Oastea Domnului este o declaratie de razboi
sufletesc impotriva vrajmasului diavol, contra intunericului si contra
rautatilor.Oastea Domnului este o armata ce lupta sub steagul si conducerea lui Iisus
Biruitorul. Domnul este Conducatorul acestei Osti.Oastea Domnului nu este o miscare numai contra betiilor si injuraturilor, ci e
o Miscare contra tuturor patimilor rele, pentru ca fiecare patima rea este un
fel de betie. Lupta noastra s-a indreptat mai ales contra betiei si a sudalmei,
dupa ce, mai ales, aceste doua patimi fac cele mai mari stricaciuni in viata
trupeasca si sufleteasca a poporulu nostru. Oastea Domnului este o Miscare de
renastere sufleteasca, e o Miscare de patrundere in adancimile sufletesti ale
omului, pentru a intarca raul de la izvorul puterii si al indreptarii, Care
este Iisus Mantuitorul.
In acest inteles, tot ce e scris aici de fata nu e o insirare de regulamente
lungi si amanuntite despre tot ce trebuie sa faca si sa nu faca cei care au
intrat si cei care vor sa intre in Oastea Domnului. Spre deosebire de aceasta,
noi cu Oastea Domnului punem apasul pa adancimea vietii sufletesti in Evangelia
Mantuitorului, pe renasterea cea sufleteasca la o viata noua cu Domnul , pe
crestere si intarirea neincetata in darul lui Dumnezeu, pe dospirea vietii cu
aluatul Evangheliei... Fara de acestea, toate regulamentele si poruncile sunt
"sarcini grele de purtat"(Luca 11:46); sunt numai "spalarea pe
din afara blidelor"(Luca 11:39); sunt "litera care omoara",
pentru ca lipseste din ea "duhul care face viu" si da omului dar si
putere sa iasa di pacate.
Oastea Domnului cauta sa aduca pe pacatosi la Izvorul indreptarii si puterii:
la Iisus Mantuitorul. In semnul acesta si-a inceput lupta Oastea Domnului si
Domnul a binecuvantat Lucrarea Lui.
Cand si cum s-a infiripat miscarea Oastea Domnului ?
"In preajma Anului Nou, imi faceam un bilant al activitatii mele de zece
ani de preotie la tara si un an de redactor la foaia <<Lumina
Satelor>>, din Sibiu
Si ma gandeam, cu durere, la zadarnicia celor unsprezece ani de strigate in
pustiu, fara urme si fara roade.Era noaptea tarziu. Pe sub fereastra casei mele
tocmai trecea urland un card de betivi. Asta mi-a sporit si mai mult durerea.
Am cazut in genunchi plangand si m-am rugat Domnului sa-mi ajute, in anul ce
vine, sa lucrez cu mai multa izbanda.
In aceasta noapte, Duhul Domnului mi-a inspirat gandul unei Hotarari care s-a
publicat in numarul de Anul Nou1923 al foii <<Lumina Satelor>> .In
aceasta Hotarare ii chemam pe cititorii mei sa intre in Anul cel Nou cu o
hotarare de lupta contra betiilor, sudalmelor si altor pacate. Prin iscalirea
unei Declaratii, ii chemam sa sa hotarasca contra pacatelor. Ii chemam intr-un fel
de voluntariat de lupta apriga contra pacatelor. Din acest inceput a iesit pe
urma miscarea <<Oastea Domnului>>.
Initiativa acestei Miscari este, asadar, pe da-a-ntregul a Domnului. Cu nimeni
n-am avut absolut nici o consfatuire si nici o intelegere cu privire la aceasta
Miscare. Si de la nimeni n-am avut nici un fel de incredintare speciala pentru
infiriparea ei.
Si nu numai acestei Miscar este a Domnului, ci si creatia intreaga este a Lui.
Dupa Hotararea si Apelul din numarul de Anul Nou, nu s-a interesat absolut
nimeni despre rostul acestei Miscari, despre rezultatul ei, despre mersul ei.
Am luptat ani de zile pentru sustinerea Acestei Miscari cu greutati si Jertfe
in care mi s-au topit sanatatea si viata - fara absolut nici un sprijin de la
vreun om.
Am tinut, la un an, o adunare generale a acestei Miscari(anuntata la foaie),
fara insa sa se intereseze absolut nimeni despre ea si sa se apropie de ea.
