelor teroriste dintre cele doua semintii semite din regiune: evreii si arabii.
O succinta analiza a fortelor combatantilor din razboiul din 15 Mai 1948, ne este data de catre Generalul englez John Bagot Glubb, comandantul fortelor armate ale Transjordaniei:
Fortele armata arabe:
Egipt.............................10.000
Legiunea Araba..............4.500
Siria................................3.000
Liban...............................1.000
Iraq..................................3.000
________________________
TOTAL..........................21.500
Fortele armata israeliene:
TOTAL..........................65.000
Lipsei de coordonare si de experienta a ducerii unui razboi de catre arabi, i se adauga incetarea suportului logistic din partea Angliei la 29 Mai 1948 catre Legiunea Araba, dependenta in intregime de acest suport. Aceste trupe arabe, armate inferior si de trei ori mai mici in totalitatea lor decat cele evreiesti, trebuiau sa strabata distante uriase de câte 1000 de km. de desert spre a se angaja in lupta.
In contrast, trupele evreiesti operau de pe teritoriul ingust al Israelului stabatut de o retea de drumuri construite de englezi, superioare in numar si armament, conduse de militari cu experienta razboaielor europene si cu sprijinul lumii vestice induiosate de Holocaustul evreiesc".
La 17 Septembrie 1948, mediatorul ONU asupra Palestinei, contele Folke Bernadatte, nepotul regelui Suediei Gustaz al V-lea, este asasinat impreuna cu ajutorul sau Colonelul Andre Pierre Serat, de catre teroristii evrei din Stern. Motivul: Contele Bernadatte proclamase intentia sa de a acorda statutul de oras international Jerusalimului, locul de convietuire milenara pasnica a trei religii.
Armistitiul Egipteano-Israelian a fost semnat la 24 Feb. 1949, urmat de cel Libanezo-Israelian la 22 Martie 1949, Jordano-Israelian la 30 Aprilie si de cel Siriano-Israelian la 20 Iulie 1949.
Bazele acestui armistitiu au fost extrem de fragile, ducand in timp la deslantuirea celorlalte razboaie din zona.
In 1950 agentii sionisti arunca in aer sinagoge si locuinte evreiesti in Bagdad, spre a forta pe evrei sa emigreze in Israel. In 1952, Gamal Abdel Nasser, noul presedinte al Egiptului, deschide calea imbunatatirii relatiilor egipteano-americane in asa masura incat St. Unite initiaza un program de ajutorare in valoare de 50 milioane de dolari in vederea definitivarii proiectului Barajului dela Asuan. Din nou, agenti sionisti sunt trimisi de catre Israel in scopul înveninării si ruperii relatiilor amicale dintre Egipt si St. Unite. Teroristii evrei nu se dau înlături dela nimic. Bibliotecile americane din Alexandria si Cairo sunt aruncate in aer si bombe sunt plasate in cinematograful Metro-Goldwyn-Mayer si alte cladiri ocupate de catre americani si englezi. Bineinteles, totul simulat ca o reactie anti-americana si anti-engleza a arabilor. In Decembrie, autorii israelieni ai acestor acte sunt descoperiti, arestati in timpul patrunderii intr'o instalatie americana si condamnati la termene de inchisoare. Presa controlata de sionisti a prezentat incidentul drept o conspiratie antisemitica a presedintelui Nasser.
Republica Araba Unita nationalizeaza Canalul de Suez barând calea vapoarelor israeliene si intarind controlul in stâmtoarea Tiran si portul Eilat.
La 29 Octombrie 1956, in acord cu Anglia si Franta, invadeaza peninsula Sinai declansand cel de al doilea razboi in zona. La 31 Octombrie 1956, fortele aeriene ale Angliei si Frantei bombardeaza aeroprturile si alte zone strategice din Egipt. Egiptul raspunde blocand Canalul de Suez prin scufundarea vaselor aflate in canal.
In aceste conditii, este meritul presedintelui Eisenhower de a fi rezistat la presiunile sionistilor. Suportat masiv de publicul american, presedintele Eisenhower forteaza retragerea israelienilor din teritoriile ocupate si stoparea actiunilor militare ale Angliei si Frantei, avand ca rezultat restabilirea in Martie 1957, a granitelor dinainte de atac si formarea UNEF-ului ca organism al ONU de supraveghere a acestor granite, rol asumat cu raspundere si succes pana la retragerea acestui organism in 1967.
