Originea lumii

Dupa unii, lumea este creata de Dumnezeu, dar nu din nimic, ci dintr-o materie eterna ca si El. O astfel de conceptie punea la originea lumii doua principii: Dumnezeu si materia.

 Altii au sustinut ca lumea este o emanatie din Dumnezeu, deci are o substanta divina si este identica cu Dumnezeu.

 Dupa altii, lumea este rezultatul diferitelor combinatii ale atomilor. Ca materie ea este vesnica, iar ca forma este rezultatul unei lungi evo­lutii.

 Revelatia dumnezeiasca supranaturala ne arata ca lumea este opera lui Dumnezeu, creata din nimic.

 Lumea si omul se implica si se explica reciproc. Natura tine de om sau intregeste pe om si omul nu se poate desavarsi fara sa re­flecteze si sa lucreze asupra naturii.

 Ca traitor pe pamant, omul nu se poate concepe in afara na­turii cosmice. Iar aceasta inseamna ca nici natura nu-si implineste rostul ei fara om sau in afara omului si nici printr-un om care lucreaza con­trar ei. Astfel natura nu este numai conditia existentei omului singular, ci si a solidaritatii umane.

Iata aici si explicatia faptului ca fiecare poate contribui la coruperea nu numai a naturii care ii apartine personal, ci si a naturii care apartine tuturor.

 Omul nu se poate desparti de natura cosmica, de aceea mantuirea si desavarsirea acestuia se proiecteaza si asupra acesteia. Natura intreaga este destinata slavei de care se vor impartasi oamenii in imparatia ce­rurilor si inca de aici ea se resimte de linistea si lumina ce iradiaza din omul sfant asupra ei (Rom., 8, 19-21). Nu trebuie sa uitam ca slava Mantuitorului de pe Tabor a acoperit si natura.

 Intelegerea naturii ca dar al lui Dumnezeu nu inseamna ca ea nu trebuie prelucrata. Ea este astfel facuta, ca cele necesare existentei omului se obtin printr-o prelucrare din partea omului. Nu­mai animalul se incadreaza in ceea ce ii da natura in mod invariabil.

 Pe baza cercetărilor ştiinţifice s-a putut demonstra:

1.Universul are un început şi un sfârşit (conform termodinamicii) aşa cum este revelat şi în Biblie. Scăderea entropiei şi organizarea materiei după „Big Bang” arată acţiunea unei forţe inteligente.

2.Viaţa biologică (materia vie) nu este rezultatul schimbării calitative a reacţiilor chimice din cadrul materiei nevii; brânza nu este  vie. S-a demonstrat prin electronografie (efect Kirilian) că materia vie are

un suport ( matrice informaţională) bio-câmpul fiind o componentă al acestui  suport care persistă 3-4 min. şi după distrugerea substanţei vii.

3. Nu există macroevoluţie (C. Darwin a numit adaptarea la mediu evoluţie). Arhiva fosiliferă arată că toate speciile apar brusc fiind perfect adaptate mediului şi dispar brusc; în straturile fosilifere nu s-au găsit „verigile” de legătură (celebra „Arheopterix” este evident pasăre având puţine caractere care amintesc de reptile şi lipsindu-i elemente ale reptilelor zburătoare (pterodactilii de exemplu). Nu avem treceri de la o specie la alta ci variaţii în cadrul aceleiaşi specii (eventualele încrucişări ducând la exemplare sterile: (ex. catârii). Chiar încercările de evoluţie dirijată făcute cu radiaţii asupra „Drosofilei”(musculiţa de oţet) au arătat că nu s-au obţinut indivizi superiori celor etalon ci monstruozităţi. Existenţa „fosilelor vii” este un argument contra evoluţiei.

4.Omul apare şi el brusc în arhiva fosiliferă (Homo erectus şi Homo neanderthalensis dar nu australopitecinele şi habilinele) perfect adaptat mediului său având în plus  o natură spirituală (conştiinţă de sine, raţiune, limbaj articulat, natură religioasă). „Hibrizii” popularizaţi în lume au fost făcuţi din imaginaţie:

-Pithecanthropus pekinensis s-au pus la un loc câteva oase ale unui craniu cu oase ale feţei găsite la câţiva metri distanţă şi cu un maxilar inferior  de la 25 m distanţă; apoi

un artist a desenat nasul buzele, ochii, urechile şi părul din fantezie

-Omul de Java s-a realizat prin îmbinarea unui craniu de gibon cu un femur de om

 -Eoanthropus dawsoni realizat prin îmbinarea unui craniu de om cu un maxilar de maimuţă

-Omul de Nebraska a fost construit artistic plecând de la un dinte (care mai târziu s-a demonstrat a fi de porc)

-Ramapithecus considerat la început strămoş al omului, astăzi chiar oamenii de ştiinţă evoluţionişti îl consideră un fel de urangutan fără legătură cu omul.

Oamenii au 46 de cromozomi iar primatele 48--nu putem avea un strămoş comun.

5.Intreaga coloană litostratigrafică – o simplă convenţie umană – arată că cea mai mare parte a cuverturii sedimentare e rezultatul unui cataclism hidraulic global (potopul)

Evoluţionismul este o teorie adusă de ştiinţă care încearcă să-L scoată pe Dumnezeu din viaţa omului, fără însă să reziste la o cercetare ştiinţifică riguroasă, şi fără a reuşi să răspundă la toate problemele precum creaţionismul. Chiar evoluţioniştii acceptă că fosilele vii arată că evoluţia nu este obligatorie .

Numeroase experienţe personale arată că spiritul primează asupra materiei, ştiinţa neputând da explicaţii decât asupra materiei (un exemplu fiind miracolele).

 Din punct  de vedere logic evoluţionismul are următoarele erori:

-         se confundă adaptarea la mediu cu evoluţia (cintezoii studiaţi de Darwin    au ciocuri de forme diferite dar nu   s-au transformat în altă specie)

-         se confundă selecţia naturală cu evoluţia

-         se confundă variabilitatea cu evoluţia (avem multe rase de câni dar se pot încrucişa între ei)

-         se confundă  trecerea de la anorganic la organic cu trecerea de la materie nevie la materie vie.