1)Conditiile istorice in care sa nascut si a activat:
Mircea cel Bătrân n. 1355 , voievod al Tării Române ști între 23 septembrie 1386 - noiembrie 1394 sau mai 1395; si încă odată între ianuarie 1397 - 31 ianuarie 1418, a fost un domnitor al Tării Românesti.
El a fost fiul lui Radu I si fratele lui Dan I pe care l-a urmat la tron după moartea acestuia, la 23 septembrie 1386.si de Hristos iubitorul si singur stăpânitorul, Io Mircea mare voievod si domn...”. În istoriografia română apare si sub numele Mircea cel Mare
În actele oficiale apare ca „În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul
2)Date autobiografice:
Numele lui însemna „Mircea cel Vechi” (din bătrâni, din trecut), însă odată cu evoluția limbii a ajuns să-și piardă sensul inițial, deoarece numele în sine s-a păstrat neschimbat. Supranumele „cel Bătrân” (în slavonă: starîi) presupune, în general, în limbajul de cancelarie medieval primul domnitor cunoscut cu acest nume. Întrucât în Țara Românească nu se obișnuia numerotarea domnilor, ca în Occident, Mircea a primit acest nume postum pentru a fi deosebit de nepotul său Mircea al II-lea și de Mircea Ciobanul, care a domnit în secolul al XVI-lea.
3)Activitatea:
Mircea urcă pe tron după moartea fratelui său Dan, petrecută la 23 septembrie 1386. El găsește Țara Românească în plin proces de dezvoltare datorită politicilor înțelepte promovate de înaintașii săi și va continua consolidarea economiei, Armatei, Administrației și Bisericii.Rezultatele obținute îi vor permite să reziste tendințelor de expansiune ale Regatului Ungar și ale Poloniei, care urmăreau în special acapararea gurilor Dunării, și să stăvilească forțele otomane aflată în plină expansiune în Balcani.
Mircea ajunge să stăpânească un vast teritoriu, pe care îl va organiza într-o formă centralizată, sub autoritatea domniei care era stabilită la Curtea de Argeș. Din 1408 îl va asocia la domnie pe fiul cel mare, Mihail I, acesta avându-și curțile la Târgoviște.
Economia țării este întărită prin măsuri privind sistemul de impozite și taxe, prin emiterea de monedă în cantități suficiente și cu valori potrivite, precum și prin stimularea schimburilor comerciale cu țările vecine cu care încheie tratate și privilegii în acest sens. Se înființează noi surse de venit în urma deschiderii minelor de aramă, în timp ce producțiile de cereale, animale și sare cresc.
Administrația este organizată centralizat, punându-se accentul pe sfatul boieresc alcătuit în principal din dregătorii curții. De asemenea, se înmulțește numărul funcționarilor însărcinați cu adunarea impozitelor și judecarea pricinilor și le sunt stabilite clar jurisdicția precum și datele pentru strângerea dărilor.
Armata este organizată în oastea cea mare, alcătuită în principal din țărani, și oastea cea mică sau curtea. Este de semnalat faptul că Mircea păstrează dreptul de oaste asupra satelor scutite și se pare că reactivează această obligație pentru ohabele create de domnii anteriori. În paralel, înzestrează armata cu arme și întărește sau înființează cetăți în punctele strategice ale țării.
Mircea ctitorește o serie de mănăstiri și biserici pe întreg cuprinsul țării, care vor deveni în timp centre de cultură prin activitatea copiștilor și caligrafilor, precum și prin crearea școlii de pictură religioasă și activitatea zugravilor acestora. În 1401, mitropolitul Țării Românești primește titlul de „exarh al plaiurilor”, având astfel jurisdicție asupra credincioșilor din Ardeal.
4)Sfarsitul vietii:
Mircea cel Batran a decedat pe data de 31 ianuarie 1418.
5)Insemnatatea activitatii lui:
Mircea cel Batran a fost voievod si domnitor al Tarii Romanesti.
6)Bibliografia folosita:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_cel_B%C4%83tr%C3%A2n
http://www.e-scoala.ro/referate/istorie_mircea_cel_batran.html
http://nationalistu.wordpress.com/2007/09/14/mircea-cel-batran/