Perioada 1957-1967 a fost o perioada de tensiune si constante acte reciproce de terorism si incidente de granita. In 1965 si 1966 Organizatia de Eliberare a Palestinei [PLO] precum si bratul ei drept Armata de eliberare a Palestinei [PLA], ataca din ce in ce mai des pozitiile Israelului. Israelul raspunde bombardand instalatiile de apa din Siria si in toamna lui 1966, distruge total satele Samn si Jordan. Tensiunea dintre cele doua semintii semite, arabi si evrei, creste, rumoarea inevitabilitatii unui nou razboi se face din ce in ce mai auzita. Decizia Israelului de a abate cursul râului Jordan in scopul fertilizarii tinutului Negeve si cea de construire a reactorului nuclear dela Dimona, au constituit principalii factori de deslantuire a razboiului din 1967, cunoscut ulterior sub numele de "razboiul celor 6 zile".
Abaterea râului Jordan ducea la salinizarea teritoriilor arabe si transformarea lor in desert, iar reactorul nuclear aducea pentru prima oara spectrul Apocalipsului nuclear in zona. In timp ce presedintele Nasser declara in public ca arabii nu vor declansa un atac impotriva Israelului, seful Serviciului Secret al Israelului, genralul Meir Amit viziteaza Washingtonul la 30 Mai 1967. La 3 Iunie 1967, Cabinetul israelian intrunit in sedinta secreta, decide atacul impotriva arabilor. Decizia de invazie a fost luata fara indoiala dupa asigurarile diplomatilor israelieni din Washington ca daca Israelul va ataca Egiptul, St. Unite nu vor interveni si nu vor forta retragerea Israelului ca in 1956. Zarurile au fost aruncate si in dimineata zilei de 5 Iunie 1967, fortele aeriene israeliene ataca simultan toate aeroporturile egiptene făcându-le inoperabile. Din nou, o forta militara de cateva sute de mii de soldati, arme superioare si fotografiile detailate ale instalatiilor militare egiptene furnizate evreilor de catre satelitii spion ai Americii, au dus la victoria relativ facila a Israelului impotriva celor 80.000 de soldati egipteni concentrati in Sinai.
Razboiul s'a incheiat in 6 zile, nu inainte insa de a ilustra din nou vestitul "modus operandi semiticus", de a musca mâna care-i hrăneste.
La 7 Iunie 1967, israelienii ocupa Jerusalimul si completeaza cucerirea West-Bank-ului la 8 Iunie. In dimineata aceleiasi zile, vasul american Liberty este atacat de catre fortele combinate navale si aeriene israeliene, si redus in 30 de minute la o biata tinta gaurita. 34 de americani aflati la bord au fost ucisi, alti 75 raniti grav.
Atacul nu a incetat decat atunci cand "SOS"-ul transmis a fost interceptat de catre Flota a VI-a americana aflata 600 de mile nord-vest.
Cu mare greutate Liberty -escortat de catre distrugatorul american Dakota- a ajuns in Malta la 14 Iunie. Scuzele israelienilor de a fi confundat vasul american cu unul egiptean inamic, este lipsit de orice baza de vreme ce premergator atacului, avioanele de recunoastere israeliene au urmat vasul timp indelungat, steagul american era arborat, iar numele in engleza vizibil in conditii bune de vizibilitate. Concluzia: atac deliberat asupra unui vas prieten si sustinator fundamental al Israelului, era evidenta. Daca vasul nu ar fi reusit sa transmita "SOS"-ul interceptat de catre flota american, atacul ar fi reusit, nu ar mai fi existat supravietuitori si adevarul probabil ca nu ar fi iesit la iveala niciodata.
Dar ce i-a determinat pe israelieni sa riste o demascare publica a "modusului operandi semiticus"? Vasul Liberty, reactivat dupa cel de al II-lea razboi mondial, era un vas de spionaj american, echipat cu un sistem radio capabil de interceptare clara pe o raza de 500 de mile. Vasul mai poseda un sistem special de comunicatie capabil de a transmite mesaje direct catre St. Unite, prin reflectarea semnalelor radio de catre Luna.
Vaporul a primit misunea la 2 Iunie [deci 3 zile inainte de declansarea invaziei israeliene], de a porni in directia Peninsulei Sinai, unde a ajuns la 8 Iunie 1967, si a fost atacat de catre israelieni. Intre 5 si 8 Iunie, antenele vasului american interceptau transmisiile de maesaje atât ale arabilor cât si israelienilor. Scopul era de a asigura ca Israelul sa nu depaseasca obiectivele planului de izolare.
