Majoritatea
autorilor care-şi propun sa consilieze cititorii cum sǎ-şi dezvolte valenţele
ascunse încep prin a le propune acestora sǎ intre în contact cu emoţiile lor.
De ce este atât de important? Emoţiile noastre constituie factorii care ne
influenţeazǎ cel mai mult modul în care reacţionǎm, luǎm decizii, ne raportǎm
la propriul sistem de valori şi, nu în ultimul rând, comunicam cu ceilalţi.
Astfel, dacǎ reuşim sǎ ne controlǎm emoţiile, putem avea lucrurile sub control,
indiferent de context.
Ni s-a spus
mereu sa nu ne exprimǎm emoţiile, mai ales în public, pentru ca asta înseamnǎ
imaturitate. Ni s-a spus ca omul este o fiinţǎ raţionalǎ. Acum apar deodatǎ
nişte oameni de ştiinţǎ care ne spun cǎ omul este o fiinţǎ emoţionalǎ, ca oricare
alta de pe acest Pǎmânt. Pe cine sǎ credem?
Pânǎ de curând emoţiile erau considerate ceva de care trebuie sǎ scapi
dacǎ vrei sǎ nu ai neplǎceri. Azi se ştie cǎ emoţiile pot fi educate şi cǎ
beneficiile obţinute în urma acestui proces sunt enorme.
Inteligenţa
emoţionala redefineşte imaginea despre
lume şi om. Azi ştim cǎ emoţiile sunt cele mai importante resurse ale omului şi
ca felul cum este construit creierul uman îi permite acestuia mai întâi sǎ
iubeascǎ.
În legǎturǎ cu
emoţiile exista mai multe mituri:
„Inteligenţǎ înseamnǎ doar IQ.”
Adevǎrul: IQ este doar o parte a
inteligenţei noastre generale. IQ-ul nu poate fi dezvoltat şi nici educat.
Inteligenţa generalǎ creşte dacǎ se dezvoltǎ inteligenţa emoţionalǎ.
„Succesul la locul de munca şi în viaţǎ
depinde de IQ.”
Adevǎrul: Cercetǎrile au arǎtat ca
succesul nostru la locul de munca sau în viaţǎ depinde 80% de inteligenţa
emoţionalǎ şi doar 20% de intelect. În timp ce intelectul ne ajutǎ sǎ rezolvǎm
probleme, sǎ facem ca calcule sau sǎ procesǎm informaţii, inteligenţa
emoţionalǎ (EQ) ne permite sa fim mai creativi şi sǎ ne folosim emoţiile pentru
a ne rezolva problemele. Inteligenţa emoţionalǎ este „abilitatea de a percepe
şi exprima, de a asimila emoţii în gândire, de a înţelege prisma emoţiilor şi de a regla emoţiile
proprii şi ale altora” (Salovey, Mayer, Caruso, 2000).
Conform lui
Howard Gardner , reputatul specialist în psihologie educaţionalǎ de la Harvard,
existǎ nu unul ci şapte tipuri de inteligenţǎ emoţionalǎ:
-Inteligenţa spaţialǎ - capacitatea
de a vedea structuri şi forme cu precizie; cei care posedǎ acest tip de
inteligenţǎ se exprimǎ foarte uşor prin
desene, fotografii sau sculpturi.
-Inteligenţa kinestezica –
capacitatea de a utiliza corpul cu precizie, coordonând mişcǎrile foarte bine
şi, în acelaşi timp, putând sǎ înţeleagǎ
rapid toate nuanţele unei mişcǎri.
-Inteligenţa muzicalǎ – capacitatea de a identifica stilul
unui compozitor şi de a recunoaşte diverse partituri muzicale.
-2-
-Inteligenţa lingvisticǎ – capacitatea de a învǎţa foarte uşor o
limba strǎinǎ sau de a dezvolta un vocabular foarte bogat.
-Inteligenţa logico-matematicǎ
– capacitatea de a rezolva cu uşurinţǎ probleme şi de a te simţi foarte
confortabil atunci când se lucreazǎ cu numere; aceasta este cea care determinǎ
obţinerea unor scoruri foarte mari la testele care mǎsoarǎ coeficientul de
inteligenţǎ tradiţional.
-Inteligenţa interpersonalǎ şi
cea intrapersonalǎ – capacitǎţile care te ajutǎ sǎ înţelegi sentimentele
celor din jur şi, respectiv, sǎ îţi înţelegi propriile sentimente; acestea sunt
responsabile în bunǎ mǎsurǎ pentru cele 80 de procente ale succesului
organizaţional.
Redusǎ la
esenţǎ, inteligenţa emoţionalǎ are trei componente: cunoaşterea propriilor
emoţii, „gestionarea” acestora şi înţelegerea şi luarea în considerare a
emoţiilor celorlalţi.
Presupunând cǎ
emoţiile sunt conştientizate în totalitate, în ciuda faptului cǎ unele dintre
ele spun despre noi lucruri pe care nu am vrea sa le auzim, partea cea mai
dificilǎ este sǎ învǎţǎm sǎ le gestionǎm în mod constructiv în vederea
atingerii unui anumit scop. În acest proces este esenţialǎ înţelegerea faptului
cǎ orice emoţie are atât o laturǎ pozitivǎ, cât şi una negativǎ, iar acest
lucru este valabil şi în cazul emoţiilor considerate în mod tradiţional negative,
aşa cum ar fi mânia. Dacǎ latura negativǎ a mâniei este legatǎ de faptul ca îi
îndepǎrteazǎ pe cei din jur, tensioneazǎ corpul şi afecteazǎ raţiunea, latura
pozitiva priveşte funcţia auto-protectoare pe care aceasta o are pentru
individ, precum şi capacitatea de a mobiliza la acţiune.