Sapte ani de zile m-am luptat cu greutatile inceputului, fara sa-mi vina nimeni
in ajutor. Sapte ani de zile, conducatorii Bisericii n-au avut nici un cuvant
pentru aceasta Miscare, cu toate ca ea lucra in cadrul Bisericii, initiata
fiind de un preot.
Am avut insa sprijinul larg al Aceluia Care a pornit-o la drum. Domnul a adus
la biruinta Lucrarea Lui, Oastea Lui.
Cei care de la inceput ar fi trebuit sa-i dea sprijin si ajutor s-au interesat
de ea numai atunci cand deja era o Infaptuire puternica, care putea aduce
glorie si marire personala.
Fireste, prin afirmatia ca inspiratia si creatia Oastei au veit de la Domnul -
nu neg legaturile ierarhice ale preotiei. Vreau insa sa spun ca in felul cum
s-ainfiripat Oastea Domnului, n-am avut o incredintare si indrumare speciala de
la superierii bisericesti. Am tras si am conturat singur cadrele
voluntariatului Oastei, accentuind insa, cu toate prilejurile, ca stam sub
controlul spiritual al Bisericii intregi, al Sfantului Sinod(Miscarea
cuprinzand toate eparhiile)."
De ce ne numim "Ostasi ai Domnului
?"
Numirea noastra de "ostasi ai Donului" nu este o noutate si nu este o
numire noua. E o numire luata din Sfintele Scripturi. Insusi Mantuitorul a spus
ca Imparatia lui Dumnezeu este o lupta si cei ce se lupta pentru ea(Matei
11:12) .Toate Scripturile spun ca viata crestinului este o lupta si numai cei
ce lupta castiga biruinta si cununa.
Apostolul Pavel a spus precis: "iar tu te lupta si sufera ca un bun Oastas
a lui Hristos."(2Timotei 2,3)
Dar tocmai pentru asta, unii criticanti ne mustra zicand:
-De ce va numiti "ostasi ai Domnului"ca doar toti crestinii suntem ostasi
ai lui Hrstos?
La aceasta ridicula intrebare, raspunsul nostru este acesta:
-Da! E adevarat ca toti crestini suntem au primit prin botez numele de ostesi
ai lui Hristos si au primit s armura Duhului Sfant (cea de la Efeseni 6:11-17).
Marea intrebare este insa: Ramas-au toti in tabara lui Hristos? Pastreaza toti
si se lupta toti cu armele ce li s-au dat la botez? S-ar putea oare spune
despre cei ce se injunghie si se omoara pe la carciumi ca sunt bravi ostasi ai
Domnului si au murit in frontul Lui? S-ar putea oare, spune despre cei ce se
tavalesc in toate patimile si faradelegile, iar de cele sufletesti nici nu vor
sa auda, ca sunt niste ostasi ai Domnului?
Da! Matricola botezatilor este plina de "ostasi" ai Domnului, dar
viata si lumea e plina de dezertorii acestei osti. Cei mai multi crestini sunt
dezertori din tabara Domnului. NU spunem de la noi aceste lucruri. Ascultati ce
spune sf. Ioan Gura de Aur:
"Eu insa vad ca acei ce stau sub comanda aceluiasi Imparat Ceresc se
rascoala unul asupra altuia, se musca, isi sfasie unul altuia membrele. Cad
mortii mai rau decat in razboi. Numele de frati este numai un sunet in desert,
si eu nici nu pot afla un cantec de deplangere care ar fi in stare sa descrie
astfel de tragedie. Noi, care ne numim crestini, ne inarmam unul contra altuia,
ceea ce ar trebui ca s-o facem impotriva dusmanului nostru al tuturor, contra
diavolului. Sub conducerea generalului diavol ne razboim unii cu altii, in loc
sa ne luptam numai contra lui. Dar noi, acum, nu cautam la dansul, ci tintim
sagetile asupra fratilor nostrii..."
Cand astfel graieste sf. Ioan Gura de Aur, oare s-ar putea spune ca "toti
crestinii sunt ostasi ai lui Hristos"?
Vom spune deci raspicat: Oastea Domnului se ocupa de cei multi-multi care au
dezertat din tabara Domnului. Din ostasi cu numele, noi vrem sa fim si sa facem
si pe altii ostasi cu fapta.
