Aristotel (384 – 322 i.Hr.)
ØTeoria
lui Aristotel despre natura umana este influentata de conceptia sa teleologica,
conform careia natura nu creeaza nimic fara un scop;
ØExistenta
omului detine un scop, si anume acela de a trai la o lalta cu semeni sai in
vederea unei vieti bune;
ØDupa
Aristotel o viata buna in care actele morale si cele intelectuale sunt posibile
nu se poate obtine, decat in masura in care oameni sunt parte componenta a unui
stat, adica a unei comunitati de fiinte cu simtirea binelui si a raului, a
dreptului si a nedreptului;
ØEl
trateaza statul drept institutie naturala, rezultata in mod indirect, din
instinctele de auto conservare si reproducere al indivizilor
ØDin
punct de vedere al genezei statul este o consecinta a trairii la o lalta a
indivizilor, mai intai in familii, grup, etc.;
ØDin
punct de vedere al functiei sale este anterior oamnenilor care il compun,
precum corpul precede membrele sale;
ØNatura
umana este una sociala, intrucat in fiecare din noi exista instincturi pentru
formarea comunitatilor si pentru ca abia in stat existenta isi afla implinirea,
desavarsindu-si astfel posibilitatile proprii.
Jean Jaques Rousseau (1712 -
1778)
ØPentru
Rousseau trecerea de la o stare naturala la o stare artificiala cea a
societatii umane este una benefica fiintei umane, este o interogatie;
ØEl
identifica modificarile naturii umane petrecute prin existenta in sfera
sociala: schimbarile constitutie corpului, cunostintele noi si erorile multiple,
tulburarile sufletului provocate de pasiuni;
ØExistenta
in stare sociala supune omul inegalitatii politice, diferentelor sociale;
ØToti
acesti factori determina nefericirea omului pe masura ce acesta se diferentiaza
in stare naturala, primitiva;
ØAdevarata
natura umana nu este cea sociala, ci consta in starea primitiva a omului
salbatic, in alcatuirea originara a fiintei umane