De abia dupǎ ce
aceste etape sunt parcurse, se poate vorbi de înţelegerea şi luarea în
considerare a emoţiilor celor din jur. În acest scop trei elemente sunt
esenţiale şi ele nu reprezintǎ o noutate pentru nimeni :ascultarea activǎ, ceea
ce înseamnǎ mai mult decât a aştepta rǎbdǎtor sǎ iţi vinǎ rândul sǎ spui ceva,
abilitatea de interpreta corect limbajul corpului şi, nu în ultimul rând,
abilitatea de a distinge între diferitele nuanţe ale emoţiilor unei persoane. Doar
utilizarea împreunǎ a acestor abilitǎţi ne permit sǎ comunicǎm eficient la
nivel emoţional cu cei din jur, receptând şi transmiţând atât latura raţionalǎ,
cât şi cea afectivǎ a unui mesaj.
Un aspect
interesant îl reprezintǎ faptul cǎ, spre deosebire de inteligenţa
logico-matematica, cea care suferǎ modificǎri nesemnificative o data cu
sfârşitul adolescenţei, inteligenţa emoţionalǎ se poate dezvolta de-a lungul
timpului, fǎrǎ limita de vârsta, cu condiţia sa îi fie acordatǎ atenţia si
eforturile necesare
Relaţii mai bune
cu cei din jur. Creativitatea ridicata. Capacitate mai bunǎ de a te motiva si
a-i motiva pe cei cu care lucrezi. Capacitate mai buna de a conduce. Cinci
motive pentru care meritǎ sǎ încercaţi sa dezvoltaţi inteligenta emoţionalǎ.
-3-
Modalitatea prin
care realizezi ca dozarea propriilor emoţii este o acţiune care are un rol
determinant in modul in care eşti perceput de ceilalţi reprezintǎ un factor
cheie in cadrul inteligenţei emoţionale. Persoanele care au un EQ ridicat ştiu in general sa-şi direcţioneze foarte bine
acţiunile in viatǎ. Dincolo de faptul cǎ–şi prioritizeazǎ şi îşi fixeazǎ
obiective realiste, în plus, au capacitatea de a apela la raţional atunci când
sunt puşi sa ia decizii- mai exact apeleazǎ la autocontrol.
Oamenii de
ştiinţa apreciazǎ cǎ înainte de a gândi simţim si ca aceasta ţine de instinctul nostru de
conservare. Oricum, o data ce începi sa te temi pentru ceea ce simţi ai şansa
sǎ fii deja pe drumul cel bun. Capacitatea de a te retrage pentru un moment in
expectativa pentru a analiza ceea ce simţi te determina sǎ apelezi la
autocontrol, preluând anumite şabloane comportamentale pe care le-ai sesizat la
alţii.
Un rol esenţial
în managementul emoţiilor îl joaca optimismul, abilitatea de a vedea permanent
jumǎtatea plinǎ a paharului. Cu alte cuvinte, ştiind cum sǎ reacţionezi pozitiv
in momente mai puţin faste, depǎşind obstacolele si adaptând starea care te
avantajeazǎ cel mai mult in acel moment reprezintǎ un management al emoţiilor
optim. Şi pentru ca succesul sa fie deplin, este necesarǎ o doza generoasǎ de
perseverentǎ.
CUM SǍ-TI ÎMBUNǍŢEŞTI INTELIGENŢA EMOŢIONALǍ
- Ţine cont ca emoţiile, cǎ de altfel si fericirea ta, stau in mâinile tale;
- Foloseşte-ţi energia pentru a-ţi analiza propriile acţiuni decât sa-ţi pierzi timpul criticându-i pe alţii;
-
Fii constructiv si preia din comportamentul
celorlalţi ceea ce ţi se potriveşte;
-
Invaţǎ sa te relaxezi când simţi ca autocontrolul
îţi cam joaca feste si mergi mai departe când simţi ca ţi-ai revenit;
-
Încearcǎ sǎ faci haz de necaz in caz de crizǎ;
-
Fii cinstit cu tine insuţi; recunoaşte atunci când
greşeşti si vezi care este sursa greşelilor astfel încât sǎ poţi rezolva
situaţia respectivǎ într-un mod cât mai optimal;
-
Aratǎ ca te respecţi respectând la rândul tǎu
sentimentele celorlalţi;
-
Evitǎi pe cei care încearcǎ sǎ te punǎ intr-o
situaţie de inferioritate sau nu-ţi respectǎ sentimentele;
-
Învatǎ sǎ asculţi mai mult decât vorbeşti;
-
Fii atent la comunicarea non-verbalǎ; uitǎ-te la
fete, ascultǎ tonul vocii si studiazǎ limbajul trupului;
-
Conştientizeazǎ cǎ pentru îmbunataţirea inteligenţei
tale emoţionale ai nevoie de timp si de multa rǎbdare.