Arta
greacã reprezintã productia artisticã a civilizatiei grecesti , cu toate cã
este dificil sã se stabileascã cu
precizie limitele cronologice ale acesteia.
Artele
care s-au dezvoltat în Grecia anticã , cea minoicã si cea micenianã reprezintã
baza artei grecesti.
Se plaseazã nasterea artei
grecesti în jurul secolului IX I.C. ,
odatã cu aparitia perioadei
geometrice.
S-a convenit cã dupã ce apogeul acestei arte a fost atins în secolul V ,
Î.C. în perioada clasicã, ultimele sale manifestãri urmând sã se stingã în
pragul bãtãliei de la Aetium , din anul 31, Î.C. În realitate lucrurile sunt
putin altfel deoarece si dupã bãtãlia de
la Aetium este observatã influenta artei grecesti în producþiile orientale si
cele occidentale. Imensa expansiune a culturii grecesti poate explica importanþa acestei arii de
influentã .
Datoritã acþiunii de
colonizare din secolele VIII ºi VII
î.e.n. arta greacã se impune treptat
de la cadrul restrâns al Mãrii Egee
în toatã regiunea din jurul Mãrii
Mediterane. La sfârºitul secolului IV datoritã cuceririlor lui Alexnadru
cel Mare lumea greacã este limitatã la
est de India iar la sud înglobeazã tot Egiptul
ºi mai ales Imperiul Persan. Totuºi la aceastã diversitate geograficã se
adaugã profunde diviziuni politice.
Este adevãrat cã în faþa
duºmanului oraºele greceºti se gãsesc unite dar în rãzboaiele din secolul V ,
Î. C. sau în cadrul participãrii comune
la Jocurile panelenice ele nu au nici un sentiment de apartenenþã la aceaºi
entitate. Cu toate acestea în aceastã diversitate rezidã o identitate culturalã
comunã care face posibil sã se vorbeascã despre arta greacã.
Originile artei greceºti au
rãmas învãluite în mister pânã la începutul secolului al XX-lea deoarece în
Grecia nu au fost gãsite urme ale epocii de piatrã. Dar acum se ºtie cã
naºterea artei greceºti îºi aflã originea
în confruntarea mai multor civilizaþii ce se aflau în bazinul oriental
al Mãrii Meditaerane.
Arta cicladicã este cea mai
veche mãrtuire a artei greceºti . S-a desfãºurat în epoca bronzului vechi. Cele
mai frumoase manifestãri ale Cicladelor , pe lângã numeroasele obiecte din
bronz ºi argint , le constituie „idolii“ cicladici. Aceste statuete din marmurã
reprezentau personaje puternic stilizate . La realizarea lor s-a þinut seama
riguros de pãstrarea proporþiilor, care le-a conferit un superb echilibru. Este
încã imposibil sã cunoaºtem semnificaþia lor exactã. Spre sfârºitul mileniului
al II-lea Î.C., se diminueazã producerea lor.
Arta minoicã corespunde
perioadei de dominaþie a Cretei în jurul anului 1800 Î.C.
Se realizeazã construirea primei generaþii de palate , printre care ºi
cele din Cnossos ºi Malia. Palatele sunt puternic inspirate din modelele
orientale. Aceste construcþii au în alcãtuire o curte rectangularã , în jurul
cãreia se aflã o serie de încãperi , de
sãli de ceremonii ºi de culoare pentru procesiuni. A doua serie de palate
cretane este reconstruitã în secolul VI
Î.C. pe aceleaºi locuri ale palatelor din prima generaþie distruse
brutal.
Construcþiile sunt similare
primelor, pereþii sunt acoperiþi cu fresce magnifice în culori strãlucitoare .
Prin intermediul subiectelor religioase sau a motivelor floarle se exprimã
bucuria de a trãi ºi spontaneitatea.
Cermica pictatã reia stilul naturalist ºi vesel delectând prin
repezentãri de elemente marine. Cretanii fabricã pe scarã largã obiecte mici
din metal, lemn sau fildeº ºi creeazã niºte piese de orfevrãrie foarte
frumoase.
Arta micenianã rãsare atunci
când civilizaþia minoicã mai strãluceºte încã , fiind construite la Micene , în
secolul XVI Î.C. douã morminte mari , probabil princiare.
Opulenþa lor uimeºte în acel mediu sãrac.
S-a descoperit cã aceste morminte conþin obiecte din metal preþios cum
ar fi : elemente de podoabã a capului, arme de ceremonie, cupe, vase, multe
provenind din Europa.
Creaþiile autohtone sunt
decoarte cu scene voit violente într-un stil aproape brutal ce se obserpã ºi
lal frumoasa mascã a lui Agamemnon. Micenienii construiesc puternice citadele
fortificate, ale cãror aspect contrasteazã cu deschiderea amplã, spre naturã, a
palatului. Aceste construcþii au început sã aparã prin anul 1400 Î.C. dupã nimicirea Cretei. Pereþii sunt formaþi
din blocuri enorme de piatrã, pe care dupã legende doar ciclopii le-ar fi putut
duce. Aceasa face ca arhitecturii sã i se atribuie ºi numele de „ciclopicã“.
Palatele din interiorul citadelelor au
dimensiuni reduse . Principala salã a lor este construitã dupã
principiulmegaronului aflat la baza viitoarei arhitecturi greceºti . De asemenea la micenieni se gãsesc
clãdiri funerare în formã de „cãpãþâni de zahãr“ arãtând rodul unei mãiestrii
tehnice deosebite , ce impun prin amploarea lor. Fabricarea obiectelor mici
este încurajatã dupã forma literelor F Y T ( phi, psi,
tau).
Pierderea cunoºtinþelor
tehnice dobândite se face odatã cu dispariþia civilizaþiei miceniene care cauzeazã de altfel ºi
diminuarea producþie artistice.