Noi n-am spus niciodata ca numai cei inscrisi in Oaste ar fi ostasi ai
Domnului. Oastea Domnului cea mare nu consta numai dintr-o mana de oameni, caci
atunci ar fi vai si amar de crestinatate. Ostasi ai Domnului sunt crestinii cei
luptatori si biruitori; cu acestia noi nu ne ocupam. Noi ne ocupam cu
dezertotii, cu intoarcerea celor apucat in tabara lui Satana. Toti cei din
Oastea Domnului nu ne rusinam sa spunem ca am fost dezertori; am fost in armata
diavolului, iar acum scumpul nostru Mantuitor ne-a ajutat sa scapam de acolo si
sa devenim iar ostasii Lui. Purtam acest nume in ciuda lui Satana si luptam
neinctat sa-i rapim pe fratii nostri cazuti in prinsoarea lui. In tabara
noastra vin cei ce spun plangand ca au scapat din tabara diavolului. Noi cu
acestia ne ocupam si ne intarim unii pe altii sa nu ma ajungem iarasi in
prinsoarea cea rea.
Cei carora nu le place de numirea aceasta n-au decat sa faca o alta societate,
cu un alt nume.Noi insa vom ramane pana la sfarsitul vietii noastre cu acest
preafrumos si mult spunator nume de "ostasi ai Domnului".
Oastea Domnului este aflarea si vestirea lui Iisus cel rastignit
Alfa si Omega, inceputul si sfarsitul Oastei este Iisus Cel Rastignit. N-am
facut absolut nimic cu Oastea pana nu am pironit in inima si viata fiecarui
ostas pe Iisus Cel Rastignit. Nu vom avea decat ostasi de nume si dezertori,
pana cand nu l-am atras pe fiecare ostas statornic langa cruce lui Iisus Cel Rastignit...
Pana nu l-am legat statornic de Crucea Golgotei cu toate legaturile sufletului
sau si cu toate legaturile dragostei ceresti.
Oastea Domnului este aflarea lui Iisus Cel Rastignit. Caci cine l-a aflat pe
Iisus are totul: are dragoste, are rabdare, are zmerenie, are bunatate, are
bucurie - are viata. Dar cine nu L-a aflat cu adevarat, n-are nimic, oricat de
mult i s-ar parea lui ca are.
Lumea s-ar impaca si cu Oastea Domnului, daca am scoate din ea pe Iisus Cel
Rastignit. Lumea s-ar impaca cu orice fel de alta Oaste, afara de cea
vestitoare a lui Iisus.
Dar primejdia cea mare, de a-l pierde din Oaste pe Iisus, inca nu e aceasta
care vine din afara. O mai mare primejdie este aceea din inlauntrul Oastei. E
ispita de a ne pomeni una-doua ca lipseste Iisus din adunarile noastre.
Sa nu uitam apoi: Oastea Domnului nu este numai aflare lui Iisus Cel Rastignit,
ci este si vetirea Lui. Fratele Iosif zicea: daca cineva m-ar intreba asa la
repezeala, ce este Oastea Domnului, eu i-as raspunde: Oastea Domnului este
aflarea si vestirea lui Iisus Cel Rastignit.
Razboiul Oastei Domnului
Vom spune indata, de la inceput ca Oastea Domnului este o armata sufleteasca.
Ea poarta un razboi darz contra pacatelor si stricaciunilor sufletesti. Oastea
Domnului mobileaza sufletele la lupta contra pacatelor, contra intunericului si
contra vrajmasului diavaol. Ea se lupta pentru inparatia lui Dumnezeu si
mantuirea sufletului.
Multi vor zice: ce rost are aceasta Oaste a Domnului, ca doar toti crestinii
sunt ostasi de-ai lui Hristos? Va fi! Dar cei mai multi au dezertat, de mult
din lupta mantuirii. Au parasit frontul si pe Comandantul luptei. Noi, cei din
Oastea Domnului ne-am intors inapoi la lupta mantuirii si ne-am pus din nou sub
carma si comanda marelui nostru Rege Ceresc, Iisus Mantuitorul.