La scurt timp dupa aceea, analistii de pe Liberty descopera ca israelienii au reusit sa penetreze codurile cifrate egiptene si jordaniene. Printr'un procedeu special, aceste mesaje dintre regele Hussein si Presedintele Nasser erau prelucrate si trimise inapoi fara posibilitatea detectiei prelucrarii, dand impresia falsa celor doi ca razboiul decurgea satisfacator pentru arabi. Astfel Hussein primeste mesajul fals ca Egiptul contra-ataca in Sinai si ca cere ajutor Jordaniei sub forma unui atac asupra Hebron-ului. Rezultatul este evident: Hussein isi retrage fortele din zona cruciala desemnata a taia Israelul in doua, dar egiptenii crezand ca jordanienii taca cu succes in Hebron, contra-ataca in dimineata zilei de 8 Iunie cu rezultate dezastruoase. In ziua de 7 Iunie 1967, Eugen Raston cheama pe ambasadorul israelian Avraham Herman la Departamentul de Stat unde-i cere acestuia stoparea imediata a invaziei israeliene, informându-l totodata ca americanii au cunostinta de "fabricarea" mesajelor false de ctre israelieni. Ca urmare, cateva ore mai tarziu, la Tel Aviv vasul american este pus sub observatie electonica. Patru ore dupa aceea, ordinul de scufundare este dat. La ora actuala, cazul Liberty este inca invaluit in vălul des al tacerii conspirative internationale.
Razboiul din 1967 s'a incheiat cu infrangerea umilitoare a Egiptului, Siriei si Jordaniei. Discursul radio-televizat la 9 Iunie 1967 al presedintelui Nasser, a enuntat in termeni simpli cauza infrangerii: ascultarea sfaturilor presedintelui Johnson si ale Uniunii Sovietice de a nu ataca primul. Din acest razboi Israelul a iesit victorios anexând noi teritorii si continuând stăpânirea celor vechi, cu acordul deplin al celor doua mari supraputeri: St. Unite si Sovietele.
In mod semnificativ, măslinul -simbolul pacii-, devine obiectul razbunarii si mii de pomi sunt smulsi din radacini si arsi.
La 13 Mai Jaffa semneaza actul de predare, iar a doua zi Statul Israel este proclamat.
Aproape imediat trupele Egiptului, Iordaniei, Siriei, Iraqului si Libanului, intra in Palestina. Din acel moment si pana in zilele noastre, Orientul Mijlociu va fi zguduit de sase razboaie majore cu perioadele dintre ele dedicate actelor teroriste dintre cele doua semintii semite din regiune: evreii si arabii.
O succinta analiza a fortelor combatantilor din razboiul din 15 Mai 1948, ne este data de catre Generalul englez John Bagot Glubb, comandantul fortelor armate ale Transjordaniei:
Fortele armata arabe:
Egipt.............................10.000
Legiunea Araba..............4.500
Siria................................3.000
Liban...............................1.000
Iraq..................................3.000
________________________
TOTAL..........................21.500
Fortele armata israeliene:
TOTAL..........................65.000
Lipsei de coordonare si de experienta a ducerii unui razboi de catre arabi, i se adauga incetarea suportului logistic din partea Angliei la 29 Mai 1948 catre Legiunea Araba, dependenta in intregime de acest suport. Aceste trupe arabe, armate inferior si de trei ori mai mici in totalitatea lor decat cele evreiesti, trebuiau sa strabata distante uriase de câte 1000 de km. de desert spre a se angaja in lupta.
In contrast, trupele evreiesti operau de pe teritoriul ingust al Israelului stabatut de o retea de drumuri construite de englezi, superioare in numar si armament, conduse de militari cu experienta razboaielor europene si cu sprijinul lumii vestice induiosate de Holocaustul evreiesc".
La 17 Septembrie 1948, mediatorul ONU asupra Palestinei, contele Folke Bernadatte, nepotul regelui Suediei Gustaz al V-lea, este asasinat impreuna cu ajutorul sau Colonelul Andre Pierre Serat, de catre teroristii evrei din Stern. Motivul: Contele Bernadatte proclamase intentia sa de a acorda statutul de oras international Jerusalimului, locul de convietuire milenara pasnica a trei religii.
Armistitiul Egipteano-Israelian a fost semnat la 24 Feb. 1949, urmat de cel Libanezo-Israelian la 22 Martie 1949, Jordano-Israelian la 30 Aprilie si de cel Siriano-Israelian la 20 Iulie 1949.
