Cuvântul
„viaţă“ înseamnă existenţă şi dreptul la existenţă, împreună cu toate
binecuvântările legate de ea. Majoritatea neamului omenesc este bolnavă
corporal şi spiritual. Adesea afecţiunile corporale impresionează spiritul
însuşi. Nimeni, în fine, nu scapă de boală, nimeni nu se bucură de o sănătate
perfectă, de o completă înveselire a vieţii. Oamenii de ştiinţă şi-au
desfăşurat cele mai bune eforturi ale lor, spre a descoperi secretul sănătăţii.
Şi, cu toate acestea, cei mai viguroşi dintre oameni sfârşesc prin a cădea
bolnavi şi mor. Dacă ar exista un mijloc infailibil de a câştiga o sănătate
perfectă şi viaţa, în plinătatea ei, nimic nu ar fi mai important decât de a
căuta să cunoaştem acest mijloc.
Noi citim în versetul 9 al Psalmului
36: „Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina“. Dumnezeu,
Iehova, Creatorul, este Dătătorul vieţii veşnice, şi cuvântul Său, Biblia, îl
învaţă pe om cum o poate obţine. Aceasta este necesar spre lămurirea cauzelor
reale ale boli şi a morţii - care se opun sănătăţii şi vieţii - pentru a putea
determina care este unicul remediu. Aceste cauze sunt expuse de o manieră
uimitoare, în însăşi cartea Celui Prea Înalt, a Dătătorului vieţii, în Biblie.
Primul om, Adam, creat de către
Dumnezeu, s-a bucurat de o sănătate perfectă. El fusese dotat cu dreptul la
viaţă, cu alte cuvinte, viaţa veşnică îi era asigurată, cu singura condiţie ca
el să se supună cu totul legii Creatorului său. Sfânta Scriptură declară că
toate lucrările lui Dumnezeu sunt perfecte. Această afirmaţie dovedeşte
perfecţiunea acestei prime creaturi umane, a cărei sănătate era la adăpost de
orice lovitură. (Vezi Deuteronomul 32:4). Dar Dumnezeu l-a supus pe om la
încercare pentru a-i da ocazie să-şi dovedească credincioşia şi devotamentul
faţă de El. Adam a cugetat fără îndoială că faptul de a mânca din fructul
oprit, nu avea în sine decât mică importanţă. Latura gravă a actului era,
totuşi, neascultarea faţă de legea Creatorului şi Binefăcătorului său. Iehova
declarase că orice violare a poruncilor Sale, din partea omului perfect, va
avea drept consecinţă moartea. Adam a călcat cu voinţă legea divină; de aceea
nu putea merita altceva decât pedeapsa anunţată de Cel Prea Înalt, care este
totdeauna credincios cuvântului Său. Sentinţa divină, pronunţată împotriva
primului om, se găseşte în Genesa, capitolul trei, şi nu cuprinde nici cea mai
mică aluzie la un chin veşnic.
Dumnezeu dăduse omului perfect drept
hrană „orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ, şi
orice pom care are în el rod cu sămânţă“. (Geneza 1:29). Toate aceste fructe
fiind perfecte, calitatea lor era, cu siguranţă, de a întreţine viaţa,
îndepărtând boala. Când Adam a păcătuit, pământul a fost blestemat (Geneza
3:17-19), şi consumarea fructelor a provocat cu vremea indispoziţie până boala
care, după un anumit număr de ani, aduse la urmă moartea. Dumnezeu îl formase
pe om din ţărâna pământului. Adam, mort, a redevenit pulbere şi a fost complet
exclus din existenţă. Aceasta este ceea ce explică Biblia cum boala şi moartea
şi-au făcut apariţia lor pe pământ şi au luat locul sănătăţii şi al vieţii.
După legea eredităţii, copiii sunt
loviţi de infirmităţile şi bolile tatălui. Urmează că omul, împotriva căruia
sentinţa de moarte fusese pronunţată şi care afară din Eden, suferea deja
efectele, nu putea da naştere la copii perfecţi. Aceştia din urmă au moştenit
imperfecţiunile tatălui lor. Fiecare om imperfect este un păcătos în ochii lui
Dumnezeu. În epistola către Romani 5:12, regula divină este anunţată în aceşti
termeni: „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi
prin păcat a intrat moartea şi astfel moartea a trecut asupra tuturor
oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit“. Păcatul este arătat clar ca fiind
cauza principală a bolii şi a morţii, consecinţa funestă a violării legii
divine de către primul om.
Sunt
mai bine de o mie nouă sute de ani când a venit pe pământ Păstorul cel Bun,
Isus Cristos, pentru ca oamenii ascultători să poată obţine viaţă, cum declară
Ioan 10:10. Însuşi Isus a zis: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască
pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos, pe care L-ai trimis
Tu“. (Ioan 17:3). Prin moartea Sa de sacrificiu şi prin învierea Sa, Isus
Cristos a câştigat dreptul de a ocroti viaţa oamenilor care cred în El. Viaţa
este cea mai mare dintre binefaceri, pe care fiecare creatură supusă le va
primi, sub guvernul Teocratic al lui Iehova, din partea Regelui, Cristos.
