ŞAPTE ZILE ALE CREATIEI

Relatarea Scripturii cu privire la creaţie începe astfel:

„La început Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul. Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.”

          După cum se observă din acest text , în prima zi din istoria omenirii, Dumnezeu a făcut pământul care era înconjurat de un ocean planetar. Apoi Dumnezeu a făcut lumina. Nu se cunoaşte încă sursa acestei lumini.

„Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere între ape şi ea să despartă apele de ape.” Şi Dumnezeu a făcut întinderea şi ea a despărţit apele care sunt dedesubtul întinderii de apele care sunt deasupra întinderii. Şi aşa a fost. Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.”

          Din acest pasaj rezultă că în ziua a doua o parte din apa care forma oceanul planetar, la porunca lui Dumnezeu s-a ridicat şi s-au format norii. Astfel a apărut atmosfera care desparte apa lichidă de vaporii de apă care înconjoară pământul la o înălţime foarte mare.

          „Dumnezeu a zis: „Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!” Şi aşa a fost. Dumnezeu a numit uscatul pamânt iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Apoi Dumnezeu a zis: „Să dea pămâtul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” Şi aşa a fost. Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.”

          Iată că în ziua a treia Dumnezeu a făcut să se ridice continentele (uscatul) din apă. O dată cu acestea s-au format mările şi oceanele pe care le vedem astăzi. De asemenea, tot în această zi, Dumnezeu a poruncit să răsară vegetaţia, care era înzestrată cu capacitatea de regenerare (iarbă şi pomi cu sămânţă). Observăm o ordine logică şi naturală în acelaşi timp, în procesul creaţiei: pământul – apa - lumina – uscatul – vegetaţia. Astfel, plantele au avut condiţiile necesare pentru a se dezvolta.

          „Dumnezeu a zis: ”Să fie nişte luminători în întinderea cerului ca să despartă ziua de noapte. Ei să fie nişte semne care să arate vremile, zilele şi anii şi să slujească de luminători în întinderea cerului ca să lumineze pământul.” Şi aşa a fost. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători şi anume: luminătorul cel mare ca să stăpânească ziua şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea. A făcut şi stelele. Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul, să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.”

          Dumnezeu a creat şi poziţionat pe orbită în ziua a patra soarele, luna şi planetele. De asemenea, El a creat stelele tot în această zi. Aceşti aştrii cereşti au fost făcuţi cu scopul de a lumina şi încălzi pământul. Datorită lor se poate măsura cu exactitate timpul, iar omul se poate orienta după ele, fie că este pe mare sau pe uscat.

          „Dumnezeu a  zis: „Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.” Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor. A făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că erau bune. Dumnezeu le-a binecuvântat şi a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor. Să se înmulţească şi păsările pe pământ.” Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.”

          Din nou observăm o ordine minunată în procesul creaţiei. În cea de-a cincea zi, când era lumină şi vegetaţie pe pământ, Dumnezeu a creat păsările, insectele, peştii şi animalele marine (dinozaurii, balenele, focile etc.). Acestea aveau hrană din belşug şi au fost create cu capacitatea naturală de a da naştere la urmaşi asemănători cu ele. 

          „Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti după soiul lor.” Şi aşa a fost. Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Dumnezeu a văzut că erau bune.

          Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după  asemănarea Noastră. El să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul  şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu. Parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat şi le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l. Şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.”

Şi Dumnezeu a zis: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă. Aceasta să fie hrana voastră. Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde. Şi aşa a fost. Dumnezeu s-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.” 

          În această zi Dumnezeu a constatat încă o dată că ceea ce crease era frumos şi bun. Animalele, reptilele şi omul au fost făcute când erau din belşug apă, aer, verdeaţă şi pomi fructiferi. Atât animalele domestice cât şi cele sălbatice erau ierbivore. De asemenea, Dumnezeu l-a făcut pe om stăpân peste toate vieţuitoarele. Nu în ultimul rând, Dumnezeu, i-a făcut omului „parte femeiască” pentru a se putea reproduce la fel ca celelalte vieţuitoare.

 „Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor."

          „În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.”

          Tot ce am văzut până acum explică felul în care Dumnezeu a creat Universul, Natura şi Omul. Astfel, am observat că tot ceea ce ne înconjoară nu a apărut la întâmplare aşa cum susţine Teoria lui Darvin, ci a fost creat într-o ordine logică şi naturală, uimitoare. Dumnezeu a creat mai întâi pământul, apa şi lumina, apoi continentele şi vegetaţia, după aceea păsările şi peştii, iar în cele din urmă animalele şi omul. Toate aceste vietăţi au fost create cu capacitatea de a se perpetua în urmaşi asemănători lor. Ele nu au evoluat dintr-o specie în alta aşa cum afirmă Teoria evoluţiei organismelor, ci fiecare se reproduce în cadrul speciei ei (mărul face mere, oaia dă naştere la miei, omul naşte alţi oameni). Aşadar, omul nu vine din maimuţă, ci este creat  de Dumnezeu.

          Dumnezeu a fost capabil să creeze tot ceea ce ne înconjoară datorită atotputerniciei Sale. Pentru El nimic nu este greu sau imposibil.