Bazele acestui armistitiu au fost extrem de fragile, ducand in timp la deslantuirea celorlalte razboaie din zona.
In 1950 agentii sionisti arunca in aer sinagoge si locuinte evreiesti in Bagdad, spre a forta pe evrei sa emigreze in Israel. In 1952, Gamal Abdel Nasser, noul presedinte al Egiptului, deschide calea imbunatatirii relatiilor egipteano-americane in asa masura incat St. Unite initiaza un program de ajutorare in valoare de 50 milioane de dolari in vederea definitivarii proiectului Barajului dela Asuan. Din nou, agenti sionisti sunt trimisi de catre Israel in scopul înveninării si ruperii relatiilor amicale dintre Egipt si St. Unite. Teroristii evrei nu se dau înlături dela nimic. Bibliotecile americane din Alexandria si Cairo sunt aruncate in aer si bombe sunt plasate in cinematograful Metro-Goldwyn-Mayer si alte cladiri ocupate de catre americani si englezi. Bineinteles, totul simulat ca o reactie anti-americana si anti-engleza a arabilor. In Decembrie, autorii israelieni ai acestor acte sunt descoperiti, arestati in timpul patrunderii intr'o instalatie americana si condamnati la termene de inchisoare. Presa controlata de sionisti a prezentat incidentul drept o conspiratie antisemitica a presedintelui Nasser.
Republica Araba Unita nationalizeaza Canalul de Suez barând calea vapoarelor israeliene si intarind controlul in stâmtoarea Tiran si portul Eilat.
La 29 Octombrie 1956, in acord cu Anglia si Franta, invadeaza peninsula Sinai declansand cel de al doilea razboi in zona. La 31 Octombrie 1956, fortele aeriene ale Angliei si Frantei bombardeaza aeroprturile si alte zone strategice din Egipt. Egiptul raspunde blocand Canalul de Suez prin scufundarea vaselor aflate in canal.
In aceste conditii, este meritul presedintelui Eisenhower de a fi rezistat la presiunile sionistilor. Suportat masiv de publicul american, presedintele Eisenhower forteaza retragerea israelienilor din teritoriile ocupate si stoparea actiunilor militare ale Angliei si Frantei, avand ca rezultat restabilirea in Martie 1957, a granitelor dinainte de atac si formarea UNEF-ului ca organism al ONU de supraveghere a acestor granite, rol asumat cu raspundere si succes pana la retragerea acestui organism in 1967.
Perioada 1957-1967 a fost o perioada de tensiune si constante acte reciproce de terorism si incidente de granita. In 1965 si 1966 Organizatia de Eliberare a Palestinei [PLO] precum si bratul ei drept Armata de eliberare a Palestinei [PLA], ataca din ce in ce mai des pozitiile Israelului. Israelul raspunde bombardand instalatiile de apa din Siria si in toamna lui 1966, distruge total satele Samn si Jordan. Tensiunea dintre cele doua semintii semite, arabi si evrei, creste, rumoarea inevitabilitatii unui nou razboi se face din ce in ce mai auzita. Decizia Israelului de a abate cursul râului Jordan in scopul fertilizarii tinutului Negeve si cea de construire a reactorului nuclear dela Dimona, au constituit principalii factori de deslantuire a razboiului din 1967, cunoscut ulterior sub numele de "razboiul celor 6 zile".
Abaterea râului Jordan ducea la salinizarea teritoriilor arabe si transformarea lor in desert, iar reactorul nuclear aducea pentru prima oara spectrul Apocalipsului nuclear in zona. In timp ce presedintele Nasser declara in public ca arabii nu vor declansa un atac impotriva Israelului, seful Serviciului Secret al Israelului, genralul Meir Amit viziteaza Washingtonul la 30 Mai 1967. La 3 Iunie 1967, Cabinetul israelian intrunit in sedinta secreta, decide atacul impotriva arabilor. Decizia de invazie a fost luata fara indoiala dupa asigurarile diplomatilor israelieni din Washington ca daca Israelul va ataca Egiptul, St. Unite nu vor interveni si nu vor forta retragerea Israelului ca in 1956. Zarurile au fost aruncate si in dimineata zilei de 5 Iunie 1967, fortele aeriene israeliene ataca simultan toate aeroporturile egiptene făcându-le inoperabile. Din nou, o forta militara de cateva sute de mii de soldati, arme superioare si fotografiile detailate ale instalatiilor militare egiptene furnizate evreilor de catre satelitii spion ai Americii, au dus la victoria relativ facila a Israelului impotriva celor 80.000 de soldati egipteni concentrati in Sinai.