Diavolul încearcă, fără încetare, să
o ia înaintea lui Dumnezeu şi a Împărăţiei Sale. El a dat oamenilor mijloace de
vindecare false, cu intenţia vădită de a-i înşela. În conformitate cu prima sa
minciună în Eden (Geneza 3:4), el a sugerat oamenilor religioşi cugetul ca să
înveţe că moartea nu există în realitate. Ulterior, el a instituit un sistem de
religie căreia făcu să i se atribuie numele lui Cristos, natural, pe nedrept,
pentru a-i putea înşela mai bine pe oameni. Această instituţie a fost considerată
de mulţi ca fiind „ştiinţifică“ şi ea predică că nu este moarte, că o stare rea
a sănătăţii, suferinţa sau boala, nu sunt decât imaginaţii, că e suficient de a
avea credinţă în această aşa zisă ştiinţă, pentru a descoperi izvorul sănătăţii
şi a câştiga şi alte foloase. Un astfel de mijloc, ca de altfel toate metodele
de „tămăduire prin credinţă“, este în contradicţie flagrantă cu cuvântul şi
scopul lui Dumnezeu, după care tămăduirea oamenilor ascultători se va întâmpla
sub domnia lui Cristos, cu concursul guvernului Său Teocratic. Atât pe cât îi
este posibil, Satan îşi exercită puterea sa spre a vindeca bolnavi. El face
aceasta cu singurul scop de a îndepărta de Dumnezeu şi de a îndemna spre
demonism un număr atât de mare de creaturi, cât îi e posibil. Un lucru este
cert, pe care oamenii sinceri îl vor admite cu uşurinţă, că nici unul dintre
aceia care pretind a fi redobândit sănătatea prin aşa zise „metode de vindecare
prin credinţă“ nu a rămas sănătos corporal pentru totdeauna. Toţi au sfârşit prin
a muri şi vindecătorii înşişi n-au scăpat de boală, nici de moarte. Remediul
prevăzut de către Iehova, este singurul perfect şi prin urmare, infailibil.
Împărăţia Sa este aceia în care, sub administraţia lui Isus Cristos, repetăm,
oamenii ascultători vor renaşte la adevărata sănătate, o sănătate permanentă.
Când Isus a fost pe pământ, inima Sa
iubitoare se mişca de compătimire, la vederea infirmilor şi a bolnavilor, care
veneau la El, şi El îi vindeca. (Matei 9:35 şi 36). El a conferit ucenicilor
Săi, chiar darul vindecării. (Matei 10:1-8; Luca 10:1-9). Acest dar, care de la
Rusalii, a fost transmis prin apostoli altor ucenici credincioşi, trebuia să
înceteze prin hotărârea divină, la moartea acelora cărora le acordase acest
dar, cum indică 1 Corinteni 13:1, 2 şi 8.
Domnul Isus s-a născut sub legea
dată de către Iehova lui Moise. După propriile sale cuvinte El venise pentru a
împlini această lege. Aceasta este ceea ce El a şi făcut. (Matei 5:17, Galateni
4:4). După cum explică apostolul inspirat în Evrei 10:1 şi Coloseni 2:17,
lucrurile legii erau umbra „bunurilor viitoare“. Astfel deci vindecările
efectuate de către Isus,vederea istovită a orbilor, auzul surzilor, puterea
slăbănogilor, chiar viaţa morţilor, erau o icoană a operei extraordinare, pe
care o va îndeplini în decursul Domniei Sale de o mie de ani.
Sub această domnie Teocratică,
neamul omenesc va fi instruit despre ceea ce e în legătură cu viaţa: hrană,
mişcare, somn; oamenii vor învăţa mai mult să cugete şi să satisfacă dreptatea.
Domnul va vaea grijă de ei, ceea ce este prezis în Ieremia 33:6, unde citim
aceste cuvinte: „Iată, îi voi da vindecare şi sănătate, îi voi vindeca, şi le
voi deschide un izvor bogat în pace şi credincioşie (fericire şi siguranţă
nemăsurată, după traducerea franceză Synodale). Şi în Isaia, capitolul 33,
versetul 24: Nici un locuitor nu zice: Sunt bolnav!“
Sfânta Scriptură anunţă că în
acelaşi timp pământul îşi va da rodul său spre binele oamenilor. Prin sângele
Său, Isus Cristos a răscumpărat, în favoarea acelora care cred în El, dreptul
la viaţă pe care Adam îl pierduse, şi prin el şi urmaşii săi. Nu este vorba mai
mult pentru moment, decât de aplicarea binefacerilor acestei răscumpărări, şi a
arăta oamenilor calea vieţii. După cum Edenul a produs o hrană perfectă, tot aşa
pământul, administrat de către Domnul, va da roade proprii întreţinerii vieţii.
Conformându-se directivelor divine binevoitoare, ascultând întru totul de
Cristos, Regele, oamenii vor găsi cu siguranţă sănătatea perfectă, viaţa. Numai
împărăţia lui Dumnezeu este aceea care poate să aducă această foarte fericită
stare de lucruri.