Cateva date mai de seama din istoria
Oastei Domnului
Anul 1935: - ianuarie - aparitia si suspendarea temporara a foii "Iisus
Biruitorul";
februarie - aparitia foii "Ostasul Domnului" cu "Istoria uneo
Jertfe"
declararea conflictului de la Centrul Oastei Domnului, dintre Mitropolitul
Balan si preotul Iosif Trifa
reaparitia foii Iisus Biruitorul
apeluri repetate din partea Parintelui Iosif pentru aplanarea pasnica a
conflictului, respinse de mitropolit
aprilie - Mitropolia inainteaza actiune in Justitie, pentru a smulge Tipografia
de la Parintele Iosif
mai - prima judecata a consistoriului Eparhial din Sibiu pentru caterisirea
Parintelui Trifa;
puternice manifestari impotriva caterisirii;
septembrie - a doua judecata a consiliului Mitropolitan din Sibiu. Alt val de
proteste impotriva sentintei de caterisire;
apar multe carti noi, se retiparesc cele vechi;
o puternica activitate misionara;
adeziunea totala a ostasilor pentru sprijinirea dreptatii Parintelui Trifa,
impotriva organizatorilor judecatii lui;
navala de noi inscrieri in Oaste;
1936 - februarie, 19 - trece la Domnul parintele Vasile Ouatu de la Bucuresti,
marele prieten si si slujitor al Parintelui Iosif Trifa si un puternic lucrator
al Oastei din Bucuresti;
apar noi carti... O puternica desfasurare misionara. Navala de inscrieri in
Oaste. Se apreciaza numarul total al ostasilor pe tara
la doua-trei sute de mi;
1937 - martie - judecarea in lipsa a Parintelui Trifa la Sfantul Sinod.
Mentinerea sentintei de la Sibiu
tradarea lui Oprisan si al altor carturari de la Bucuresti;
aprilie - suspendarea definitiva a foii "Iisus Biruitorul";
august - aparitia foii "Ecoul" de la Fagaras;
septembrie,12 - Marea adunare de consfatuire pe Tara .
Votarea Motiunii si ultima interventie la mitropolitul Balan pentru aplanarea
conflictului si reabilitaera Parintelui Iosif Trifa. Respingerea de catre
Mitropolie a memoriului si a cererii Oastei pe tara ;
suspendarea foii "Ecoul". Aparitia si confiscarea foii
"Alarma" la Fagaras;
octombrie - reaparitia si suspendarea foii "Ostasul Domnului";
decembrie - aparitia foii "Glasul Dreptatii" la Sibiu;
1938 - ianuarie - judecata tribunalului Civil Sibiu cu sentinta prin care se
rapeste Tipografia Oastei;
FEBRUARIE, 12 - trecerea la Domnul a Parintelui Iosif Trifa;
martie - suspendarea foii "Glasul Dreptatii" din Sibiu;
iulie - aparitia si suspendarea foii "Armata Domnului Iisus Biruitorul",
la Sibiu;
octombrie - aparitia si suspendarea foii "Ogorul Domnului" la Oradea;
1939 - ianuarie - aparitia foii "Viata Crestina" la Cluj;
martie - izbucnirea razboiului in Cehoslovacia;
septembrie, 1 - incepe razboiul contra Poloniei;
septembrie, 3 - marea adunare de la Cluj;
puternica lucrre misionara in toata tara;
1940 - ianuarie - apare "Misionarul Vietii Crestine";
septembrie - ni se sfasie tara, luandu-ni-se Ardealul de Nord, Basarabia si
Bucovina;
refugiul de la Cluj si incetarea aparitiei foii "Misionarul Vietii
Crestine";
1941 - iunie - apare revista "Familia Crestina" la Beius;
Romania intra in razboi;
puternica lucrare misionara in toata tara;
1942 - ianuarie - prima arestare a fratelui Marini;
februarie - prima aresta a fratelui Traian;
marile prigonii impotriva fratilor si adunarilor Oastei;
1943 - mai - suspendaea revistei "Familia Crestina";
1944 - adancirea si extinderea prigoanei impotriva fratilor si adunarilor
Oastei. Inchisori si pedepse;
1945 - mai - sfarsitul razboiului;
reaparitia si suspendarea foii "Iisus Biruitorul";
1946 -decembrie, 1 - reaparitia foii "Iisus Biruitorul";
1947 - ianuarie, 29 - trece la Domnul fratele Ioan Marini;
reincepe o puternica activitate misionara in intreaga tara;
apare o noua serie de carti;
noiembrie - prima scoala Biblica pe tara, in Nordul Ardealului;
decembrie - arestarea fratelui Traian;
suspendarea definitiva a foii "Iisus Biruitorul";