Razboiul s'a incheiat in 6 zile, nu inainte insa de a ilustra din nou vestitul "modus operandi semiticus", de a musca mâna care-i hrăneste.
La 7 Iunie 1967, israelienii ocupa Jerusalimul si completeaza cucerirea West-Bank-ului la 8 Iunie. In dimineata aceleiasi zile, vasul american Liberty este atacat de catre fortele combinate navale si aeriene israeliene, si redus in 30 de minute la o biata tinta gaurita. 34 de americani aflati la bord au fost ucisi, alti 75 raniti grav.
Atacul nu a incetat decat atunci cand "SOS"-ul transmis a fost interceptat de catre Flota a VI-a americana aflata 600 de mile nord-vest.
Cu mare greutate Liberty -escortat de catre distrugatorul american Dakota- a ajuns in Malta la 14 Iunie. Scuzele israelienilor de a fi confundat vasul american cu unul egiptean inamic, este lipsit de orice baza de vreme ce premergator atacului, avioanele de recunoastere israeliene au urmat vasul timp indelungat, steagul american era arborat, iar numele in engleza vizibil in conditii bune de vizibilitate. Concluzia: atac deliberat asupra unui vas prieten si sustinator fundamental al Israelului, era evidenta. Daca vasul nu ar fi reusit sa transmita "SOS"-ul interceptat de catre flota american, atacul ar fi reusit, nu ar mai fi existat supravietuitori si adevarul probabil ca nu ar fi iesit la iveala niciodata.
Dar ce i-a determinat pe israelieni sa riste o demascare publica a "modusului operandi semiticus"? Vasul Liberty, reactivat dupa cel de al II-lea razboi mondial, era un vas de spionaj american, echipat cu un sistem radio capabil de interceptare clara pe o raza de 500 de mile. Vasul mai poseda un sistem special de comunicatie capabil de a transmite mesaje direct catre St. Unite, prin reflectarea semnalelor radio de catre Luna.
Vaporul a primit misunea la 2 Iunie [deci 3 zile inainte de declansarea invaziei israeliene], de a porni in directia Peninsulei Sinai, unde a ajuns la 8 Iunie 1967, si a fost atacat de catre israelieni. Intre 5 si 8 Iunie, antenele vasului american interceptau transmisiile de maesaje atât ale arabilor cât si israelienilor. Scopul era de a asigura ca Israelul sa nu depaseasca obiectivele planului de izolare.
La scurt timp dupa aceea, analistii de pe Liberty descopera ca israelienii au reusit sa penetreze codurile cifrate egiptene si jordaniene. Printr'un procedeu special, aceste mesaje dintre regele Hussein si Presedintele Nasser erau prelucrate si trimise inapoi fara posibilitatea detectiei prelucrarii, dand impresia falsa celor doi ca razboiul decurgea satisfacator pentru arabi. Astfel Hussein primeste mesajul fals ca Egiptul contra-ataca in Sinai si ca cere ajutor Jordaniei sub forma unui atac asupra Hebron-ului. Rezultatul este evident: Hussein isi retrage fortele din zona cruciala desemnata a taia Israelul in doua, dar egiptenii crezand ca jordanienii taca cu succes in Hebron, contra-ataca in dimineata zilei de 8 Iunie cu rezultate dezastruoase. In ziua de 7 Iunie 1967, Eugen Raston cheama pe ambasadorul israelian Avraham Herman la Departamentul de Stat unde-i cere acestuia stoparea imediata a invaziei israeliene, informându-l totodata ca americanii au cunostinta de "fabricarea" mesajelor false de ctre israelieni. Ca urmare, cateva ore mai tarziu, la Tel Aviv vasul american este pus sub observatie electonica. Patru ore dupa aceea, ordinul de scufundare este dat. La ora actuala, cazul Liberty este inca invaluit in vălul des al tacerii conspirative internationale.
Razboiul din 1967 s'a incheiat cu infrangerea umilitoare a Egiptului, Siriei si Jordaniei. Discursul radio-televizat la 9 Iunie 1967 al presedintelui Nasser, a enuntat in termeni simpli cauza infrangerii: ascultarea sfaturilor presedintelui Johnson si ale Uniunii Sovietice de a nu ataca primul. Din acest razboi Israelul a iesit victorios anexând noi teritorii si continuând stăpânirea celor vechi, cu acordul deplin al celor doua mari supraputeri: St. Unite si Sovietele.
